De la cititorii noştri

Divorţ Imediat după aniversarea a doi ani de la căsătoria noastră, soţul meu a avut o legătură amoroasă cu una dintre prietenele mele apropiate. Doi ani mai târziu, el m-a părăsit. Astfel, când am văzut coperta ediţiei din 8 octombrie 1993 a revistei Treziţi-vă! cu titlul „Divorţul — Uşa spre o viaţă mai fericită?“, nu am fost deloc entuziasmată. Uneori îmi vine greu să studiez materiale ce pun accent pe viaţa de familie. Totuşi, am găsit încurajator să citesc că în final „partenerul nevinovat poate ieşi din această grea încercare ca o persoană completă, mai dinamică, mai puternică“. Nu aş putea spune că am ajuns deja la acest stadiu, dar fac progrese. Am  fost foarte deprimată. Dar abundenţa informaţiilor pe tema depresiei pe care le-aţi furnizat în alte numere i-a ajutat pe bătrânii din congregaţia mea să mă susţină în unele momente extrem de dificile. Vă mulţumesc pentru tot ajutorul pe care îl furnizaţi prin intermediul revistelor.

D. P., Statele Unite

Părinţi vitregi Când am citit articolul „Sugestii pentru părinţii vitregi“ (8 septembrie 1993), m-am simţit îndemnată să vă scriu. Am  zece ani şi locuiesc împreună cu mama mea. Tatăl meu s-a recăsătorit, aşa că acum am o mamă vitregă. Când am citit ce simţeau alţi copii faţă de părinţii lor vitregi, mi-am zis: «Exact ce simt şi eu!» Mă bucur că una din sugestiile dvs. era aceea de a fi atenţi la gelozie. De foarte multe ori, o consideram pe mama vitregă o rivală. Tata mă face uneori să cred că o iubeşte pe mama mea vitregă mai mult decât m-a iubit pe mine vreodată. Sper că tata şi mama mea vitregă vor citi acest minunat articol şi vor fi mai înţelegători cu mine.

V. N., Statele Unite

Exploatări de cupru Citesc din când în când revistele dumneavoastră cu interes. M-am mirat însă de articolul „Cea mai mare groapă din lume săpată de om“ (8 martie 1993).a Cum aţi putut pune această mină de cupru într-o lumină atât de pozitivă? Nu spune Biblia că Dumnezeu îi va distruge pe cei care ruinează pământul?

H. Y., Anglia

Suntem foarte conştienţi de impactul pe care le au asupra mediului exploatările de suprafaţă. Însă articolul nostru prezenta această mină de cupru doar ca pe o curiozitate, nu ca pe o încurajare a industriei miniere. Dar, ca să fim sinceri, trebuie să recunoaştem că industria electrotehnică — ba chiar, omenirea în general — a devenit dependentă de cupru. Or, cea mai mare parte a cuprului utilizat în Statele Unite este extras din mine de suprafaţă. Ar fi nedrept deci să condamnăm numai industria cuprului pentru daunele cauzate mediului. Această situaţie complexă constituie o altă dovadă a necesităţii ca Regatul lui Dumnezeu să preia administrarea afacerilor pământului. — ED.

Visarea cu ochii deschişi Am  11 ani şi doresc să vă mulţumesc pentru articolele „Tinerii se întreabă . . .“ referitoare la visarea cu ochii deschişi (8 octombrie şi 8 noiembrie 1993). Întotdeauna visam cu ochii deschişi că eram altcineva, însă dvs. m-aţi ajutat să înţeleg că în loc să visez cu ochii deschişi că sunt simpatizată, ar trebui să depun eforturi pentru a deveni simpatică.

J. K., Statele Unite

Când am citit articolele, am izbucnit în plâns. Majoritatea timpului îl petreceam visând cu ochii deschişi — de obicei visam că eram o persoană celebră sau visam cu privire la băieţi sau la sex. Aceasta se întâmpla chiar şi la întrunirile creştine. Visurile cu ochii deschişi îmi dominau viaţa. Stăteam izolată de familie şi de prieteni retrăgându-mă în camera mea. Mă simţeam mizerabil şi îmi era ruşine de mine însămi. Acum am luat în considerare sfaturile dumneavoastră şi le-am pus în aplicare. Uneori aceste gânduri reapar, dar acum îmi umplu mintea cu alte gânduri sau mă ocup cu unul din hobbyurile mele, iar gândurile dispar. Vă mulţumesc foarte mult.

T. P., Statele Unite

[Notă de subsol]