De la cititorii noştri

Singurătate Doresc să vă mulţumesc foarte mult pentru articolele pe tema „Cum se poate lupta împotriva singurătăţii“ (22 ianuarie 1994). Revista a sosit într-un moment când mă simţeam foarte singură. Deşi m-a făcut să plâng, acum după ce am citit-o mă simt mult mai bine. Mă gândesc la câţiva dintre prietenii mei care vor fi încurajaţi citind-o.

B. H., Statele Unite

Deşi doream de mult timp să citesc un astfel de articol, acesta m-a luat complet prin surprindere. Doresc să-mi exprim sincerele mulţumiri pentru sfaturile pe care le conţine. Singurătatea este realmente greu de înţeles dacă nu ai trecut prin ea.

C. G., Italia

Am  38 de ani şi m-am simţit de multe ori singur, deoarece am fost singur la părinţi, iar ulterior a trebuit să schimb diverse locuri de muncă şi să divorţez. Materialul a fost informativ şi educativ. Aţi omis însă să menţionaţi că singurătatea poate duce la imoralitate, la consum de droguri şi la asocieri rele.

J. B., Statele Unite

În acest articol deosebit, am decis să ne concentrăm asupra modalităţilor de a învinge singurătatea şi nu asupra pericolelor pe care le implică ea. Apreciem totuşi această observaţie. — ED.

Fluturi de zi şi de noapte Fiind interesat de biologie, aş dori să adaug ceva referitor la articolul „Fluture de zi sau fluture de noapte?“ (8 august 1993). Modul cel mai simplu de a distinge imediat un fluture de zi de unul de noapte este să observi cum se aşază. Fluturele de zi se aşază cu aripile complet deschise şi orizontale; fluturele de noapte, cu aripile închise şi verticale.

Y. Y., Statele Unite

Vă mulţumim pentru această informaţie suplimentară. „The World Book Encyclopedia“ confirmă că acest lucru este valabil pentru ‘majoritatea fluturilor de noapte şi de zi’. — ED.

Tinerii se întreabă . . . Vă mulţumesc pentru articolul „Mă dezvolt oare normal?“ (22 septembrie 1993).a Sora mea este mai mică decât mine cu un an şi este foarte înaltă. Acum ştiu un lucru: nu înseamnă că eu voi rămâne neapărat mică.

C. L., Statele Unite

Vă mulţumesc pentru articolul „Ce se poate spune despre faptul de a-ţi pierde timpul cu prietenii?“ (22 iunie 1993).b Niciodată nu mi-a plăcut să-mi pierd timpul cu alţi tineri. Din acest motiv credeam că ceva era în neregulă cu mine. Dar articolul m-a ajutat să înţeleg faptul că pierzându-ţi timpul cu prietenii poţi intra în bucluc. Gătitul, desenatul, scrierea scrisorilor şi predicarea sunt modalităţi mult mai bune de a-mi utiliza timpul.

K. R., Statele Unite

Am numai 11 ani, dar am citit cu mult interes articolul „Cum pot evita să contractez SIDA?“ (8 decembrie 1993). Am discutat cu mama despre acest lucru. Vă mulţumesc pentru că aţi explicat detaliat cum se poate evita infectarea cu virusul SIDA. Ştiam doar în general că poate fi luat în multe moduri!

L. K., Statele Unite

Muzeu al holocaustului Recent directoarea mea a planificat o vizită la Muzeul Memorial al Holocaustului. I-am oferit articolul „Un muzeu al holocaustului şi Martorii lui Iehova“ din 8 august 1993 pentru ca să tragă mai mult folos de pe urma vizitei. Muzeul pune în circulaţie 500 de experienţe personale pe cărţi poştale. Cartea ei poştală conţinea experienţa unei Martore a lui Iehova — Emma Arnold. Familia mea i-a cunoscut pe soţii Arnold în 1951 şi aveam de la ei instantanee într-un album foto. Directoarea mea a rămas uluită nu numai pentru că primise experienţa unei Martore, ci şi pentru că era o Martoră pe care familia mea o cunoştea! I-am arătat ei şi altor colegi de muncă fotografiile noastre şi experienţa ginerelui sorei Arnold, Max Liebster, publicată în Turnul de veghere din 1 octombrie 1978.c

J. K., Statele Unite

[Note de subsol]