„Ştiinţa învaţă o lecţie de la natură“

ACESTA era titlul unui articol apărut în The New York Times din 31 august 1993. Articolul nota că din ce în ce mai mulţi oameni de ştiinţă care creează noi materiale s-au implicat în domeniul biomimeticii. Times a definit biomimetica drept „studiul structurii şi al funcţiilor materialelor biologice destinate să servească drept modele pentru materialele create pe cale artificială“.

Articolul confirma faptul că umilele vieţuitoare marine, precum şi păianjenii produc materiale superioare unor substanţe similare pe care le pot produce oamenii de ştiinţă de azi. Urechea de mare, de exemplu, extrage din apă carbonatul de calciu — element sub formă de pulbere din care este compusă creta — şi produce foiţe extrem de subţiri. Apoi cimentează aceste foiţe cu un mortar compus din proteine şi zaharuri. Dr. Mehmet Sarikaya afirmă că structura cochiliei acestei moluşte este de 30 de ori mai rezistentă decât cea a carbonatului de calciu obişnuit, produs în laborator. „Nu dispunem de tehnologiile necesare pentru a ne permite să producem straturi de material atât de subţiri cum sunt cele din cochilia scoicii“, recunoaşte el.

În mod asemănător, mătasea pânzei de păianjen este mai solidă decât oţelul şi mai durabilă decât nailonul. Oamenii de ştiinţă studiază această pânză în speranţa realizării unor fibre mai rezistente decât Kevlarul, material folosit la confecţionarea vestelor antiglonţ. Însă procesele complexe de fabricaţie folosite de păianjen sunt deocamdată superioare capacităţii umane de a le copia.

„Folosind apa ca solvent în aer liber, în condiţii normale de temperatură şi presiune, păianjenii produc o mătase care, după ce trece prin toate aceste faze devine o pânză deosebit de solidă şi rezistentă la apă“, a notat dr. Christopher Viney de la Universitatea Seattle, statul Washington. „Însă, pentru a produce o fibră rezistentă asemenea Kevlarului, ai nevoie de presiuni înalte şi de acid sulfuric concentrat.“ Prin urmare, acest om de ştiinţă mărturiseşte: „Mai avem de învăţat o mulţime de lucruri“.

Gândiţi-vă puţin! Dacă tehnologia umană cea mai sofisticată nu este capabilă să realizeze ceea ce realizează umilele creaturi marine şi păianjenii, nu este logic să credem că aceste creaturi sunt produsul unei inteligenţe superioare? Dovedind înţelepciune, noi îi atribuim meritul Marelui Proiectant — ale cărui lucrări oamenii de ştiinţă de azi se străduiesc să le copieze — pentru ingeniozitatea incomparabilă pe care a demonstrat-o umplând pământul cu lucrările sale. — Psalmul 104:24.