Poate fi viaţa de familie mai fericită fără televizor?

ÎN FEBRUARIE anul curent, The Wall Street Journal publica articolul: „Teleabstinenţa — unele familii prosperă fără TV“. Ziarul afirma: „Pentru acele familii din America, relativ puţine la număr, care îşi scot definitiv televizorul din priză, viaţa îşi continuă cursul, şi încă într-un mod fericit“.

Recent, la o reuniune la care se celebrau 40 de ani de când un om a reuşit pentru prima dată să parcurgă distanţa de o milă în mai puţin de patru minute, sărbătoritul fiind Roger Bannister, s-a discutat şi despre efectul pe care îl are televizorul asupra familiei. Potrivit spuselor lui Jim Ryun, campion al anilor ’60 la cursa de o milă, subiectul a fost deschis în timp ce, împreună cu Roger, serveau masa înainte de Jocurile Olimpice din 1968.

„Soţia mea, Anne, şi cu mine eram pe atunci logodiţi şi urma să ne căsătorim, explică Ryun, de aceea Roger ne-a spus că el a descoperit ceva care într-adevăr a îmbunătăţit calitatea vieţii lui de familie. Bineînţeles, noi eram numai ochi şi urechi. El a spus ce a făcut: a scos televizorul din casă, fapt pentru care întreaga familie avea mai mult timp la dispoziţie pentru a sta, pentru a discuta, pentru a citi împreună.“

Ryun relata: „Ceea ce ne-a spus el a avut un efect major asupra noastră. Am început să ne dăm seama de următorul lucru: «Nu avem în realitate nevoie de TV»“.

Alţi oameni au ajuns şi ei la aceeaşi concluzie. Motivul? Efectul hipnotic pe care îl poate avea televizorul, în special asupra tinerilor. Potrivit spuselor unei mame din Maryland, S.U.A., în timp ce-şi alăpta fetiţa stând în faţa televizorului, aceasta „îşi întorcea brusc capul de la mine rămânând cu ochii aţintiţi la ecran. Dacă aşa a reacţionat la acea vârstă, am tras noi concluzia, ce va face când va creşte?“ Ca atare, familia s-a debarasat de televizor.

Dacă nu eliminaţi televizorul în totalitate, nu credeţi că ar fi bine să aveţi cel puţin grijă să-l folosiţi într-un mod raţional? Karen Stevenson, prima tânără de culoare care a obţinut o bursă de studii acordată de fundaţia Rhodes pentru Universitatea Oxford din Anglia, a afirmat referitor la anii copilăriei ei: „Cu excepţia zilelor de sâmbătă şi duminică, nu aveam voie să vizionăm nici un program de televiziune. Dacă era vreun program pe care doream neapărat să-l vedem . . ., trebuia să-i spunem [mamei] despre aceasta cu o duminică înainte şi trebuia să ne planificăm aceasta“.

Ce poate spune familia voastră despre vizionarea programelor TV? Înţelegeţi importanţa reducerii timpului alocat televizorului sau chiar a eliminării acestuia pentru un timp?