Filatelia — Un hobby captivant şi o afacere profitabilă
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN MAREA BRITANIE
FILATELIA, sau colecţionarea de mărci poştale este considerată a fi „cel mai mare hobby al lumii“. Potrivit reformatorului britanic în domeniul poştei, Sir Rowland Hill (1795–1879), primele mărci poştale au fost pur şi simplu ‘bucăţele de hârtie tipărită acoperite pe verso cu un strat subţire de adeziv, pe care, dacă îl umezea puţin, utilizatorul îl putea lipi pe dosul unei scrisori’. Aceste ‘bucăţele de hârtie’, cum le-a numit el, au devenit atât de răspândite, încât mărcile poştale din prezent sunt preţuite ca o invenţie care a schimbat cursul comunicaţiilor în lumea întreagă.
Pentru colecţionari şi comercianţi, valoarea mărcilor poştale variază de la aproape nimic până la suma astronomică de un milion de dolari sau chiar mai mult. Cum se poate aceasta, când mărcile poştale sunt un lucru atât de banal? Şi ce anume le face atractive şi le conferă valoare?
Inegalabilul Penny Black
Primele mărci poştale imprimate manual care dovedeau plata anticipată a taxei de transport au fost inventate de comerciantul William Dockwra, care, în 1680, a înfiinţat London Penny Post. Corespondenţa care era depozitată la oficiul poştal şi căreia i se aplica o ştampilă poştală sub forma unui triunghi înscris într-un alt triunghi care conţinea inscripţia PENNY POST PAID (ACHITAT LA PENNY POST) era acum pregătită pentru a fi distribuită de către curierii poştei Dockwra. Ceilalţi curieri şi hamali însă s-au opus cu înverşunare acestui sistem poştal, întrucât au avut impresia că le sunt primejduite mijloacele de existenţă. Ministerul Poştelor, de asemenea, a văzut în poşta Dockwra o violare a monopolului său.
Reformele în domeniul poştei nu au reuşit să facă disponibilă în toată ţara expedierea prin poşta Penny decât la începutul secolului al XIX-lea. În mai 1840, a fost lansată spre vânzare în Marea Britanie prima marcă poştală adezivă care, în scurtă vreme a fost cunoscută sub denumirea de „Penny Black“ (Vezi foto). Era neperforată şi fiecare marcă trebuia tăiată dintr-o coală.
În 1843, Brazilia a devenit a doua ţară, după Marea Britanie, în ceea ce priveşte emiterea de mărci poştale adezive care se puteau folosi pe tot cuprinsul ţării. Treptat, şi alte ţări au trecut la folosirea acestora pentru corespondenţa internă. Mai târziu, pentru a facilita distribuirea corespondenţei în străinătate, s-a dezvoltat o uniune poştală mondială. În prezent, Uniunea Poştală Universală, cu sediul la Berna, Elveţia, este o instituţie specializată a Naţiunilor Unite.
Colecţiile sunt elocvente
Pe măsură ce comunicaţiile internaţionale au luat amploare, fiecare ţară a proiectat şi a tipărit mărci poştale specifice. Unele dintre acestea, numite comemorative, ilustrează evenimente remarcabile şi oameni iluştri; altele, numite emisiuni uzuale, sunt produse în scopul folosirii curente în serii de valori destinate satisfacerii diferitelor necesităţi din domeniul poştal. De-a lungul anilor, circa 600 de administraţii poştale au emis anual aproximativ 10 000 de mărci poştale noi. Atât cel care studiază cu seriozitate mărcile poştale (filatelistul), cât şi cel care le colecţionează în timpul liber pur şi simplu de plăcere, pot găsi ceva care să le satisfacă gusturile printre cele un sfert de milion de mărci poştale diferite emise până în prezent!
Evident, având la dispoziţie o asemenea cantitate şi varietate de mărci poştale, nici un colecţionar nu se poate aştepta să intre în posesia câte unui exemplar din fiecare tip de marcă poştală care s-a emis. În schimb, mulţi preferă să colecţioneze mărci poştale având diferite teme. Agricultura, albinele, animalele, Antarctica, arta fotografică, Biblia, cărbunii, cinematografia, ciupercile, Crucea Roşie, sursele de energie, esperanto, Europa, florile, focul, geologia, industria, Jocurile Olimpice, medicina, muzica, Naţiunile Unite, păsările, peşterile, podurile, religia, serviciile poştale, spaţiul cosmic, sportul, transporturile, ţările lumii, aviaţia şi chiar meteorologia, toate acestea servesc drept teme pentru colecţii. Există mărci poştale pe orice temă la care v-aţi putea gândi.
Alţi colecţionari se concentrează asupra diversităţii mărcilor poştale. Ce implică aceasta? Priviţi încă o dată la Penny Black. Observaţi literele tipărite în pătrăţelele din colţurile de jos ale mărcii poştale? Iniţial, aceste mărci au fost tipărite în coli, fiecare alcătuită din câte 240 de mărci aranjate pe 20 de rânduri orizontale a câte 12 bucăţi. Prima marcă de pe rândul de sus purta literele AA, ultima de pe rând AL, şi aşa mai departe, în josul colii, în ordine alfabetică, până la TA şi TL de la începutul şi, respectiv, sfârşitul rândului al 20-lea. Literele acestea au fost perforate manual în colţurile modelelor în etapa de definitivare a machetelor. Dacă mărcile poştale de pe mai multe scrisori prezentau aceeaşi pereche de litere, funcţionarul de la poştă, prin a cărui mână treceau, avea să le suspecteze de falsificare.
Cu toate că au fost emise aproximativ 68 de milioane de exemplare diferite ale mărcii Penny Black, un colecţionar care deţine în prezent o astfel de marcă nefolosită posedă un lucru rar şi de valoare — ceva evaluat între 4 200 şi 6 800 de dolari.
Pe lângă varietatea subtilă a desenelor, mărcile poştale tipărite cu ajutorul a diferite machete, pe o hârtie cu filigrane (desene estompate, vizibile când hârtia este ţinută în lumină) diferite şi chiar acelea cu un număr diferit de perforaţii (găuri practicate pe margini), toate stârnesc interesul colecţionarilor avizaţi. Pentru a avea succes, un asemenea specialist nu are nevoie numai de pensetă (Nu puneţi mâna niciodată!) şi de lupă, ci şi de instrumente de măsură cu care să descopere diferenţele în ce priveşte perforaţiile; lămpi cu radiaţii ultraviolete care să scoată în evidenţă defectele, fosforescenţa, altfel imperceptibilă, şi alte detalii fine.
Anumiţi colecţionari manifestă un interes deosebit faţă de greşelile legate de grafica şi imprimarea mărcilor poştale. Ceea ce contează foarte mult pentru ei este faptul de a deţine ceva ce alţii nu au observat. Să ne gândim la diferenţa de valoare. Potrivit evaluărilor din 1990, un Penny Red din 1841 căruia îi lipsea litera A, greşeală prezentă pe prima marcă poştală de pe rândul al doilea al colii, valora cam de 1 300 de ori mai mult decât unul fără această greşeală!
Mărcile poştale: obiectul unei afaceri profitabile
În prezent, hobby-ul colecţionării de mărci poştale atrage o multitudine de investitori. Adevăratul investitor achiziţionează serii de mărci poştale clasice rare a căror valoare, potrivit opiniei comercianţilor, este foarte posibil să crească peste o perioadă de timp prestabilită. Când investiţia respectivă se apropie de termenul limită, comerciantul trece la vânzarea seriilor respective cu cel mai mare preţ posibil. „În cazul mărcilor poştale folosite la corespondenţă se impune cerinţa ca ştampilele poştale să fie de culoare deschisă şi lizibile — adesea, mărcile poştale cele mai obişnuite, dar cu ştampile imprimate ideal sau cu ştampile deosebite sunt relativ rare şi merită un premiu corespunzător. Buna condiţie în care se prezintă o marcă poştală are o importanţă hotărâtoare în ceea ce priveşte valoarea acesteia“, scrie specialistul în domeniul filateliei James Watson.
În 1979, cotidianul londonez Daily Mail declara că „în ultimii cinci ani, mărcile poştale clasice (cele datând din 1840 până în 1870) au fost evaluate la mult mai mult decât acţiunile şi alte forme de investiţie şi, în multe cazuri, preţurile lor chiar le-au depăşit pe cele ale locuinţelor“. Valoarea unei serii de şapte mărci poştale rare care, în 1974, a costat 84 700 de dolari, a crescut la 306 000 de dolari.
În 1990, o ştire apărută în săptămânalul Time International relata următoarele: „Valoarea investiţiilor în mărci poştale a cunoscut mari fluctuaţii. În anii ’70, preţurile au crescut foarte repede, întrucât speculanţii, aşteptându-se să obţină profituri de pe urma mărcilor poştale rare, şi-au alcătuit portofolii de investiţii. Însă în 1980, când Londra a găzduit Expoziţia Mondială de Mărci Poştale, speranţele speculanţilor s-au risipit, ei descoperind că singurele persoane pregătite să susţină piaţa erau colecţionarii, însă foarte mulţi dintre aceştia se retrăseseră. «Când au încercat să încaseze valoarea portofoliilor lor de investiţii, investitorii au descoperit că multe mărci poştale nu erau atât de rare precum au presupus ei»“ şi au avut de pierdut. Ce avertisment este acesta pentru cei care investesc în mărci poştale!
Prin urmare, în calitate de colecţionar, sau chiar în calitate de filatelist, fiţi echilibraţi. Bucuraţi-vă de mărcile poştale pe care le deţineţi. Învăţaţi, prin intermediul lor, despre lume, despre geografia ei, despre popoarele ei şi cultura acestora. Nu-i permiteţi pasiunii de colecţionar să devină o obsesie. Cântăriţi cu grijă interesul pe care-l manifestaţi faţă de mărcile poştale şi raportaţi-l la lucrurile mai importante ale vieţii.
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Penny Black
[Legenda fotografiilor de la pagina 18]
Mărci poştale din Austria, Spania şi Marea Britanie