O întâlnire nocturnă în Tanzania
DUPĂ ce am participat la congresul internaţional al Martorilor lui Iehova ţinut în Kenya, am pornit plini de entuziasm în expediţia noastră prin Tanzania.
Primul nostru popas a fost în Parcul Naţional Lake Manyara. Am fost surprinşi de bogata faună existentă aici — maimuţe albastre, impala, bivoli africani, zebre şi altele. Imaginaţi-vă că priviţi cu atenţie un heleşteu plin cu hipopotami. De cealaltă parte vedeţi o girafă mâncând, în depărtare un leu care stă tolănit în iarbă, iar mai încolo o turmă de gnu.
După ce am ajuns la craterul Ngorongoro, am angajat o călăuză şi am închiriat o maşină cu tracţiune dublă pentru o excursie de o zi în caldeiră (craterul unui vulcan stins). Drumul accidentat ducea de la marginea craterului până la aproximativ 600 de metri în jos, la baza lui. Ce privelişte! Platoul întins era acoperit pretutindeni cu vegetaţie. Turmele de gnu treceau de parcă erau în migraţie. Puteai vedea nenumărate zebre, antilope, gazele ale lui Thompson şi gazele ale lui Grant. Într-un loc de popas, un leu cu coamă s-a aşezat să se odihnească la umbra maşinii noastre, fără să fie stânjenit de faptul că noi eram exact deasupra lui. Mai târziu ne-am oprit să privim rinocerul african care se afla în depărtare şi elefanţii africani care se hrăneau din copacii din apropiere. La întoarcere, pe măsură ce ne apropiam tot mai mult de buza craterului, ne aduceam aminte de numeroasele animale care ne-au impresionat atât de mult. Am omis vreunul?
Aaa, bineînţeles, leopardul african. Numai că speranţa de a vedea vreunul în sălbăticie este aproape un vis. Fotograful Erwin Bauer remarca: „Turiştii caută leoparzii cu un entuziasm şi o atenţie rar întâlnite, în parte fiindcă aceste animale sunt extrem de greu de găsit, darămite de fotografiat. Majoritatea membrilor unor astfel de expediţii nu văd nici măcar în treacăt vreunul. În cele 15 expediţii în care am fost, am văzut în total opt leoparzi, însă numai pe unul dintre ei suficient de aproape ca să-l fotografiez“. — International Wildlife.
La căderea nopţii a început să ne preocupe un alt lucru. Rezervările făcute la un loc de cazare ne fuseseră anulate, aşa că a trebuit să ne găsim cazare în altă parte. Astfel am ajuns la un drum nepavat, într-o beznă totală. Dintr-o dată, noi doi, care stăteam pe locurile din faţă, am încremenit. Ceva nedesluşit, de culoare cafenie, a ţâşnit exact în lumina farurilor noastre. Am oprit imediat, cu respiraţia întretăiată de emoţie!
Acolo, în faţa noastră, se afla în carne şi oase un leopard! Dacă cei de pe locurile din spate s-au simţit întrucâtva dezavantajaţi, aceasta nu a durat decât o clipă. Leopardul a sărit cu o iuţeală uimitoare pe partea dreaptă a drumului, unde a rămas nemişcat. „Ce să fac?“, părea că se întreabă el acolo în lumină şi în văzul nostru, al tuturor. „Să atac, sau să-i întorc spatele acestui «duşman» necunoscut şi să încerc să ajung dintr-o săritură în desiş?“
Adrian, unul dintre membrii expediţiei noastre, era cel mai aproape, la numai un metru de acest „resort“ plin de energie şi frumuseţe. „Repede, daţi-mi bliţul“, a şoptit el printre dinţi, înşfăcând dintr-o mişcare aparatul de fotografiat automat. Din spate s-au auzit nişte şoapte ameninţătoare: „Ssst! Nu faceţi gălăgie“. A pregătit imediat aparatul şi a făcut o fotografie, însă tentativa a eşuat deoarece bliţul se descărcase în microbuz. După ce s-au reîncărcat bateriile, Adrian a lăsat geamul de pe partea lui încet în jos. Leopardul stătea atât de aproape, încât dacă întindeai mâna îl atingeai, şi dădea nervos din coadă, iar ochii îi străluceau.
Exact imediat după ce am făcut noi cea de-a doua fotografie, s-a decis. Minunăţia de leopard a sărit printre arbuşti, făcându-se nevăzut. Cât de emoţionaţi erau toţi cei din microbuz! Această experienţă a fost de neuitat şi, după cum ne-au spus călăuzele noastre mai târziu, extrem de rară. Fiindcă cea de-a doua fotografie a ieşit atât de bine, aveam cu ce să ne reîmprospătăm amintirea acestei emoţionante întâlniri nocturne din Tanzania!