Tinerii se întreabă . . .

Ce să fac dacă mama sau tata se comportă necorespunzător?

„Tata este de zece ani creştin. Acum este inactiv. Nu studiază Biblia şi nu asistă cu regularitate la întruniri. Pe fraţii creştini din congregaţie îi critică mereu. Are unele concepţii lumeşti cu privire la alte rase şi la multe, multe alte lucruri. Cred că are multe defecte“. — O adolescentă.

NICI un părinte nu este perfect. „Toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu“, declară Biblia (Romani 3:23). Însă lucrurile stau cu totul altfel atunci când mama sau tatăl cuiva joacă în public rolul creştinului exemplar, iar în particular se schimbă devenind de nerecunoscut. „În prezenţa altora, tata este drăguţ“, afirmă o tânără. „Însă atunci când nu-l văd alţii este cu totul altă persoană — este enervant! Critică tot ceea ce fac şi le strică tuturor din familie buna dispoziţie. Am ajuns să nu mai găsesc nici o plăcere în viaţă. Nu simt pentru el decât ură.“

Mânia şi resentimentele pot fi extrem de puternice la tinerii care suferă în ascuns unele abuzuri. Astfel, o femeie pe nume Mary scrie despre „violenţa, vulgarităţile şi abuzurile de tot felul“ pe care le-a suferit din partea tatălui său — un alcoolic în viaţa particulară. „Oamenii veneau la noi, copiii, şi ne spuneau cât de norocoşi suntem că avem un tată atât de minunat“, îşi aminteşte ea cu amărăciune.

Biblia condamnă ipocrizia sub orice formă (Iacov 3:17). Ea ne avertizează că până şi printre închinătorii adevăraţi ai lui Dumnezeu vor exista oameni „vicleni“ (Psalmul 26:4; compară cu Iuda 4). Deşi cunoşti aceste cuvinte, probabil că ele nu vor uşura cu nimic situaţia în cazul în care cel ipocrit este propriul tău părinte — cineva pe care se presupune că îl iubeşti şi îl stimezi. Unii tineri sunt copleşiţi de sentimentele contradictorii pe care le simt. „Am nevoie de ajutor“, se plânge o tânără. „Biblia spune «să-ţi onorezi tatăl», însă eu nu pot face aşa ceva.“

Ce înseamnă în realitate a-i onora

Este adevărat că porunca pe care o dă Biblia de a-ţi onora părinţii nu le lasă nici o «portiţă de scăpare» tinerilor care simt că părinţii lor nu merită acest lucru (Efeseni 6:1, 2). Totuşi, faptul că îţi onorezi tatăl nu înseamnă neapărat că aprobi modul său de viaţă sau că îţi place felul în care se poartă cu tine.a În Biblie, „onoarea“ poate însemna pur şi simplu recunoaşterea autorităţii legal instituite.

De exemplu, apostolul Petru a scris că creştinii trebuie ‘să dea cinste împăratului’ (1 Petru 2:17). Petru a ştiut din experienţă că regii erau adesea persoane dezagreabile. Regele Irod Antipa I, de exemplu, era un om risipitor şi nesăbuit. După ce Roma l-a numit rege al Palestinei, el a pornit o persecuţie împotriva creştinilor. El „a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru“ (Faptele 12:1–3). Cu toate acestea, Petru nu a încurajat revolta. Dimpotrivă, el a promovat supunerea faţă de regi, şi aceasta dintr-un motiv bine întemeiat. Ascultarea faţă de conducătorii lumii este un lucru cerut de Iehova. Şi în zilele lui Petru unii regi deţineau o putere şi o autoritate absolută. Solomon a spus: „El poate face tot ce vrea, căci cuvântul împăratului are putere. Cine îi poate zice: «Ce faci?»“ (Eclesiastul 8:3, 4).

În mod asemănător, tatăl tău — oricare ar fi defectele lui — are totuşi autoritate şi o putere considerabilă asupra vieţii tale. Aşadar, pur şi simplu nu este înţelept să te răzvrăteşti şi să-l tratezi cu dispreţ. Procedând astfel nu numai că-ţi vei îngreuna viaţa, dar chiar ai putea pierde favoarea lui Dumnezeu (compară cu Proverbele 30:17; Eclesiastul 10:4). Pe de altă parte, colaborând atât cât îţi stă în putinţă, poţi menţine, cel puţin într-o măsură oarecare, pacea şi liniştea în relaţiile cu tatăl tău. — Coloseni 3:20.

Cum să-ţi învingi mânia şi resentimentele

Şi totuşi, cum poţi arăta respect faţă de cineva care te-a rănit şi te-a dezamăgit? Lucrul acesta nu este uşor. Însă faptul de a stărui în permanenţă asupra erorilor şi a defectelor lui nu va face altceva decât să-ţi alimenteze resentimentele. Nu ar trebui oare să gândeşti mai obiectiv despre tatăl tău, acordându-i respectul cuvenit pentru toate calităţile bune pe care probabil că le posedă?

Iată ce se spune în Proverbele 19:11: „Înţelepciunea îl face pe om încet la mânie“. Încercând să-ţi înţelegi tatăl, poţi vedea mai clar cum stau lucrurile. Practică el într-adevăr răul? Sau poate că pur şi simplu este slăbit, descurajat şi are nevoie de ajutor? Comportamentul său nu este cumva un rezultat al îmbolnăvirii, al deprimării, al singurătăţii sau al stresului de la locul de muncă? Dacă aşa stau lucrurile, înţelegerea acestor probleme te poate ajuta să dai dovadă de mai multă compasiune şi, poate, de mai puţină mânie faţă de tatăl tău.

Oricare ar fi situaţia, dacă vei discuta cu cineva despre ceea ce simţi îţi va fi de folos (Proverbele 12:25). „Tata obişnuia să bea“, îşi aminteşte o fată. „Nu le puteam spune părinţilor mei ceea ce simţeam, aşa că am ţinut totul în mine.“ Totuşi, nu trebuie să suferi de unul singur. Deşi nu pot lua locul părinţilor, membrii maturi ai congregaţiei creştine pot suplini în mare parte lipsa de atenţie de acasă (compară cu Marcu 10:30). Proverbele 17:17 declară: „Prietenii îşi arată întotdeauna iubirea. La ce sunt buni fraţii, dacă nu ca să-ţi împarţi necazul cu ei?“ — Today’s English Version.

‘Îl pot schimba’

Unii tineri suferă pe plan afectiv fiindcă au înţeles în mod greşit care este responsabilitatea lor. Mary îşi aminteşte de situaţia în care se afla ea şi surorile ei: „Trăiam în permanenţă cu tema că într-o bună zi se va afla că tatăl meu are probleme cu băutura“. Alţii se chinuiesc singuri încercând în mod inutil să-şi determine părintele delincvent să se schimbe.

Oricât de mult l-ai iubi şi i-ai purta de grijă tatălui tău, trebuie să înţelegi că nu tu porţi vina defectelor lui. El „îşi va purta sarcina lui“ de responsabilitate în faţa lui Dumnezeu (compară cu Galateni 6:5; Iacov 5:14). Nu este responsabilitatea ta să supraveghezi sau să dirijezi comportarea tatălui tău. Dacă mereu te plângi sau îţi dojeneşti tatăl nu vei face decât să-l superi.

Aceasta nu înseamnă că nu poţi face nimic. Poţi cel puţin să te ‘rogi neîncetat’ să se producă o schimbare în inima tatălui tău (1 Tesaloniceni 5:17). Dacă îţi exprimi cu regularitate iubirea, lăudându-l în mod sincer atunci când este cazul, aceasta îl poate face să aibă o atitudine mai blândă. În plus, nu prea ai altceva de făcut decât să suporţi situaţia cum poţi mai bine.b

Desigur, în cazul în care tu şi tatăl tău sunteţi creştini, iar el comite un păcat grav, cum ar fi consumul de alcool în exces sau accesele de mânie, este firesc să te simţi obligat să faci demersuri ca aceste chestiuni să fie discutate cu bătrânii de congregaţie (Iacov 5:14). Procedând astfel, nu înseamnă că nu îi eşti loial tatălui tău, ci prin aceasta arăţi că doreşti, datorită iubirii pe care i-o porţi, ca el să primească ajutorul de care are atâta nevoie. Este adevărat, unii părinţi au negat plini de mânie orice păcat şi şi-au pedepsit pe ascuns copilul, însă nu trebuie să uitaţi că tinerii care ‘suferă pentru dreptate’ în acest sens pot fi siguri că Iehova îi aprobă pentru conduita lor curajoasă şi că, la momentul potrivit, el va scoate adevărul la iveală. — 1 Petru 3:14; 1 Timotei 5:24, 25.

Lucraţi la propria salvare

Solomon a spus: „Asuprirea înnebuneşte pe cel înţelept“ (Eclesiastul 7:7). Din nefericire, unii tineri s-au mâhnit profund din cauza exemplului negativ al tatălui lor şi au început să aibă şi ei o conduită greşită. Unii au mers până acolo încât s-au înfuriat pe Dumnezeu şi au părăsit calea creştină (Proverbele 19:3)! Biblia ne avertizează: „Supărarea să nu te împingă la batjocură . . . Fereşte-te să faci rău“. — Iov 36:18–21.

În loc să te preocupe peste măsură poziţia tatălui tău în faţa lui Dumnezeu, trebuie să ‘continui să lucrezi la salvarea ta, cu teamă şi tremur’ (Filipeni 2:12, NW). În vechime, un tânăr prinţ, pe nume Ezechia, a procedat într-un mod asemănător în împrejurări similare. Tatăl lui, regele Ahaz, pretindea că este închinător al lui Iehova (Isaia 7:10–12). În realitate, el se închina unor zeităţi păgâne, jertfindu-l chiar pe unul dintre propriii săi fii (2 Împăraţi 16:1–4)! Închipuiţi-vă cât de descurajatoare trebuie să fi fost pentru tânărul Ezechia această evidentă apostazie! Psalmul 119:28, despre care unii cred că a fost scris de acest tânăr prinţ, declară: „Îmi plânge sufletul de durere; ridică-mă, după cuvântul Tău!“

Iehova a făcut întocmai! Pe măsură ce Ezechia se dedica rugăciunii şi studiului Cuvântului lui Dumnezeu, el devenea mai tare din punct de vedere spiritual în pofida a ceea ce se petrecea în jurul său (Psalmul 119:97). Pe lângă aceasta, el şi-a ales cu grijă anturajul (Psalmul 119:63). Rezultatul? În pofida exemplului negativ pe care i-l dădea ipocritul său tată, Ezechia „s-a alipit de DOMNUL“ (2 Împăraţi 18:6). La fel poţi face şi tu! Poate că tatăl tău se comportă într-un mod ipocrit, însă nu trebuie să-i urmezi exemplul. Continuă să rămâi ferm ataşat de Iehova şi poate că, într-o bună zi, exemplul loial pe care îl dai în tăcere îl va determina pe tatăl tău să se schimbe.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 25]

Dacă tatăl tău procedează greşit nu înseamnă că şi tu trebuie să faci la fel.