De la cititorii noştri
Surmenaj Vă mulţumesc pentru seria de articole intitulată „Sunteţi o victimă a surmenajului?“ (8 ianuarie 1995). Deşi slujesc în calitate de pionieră, de câteva luni mă simt vlăguită de puteri şi fără chef de lucru. Articolul mi-a dat unele sugestii pe care le voi pune în practică, în special sfatul de a nu-i critica pe alţii.
M. S., Germania
Mi s-au părut extraordinare aceste articole deoarece mi-am dat seama, în sfârşit, că aceasta este şi problema mea. Sunt soţie şi mamă a patru copii şi am de făcut o mulţime de treburi. Din nefericire, familia nu mă apreciază prea mult. Mă simt mai bine atunci când ştiu că aceasta este o problemă des întâlnită la persoanele sensibile. Să nu încetaţi niciodată să publicaţi articole ca acestea!
J. M., Italia
Ştiu ce înseamnă să fii obosită, să-ţi lipsească entuziasmul, să te simţi neajutorată, fără speranţă şi indispusă. După ce am citit articolul, am înţeles care sunt factorii care m-au determinat să mă simt astfel. Vreau să vă spun că este atât de bine să ai sentimentul că eşti înţeleasă şi că Iehova şi organizaţia sa au grijă să scrie articole încurajatoare.
Z. L., Statele Unite
Unul dintre factorii care m-au determinat să renunţ la serviciul de la Betel şi apoi la pionierat a fost surmenajul. Am fost pe punctul de a renunţa să slujesc în calitate de bătrân! Acum îmi dau seama unde am greşit în trecut în ce priveşte comunicarea. Am făcut îmbunătăţiri în această privinţă şi, drept urmare, dispoziţia mea mentală este acum mult mai bună.
E. R., Statele Unite
Faptul că şi alţi miniştri creştini s-au confruntat cu această problemă şi au reuşit să o depăşească a fost o încurajare pentru mine.
C. L., Elveţia
Mame necăsătorite Vă mulţumesc pentru articolul „Tinerii se întreabă . . . Cum pot mamele necăsătorite să facă faţă cel mai bine situaţiei în care se află?“ (22 noiembrie 1994). Aţi vorbit despre situaţia în care o fată rămâne însărcinată ca urmare a unei conduite greşite. Însă, în loc să faceţi caz din aceasta şi să o determinaţi pe fata care se află într-o astfel de situaţie să se simtă şi mai groaznic, aţi oferit sfaturi practice şi utile.
J. D., Statele Unite
Acum zece ani am devenit mamă fără să fiu căsătorită. Dar, cu ajutorul lui Iehova şi al părinţilor mei creştini, am reuşit să depăşesc situaţia. După ce am absolvit liceul, am slujit şase ani ca ministru cu timp integral şi m-am căsătorit cu un creştin care slujeşte acum în calitate de bătrân. Am beneficiat din plin de mila şi bunătatea lui Iehova şi pot să-mi folosesc experienţa pentru a-i ajuta pe alţii.
A. M., Statele Unite
Nu îmi puteam reţine lacrimile în timp ce citeam articolul. Am trecut printr-o situaţie exact la fel cu situaţia descrisă. Fiindcă acum am devenit creştină, sunt fericită că pot să-mi cresc fiica cu înţelepciune.
C. R. S., Brazilia
Sforăit În articolul „Sforăiţi?“ (8 noiembrie 1994) ne-aţi avertizat cu privire la posibilele pericole ale sforăitului. Aţi lăsat însă să se înţeleagă că, dacă cineva sforăie mult, acea persoană suferă de apnee în timpul somnului. Nu neapărat. Tendinţa de a sforăi apare pe măsură ce îmbătrânim. Ea poate apărea şi din cauza unor alergii sau a unor probleme legate de sinus. Dacă însă perioadele lungi de sforăit sunt însoţite de oprirea temporară a respiraţiei, după care urmează gâfâituri sau un sforăit foarte zgomotos, iar în timpul zilei apare somnolenţă sau oboseală, este posibil ca vinovatul să fie apneea din timpul somnului. Tratamentul cel mai obişnuit nu este operaţia, ci dispozitivele cu aer comprimat care menţin căile respiratorii neobstrucţionate în timpul somnului.
C. S., Statele Unite
Apreciem aceste comentarii şi regretăm dacă articolul nostru a creat vreo neînţelegere. Medicii recunosc că este ceva normal ca cineva să sforăie uneori. Aşa cum se întâmplă în cazul oricărei probleme de natură medicală, pentru administrarea unui tratament corespunzător este necesar un consult de specialitate. — ED.