Biserica mormonilor — O restabilire a tuturor lucrurilor?

TEMPLUL mormonilor din Salt Lake City, Utah, este pentru membrii LDS (Sfinţii din Zilele de pe Urmă) un simbol viu al credinţei lor. Hărnicie, valori ale familiei şi independenţă pe plan financiar, iată devizele mormonilor. Misionarii mormoni, cu ecusoanele de la rever pe care sunt scrise numele lor, sunt bine cunoscuţi pe întregul pământ. Însă unele activităţi sacre ale mormonilor nu sunt cunoscute de cei din afară. Prin urmare, biserica este în continuare ţinta unor zvonuri senzaţionale. Însă o evaluare obiectivă ar trebui să se bazeze pe realităţi, nu pe poveşti injurioase. Ce putem afla despre această credinţă vorbită atât de mult de rău?

Biserica lui Joseph Smith azi

Mormonii cred că religia lor constituie restabilirea adevăratei biserici cu preoţia şi ceremoniile ei. De aici şi numele ei oficial: Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele de pe Urmă. În Biserica mormonilor nu există diferenţe între cler şi membrii ei. Dimpotrivă, de la 12 ani, fiecare bărbat exemplar poate să îndeplinească diferite servicii în cadrul bisericii, putând să devină preot de la vârsta de 16 ani.

Majoritatea celor care ocupă o poziţie în cadrul bisericii nu sunt salariaţi, iar familiile LDS participă la multe programe finanţate de congregaţia, adică episcopia, din care fac parte. La nivel congregaţional, prezbiterii, episcopii şi preşedinţii de stâlp (district) supraveghează activităţile bine organizate ale bisericii. Din Salt Lake City, un conciliu de 12 apostoli controlează activitatea de pe întregul pământ. În final, preşedintele bisericii — onorat ca profet, prezicător şi persoană care revelează — şi doi consilieri constituie autoritatea conducătoare a bisericii, numită Cvorumul Preşedinţiei, sau Întâia Preşedinţie.

Mai multe ceremonii marchează viaţa mormonilor devotaţi. Botezul, o manifestare de căinţă şi de ascultare, poate fi făcut după ce persoana a împlinit opt ani. Spălarea şi ungerea îl purifică şi îl consacră pe credincios. Ceremonia care se oficiază în templu cuprinde o serie de legăminte, sau promisiuni, şi, după acestea, purtarea unei lenjerii de corp speciale pentru templu, ca protecţie împotriva răului şi ca amintire a jurămintelor de păstrare a secretului pe care le-au făcut. De asemenea, un cuplu de mormoni poate să-şi celebreze căsătoria în cadrul unui ritual la templu, căsătorie făcută „pentru totdeauna şi pentru eternitate“, astfel că familia lor poate să rămână unită şi în ceruri, unde cuplul poate să aibă în continuare copii.

Biserica mormonilor şi-a atras laude prin programul său de ajutorare, instituit pentru ca ‘blestemul leneviei să fie desfiinţat’. El este finanţat de membrii locali care renunţă la două mese pe lună şi donează valoarea acestora bisericii. Pe lângă aceasta, se cere cu stricteţe zeciuială din veniturile lor. Familia şi prietenii furnizează fondurile necesare pentru a-i sprijini pe misionarii mormoni. Aceştia sunt, în general, tineri şi tinere care petrec aproape doi ani în serviciul de misionar.

Viaţa mormonilor se caracterizează prin spirit de sacrificiu, familii unite şi simţul responsabilităţii civice. Dar care sunt convingerile mormonilor?

Mormonii şi Biblia

„Noi credem că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu atât timp cât este tradusă corect“, se spune în al optulea articol de credinţă al mormonilor. Însă în continuare se afirmă: „Noi credem că şi Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu“. Mulţi se întreabă însă de ce este nevoie de alte lucrări sacre?

Prezbiterul Bruce R. McConkie a afirmat următoarele: „Nu există pe pământ alţi oameni care să preţuiască Biblia atât de mult cum o preţuiesc [mormonii]. . . . Dar noi nu credem că . . . Biblia conţine toate lucrurile necesare salvării“. Preşedintele Gordon B. Hinckley a scris în broşura intitulată Ce se poate spune despre mormoni? că mulţimea de secte şi biserici diferite „oferă dovada în legătură cu lipsurile Bibliei“.

Scriitorii LDS îşi exprimă profundele îndoieli în ce priveşte credibilitatea Bibliei, din cauza textelor care se presupune că au fost scoase şi a greşelilor de traducere. Iată ce îndemn dă apostolul mormon James E. Talmage în cartea sa A Study of the Articles of Faith (Un studiu asupra articolelor de credinţă): „Atunci Biblia să fie citită cu veneraţie şi cu atenţie, sub rugăciune, cititorul căutând întotdeauna lumina Spiritului, astfel încât să poată discerne ce este adevărat şi care sunt greşeli făcute de oameni“. Orson Pratt, un apostol mormon din perioada de început, a mers mai departe, spunând: „Cine ştie dacă în toată Biblia a mai rămas cumva vreun verset necontaminat?“

În această privinţă însă se pare că mormonii nu cunosc toate datele. Este adevărat, textul biblic a fost copiat şi tradus de repetate ori de-a lungul anilor. Totuşi, dovada că Biblia a rămas în esenţă intactă este zdrobitoare. Mii de manuscrise ebraice şi greceşti din perioada de început au fost examinate cu atenţie, fiind comparate cu exemplare mai recente ale Bibliei. De exemplu, sulul lui Isaia descoperit la Marea Moartă, datând din secolul al II-lea î.e.n., a fost comparat cu un manuscris redactat cu peste o mie de ani mai târziu. S-au strecurat în el erori grave? Dimpotrivă, în cadrul unei analize, un exeget a explicat că acele câteva neconcordanţe care au fost găsite „au constat, în principal, în evidente scăpări din neatenţie şi în variaţii în ortografie“.a

După o viaţă întreagă dedicată studiului intens, fostul director al British Museum, Sir Frederic Kenyon, a mărturisit: „Creştinul poate să ia întreaga Biblie în mână şi să spună fără teamă şi fără reţinere că ţine în mâna sa adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu, transmis fără pierderi esenţiale din generaţie în generaţie, de-a lungul secolelor“. Prin urmare, cuvintele psalmistului sunt încă adevărate şi în prezent: „Cuvintele DOMNULUI sunt cuvinte curate, argint încercat în cuptor de pământ, curăţit de şapte ori“ (Psalmul 12:6). Mai avem nevoie şi de altceva?

„Voi, neghiobilor, reproşează Cartea lui Mormon în 2 Nefi 29:6, care veţi spune: O Biblie, noi avem o Biblie şi nu ne mai trebuie altă Biblie.“ Mulţi mormoni însă au meditat la cuvintele aspre ale lui Pavel consemnate în Biblie în Galateni 1:8: „Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă vestească o altă evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am vestit-o noi, să fie anatema [blestemat, King James Version]“.

Erudiţii LDS spun că noua lucrare sacră nu este ceva în plus faţă de ceea ce spune Biblia, ci este doar o clarificare şi o completare a acesteia. „Nu există nici o stare de încordare între cele două“, scrie Rex E. Lee, preşedintele Universităţii „Brigham Young“. „Atât Biblia, cât şi Cartea lui Mormon învaţă despre acelaşi plan de salvare.“ Sunt aceste cărţi în armonie una cu cealaltă? Să analizăm planul de salvare al lui Mormon.

„Aşa cum e Dumnezeu acum, omul poate deveni“

„Deşi nu ne aducem aminte, explică Lee, noi am existat ca spirite înainte de această viaţă.“ Conform acestei convingeri LDS despre progresul etern, printr-o ascultare strictă, un om poate deveni un dumnezeu — un creator ca Dumnezeu. „Însuşi Dumnezeu a fost cândva ceea ce suntem noi acum şi este un Om slăvit, care stă pe tron în acele ceruri“, a spus Joseph Smith. „Trebuie să învăţaţi cum să fiţi Dumnezei voi înşivă, . . . la fel cum au făcut toţi Dumnezeii înaintea voastră.“ Lorenzo Snow, un profet mormon, a spus: „Aşa cum e omul acum, Dumnezeu a fost cândva; aşa cum e Dumnezeu acum, omul poate deveni“.

Este prezentat un asemenea viitor în paginile Bibliei? Singura propunere de obţinere a divinităţii consemnată vreodată aici a fost promisiunea deşartă făcută de Satan Diavolul în grădina Eden (Geneza 3:5). Biblia arată că Dumnezeu i-a creat pe Adam şi pe Eva ca să trăiască pe pământ şi i-a instruit să aducă în existenţă o familie umană perfectă care avea să trăiască aici fericită, pentru eternitate (Geneza 1:28; 3:22; Psalmul 37:29; Isaia 65:21–25). Printr-un act de neascultare conştient, Adam a adus păcatul şi moartea în lume. — Romani 5:12.

Cartea lui Mormon spune că, dacă fostele spirite Adam şi Eva ar fi rămas fără păcat, ele ar fi trăit singure în Paradis, fără să aibă copii şi fiind lipsiţi de bucurie. Prin urmare, în versiunea acestei cărţi, păcatul primului cuplu căsătorit a constat în relaţiile sexuale şi naşterea de copii. „Adam a căzut ca omul să poată fi; şi oamenii sunt ca să poată avea bucurie“ (2 Nefi 2:22, 23, 25). Astfel, se spune că spiritele din ceruri aşteaptă să aibă şansa de a trăi pe un pământ păcătos — o etapă obligatorie pentru a obţine perfecţiunea şi divinitatea. Iată ce spune revista LDS, intitulată Ensign (Semnul): „Privim spre ceea ce au făcut Adam şi Eva mai degrabă cu multă recunoştinţă decât cu dispreţ“.

„Această doctrină [că omul a existat în creaţia spirituală]“, spune Joseph Fielding Smith, strănepotul lui Joseph Smith, „este sesizată doar ca prin ceaţă în Biblie . . . deoarece multe lucruri clare şi importante au fost scoase din Biblie“. El adaugă: „Această convingere se bazează pe o revelaţie dată Bisericii pe 6 mai 1833“. Prin urmare, în timp ce acceptă Biblia ca autoritate, atunci când apare un dezacord, doctrina LDS acordă în mod categoric o mai mare greutate cuvintelor spuse de profeţii lor.

Cartea lui Mormon — esenţa credinţei

Joseph Smith a elogiat Cartea lui Mormon, numind-o „cea mai corectă carte dintre toate cărţile de pe pământ şi esenţa religiei noastre“. Se spune că sursa scrierilor sale au fost mai multe plăci de aur. Unsprezece mormoni au mărturisit că au văzut aceste plăci. După încheierea redactării documentului însă, Smith a declarat că plăcile au fost luate la cer. Prin urmare, acestea nu sunt disponibile în vederea unei analize a textului.

În cartea Perla de Mare Preţ (vezi chenarul de la pagina 20) se vorbeşte despre un profesor pe nume Charles Anthon, căruia i s-au arătat câteva inscripţii de pe plăci şi care a declarat că acestea erau autentice, iar traducerea exactă. Însă, când i s-a spus care era originea plăcilor, relatarea ne spune că acesta şi-a retras verdictul. Totuşi, această povestire pare să nu corespundă cu pretenţia lui Smith, conform căreia numai el a avut darul de a traduce din limba în care erau scrise plăcile, limbă „pe care lumea nu o cunoştea“. Ar fi putut profesorul Anthon să stabilească cât de corect este un text pe care el nu-l putea citi şi, prin urmare, nici traduce?

Cartea lui Mormon foloseşte într-o mare măsură citate din versiunea King James a Bibliei, a cărei engleză de pe vremea lui Shakespeare era considerată deja pe timpul lui Joseph Smith ca fiind veche. Unii cititori au fost puşi în încurcătură de faptul că „cea mai corectă“ carte dintre toate cărţile, Cartea lui Mormon, copiază cel puţin 27 000 de cuvinte direct din versiunea Bibliei despre care se spune că este plină de greşeli şi pe care Smith a început mai târziu să o revizuiască. — Vezi chenarul de la pagina 24.

Mulţi mormoni au descoperit un lucru surprinzător atunci când au făcut o comparaţie între prima ediţie a Cărţii lui Mormon şi ediţiile curente: cartea despre care se spune că este „tradusă . . . prin darul şi puterea lui Dumnezeu“ a suferit ea însăşi numeroase schimbări în ce priveşte gramatica, ortografia şi conţinutul. De exemplu, se pare că nu este deloc clară identitatea ‘Tatălui Etern’. În prima ediţie, în 1 Nefi 13:40 se spune că „Mielul lui Dumnezeu este Tatăl Etern“. Însă în ediţiile de mai târziu se spune că „Mielul lui Dumnezeu este Fiul Tatălui Etern“ (sublinierea noastră). Cele două manuscrise originale din 1830 ale Cărţii lui Mormon există şi astăzi. Unul dintre cele două exemplare originale, care se găseşte la Biserica Reorganizată a lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele de pe Urmă, are cuvântul „Fiul“ adăugat între rânduri.

În legătură cu lucrarea sacră a mormonilor Doctrină şi legăminte, în prefaţa cărţii The Revelations of the Prophet Joseph Smith (Revelaţiile profetului Joseph Smith), de eruditul LDS Lyndon W. Cook, se dă următoarea explicaţie: „Întrucât unele revelaţii au fost revizuite de acele comitete numite să se îngrijească de ele în vederea publicării, s-a remarcat că s-au adăugat şi s-au scos o mulţime de texte. O astfel de modificare se găseşte în Cartea poruncilor 4:2, unde s-a spus despre Smith: „El are darul de a traduce cartea . . . nu-i voi mai da nici un alt dar“. Însă, când revelaţia a fost tipărită din nou în 1835 în Doctrină şi legăminte, aici citim: „Nu-ţi voi mai da un alt dar până când acesta nu se va termina“. — 5:4.

Enigme istorice

Unora le este greu să înţeleagă cum circa 20 de iudei, despre care se spune că au părăsit Ierusalimul şi au plecat în America în 600 î.e.n., au ajuns, în mai puţin de 30 de ani, să se înmulţească foarte mult şi să se împartă în două naţiuni (2 Nefi 5:28)! Se crede că, în 19 ani de la sosire, acest mic grup a construit un templu „după felul templului lui Solomon . . . şi lucrul de mână era nemaipomenit de fin“ — o lucrare cu adevărat extraordinară! Pe timpul lui Solomon, construirea templului din Ierusalim a durat şapte ani şi a necesitat aproape 200 000 de muncitori, meşteşugari şi supraveghetori. — 2 Nefi 5:16; compară cu 1 Împăraţi 5, 6.

Cititorii atenţi ai Cărţii lui Mormon au fost nedumeriţi în legătură cu anumite evenimente care par să nu se încadreze în ordinea cronologică firească. De exemplu, în Faptele 11:26 se spune: „Ucenicii au fost numiţi creştini, pentru prima oară, în Antiohia“. Însă în Alma 46:15, despre care se crede că prezintă evenimentele din 73 î.e.n., se vorbeşte despre creştinii din America, înainte ca Cristos să fi venit pe pământ.

Cartea lui Mormon se prezintă mai mult ca o naraţiune istorică decât ca o lucrare doctrinară. Expresia „şi s-a întâmplat“ apare de circa 1 200 de ori în ediţia actuală — de circa 2 000 de ori în ediţia din 1830. Multe locuri menţionate în Biblie există şi azi, însă în legătură cu aproape toate locurile a căror nume este dat în Cartea lui Mormon, ca de exemplu Gimgimno şi Zeezrom, nu se ştie unde au fost.

Relatarea lui Mormon vorbeşte despre mari aşezări de-a lungul continentului nord-american. În Helaman 3:8 citim: „Şi s-a întâmplat că ei s-au înmulţit şi s-au răspândit . . . ca să acopere toată faţa pământului“. În conformitate cu Mormon 1:7, ţinutul „s-a acoperit de clădiri“. Mulţi oameni se întreabă unde sunt urmele acestor civilizaţii răspândite. Unde sunt vestigiile nefite, cum ar fi monedele de aur, săbiile, scuturile sau platoşele? — Alma 11:4; 43:​18–20.

Reflectând la astfel de întrebări, membrii credinţei mormone ar trebui să se gândească cu seriozitate la cuvintele mormonului Rex E. Lee: „Autenticitatea mormonismului stă în picioare sau cade pe baza cărţii de la care derivă şi numele neoficial al Bisericii“. O credinţă care se bazează pe o cunoştinţă scripturală temeinică, şi nu doar pe o trăire înflăcărată sub rugăciune, constituie un test pentru mormonii sinceri — precum şi pentru toţi cei care susţin că sunt creştini.

Bazele pentru restabilire

Joseph Smith a refuzat plin de dispreţ sectele din timpul său, aflate în conflict din cauza haosului spiritual care domnea în jurul său. Înainte de el, în timpul lui şi de atunci încoace, alţi oameni pioşi au căutat să se întoarcă la credinţa adevărată.

Care este modelul pentru adevăratul creştinism? Nu este oare Cristos cel care „a lăsat un exemplu, ca să călcaţi pe urmele Lui“ (1 Petru 2:21)? Viaţa lui Isus Cristos este total diferită de teologia LDS. Cu toate că Isus nu a fost un ascet, viaţa sa simplă nu a fost caracterizată de nici o ambiţie de a acumula bogăţii materiale, de a câştiga glorie sau putere politică. El a fost persecutat din cauză că ‘nu era din lume’ (Ioan 17:16). Principalul obiectiv al ministerului lui Cristos a fost cel de a-l glorifica pe Tatăl său, Iehova, şi de a sfinţi numele Său. La fel stau lucrurile şi cu discipolii adevăraţi ai lui Isus. Ei consideră propria salvare ca fiind de importanţă secundară.

Isus a predat Cuvântul lui Dumnezeu, citând fără reţinere din el şi trăind în armonie cu el. Brigham Young a spus despre Biblie următoarele: „Noi luăm această carte pentru a găsi îndrumare, pentru a găsi o cale de acţiune; o considerăm baza credinţei noastre. Ea ne indică drumul ce duce spre salvare“ (Jurnalul discursurilor, volumul XIII, pagina 236). Prin urmare, el a îndemnat: „Luaţi Biblia, comparaţi-o cu religia Sfinţilor din Zilele de pe Urmă şi vedeţi dacă va trece cu bine testul“ (Discursurile lui Brigham Young). Nu numai credinţa mormonilor trebuie supusă acestui test, ci toate religiile care pretind că sunt creştine, deoarece Isus a spus: „Închinătorii adevăraţi vor adora pe Tatăl în duh şi în adevăr“. — Ioan 4:23.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 20]

Scrierile sfinte ale mormonilor

PE LÂNGĂ Biblie şi Cartea lui Mormon, Sfinţii din Zilele de pe Urmă acceptă şi alte scrieri.

Doctrină şi legăminte: Aceasta este, în principal, o colecţie de revelaţii primite de la Dumnezeu, după cum le-a numit Joseph Smith. Acestea au fost revizuite din când în când, atunci când progresele de pe plan doctrinal şi istoric au impus acest lucru.

Perla de Mare Preţ: Această carte conţine revizuirile făcute de Joseph Smith la cartea biblică Geneza, la capitolul 24 din Matei, precum şi la propria sa autobiografie. Ea conţine, de asemenea, traducerea lui Smith a unui papirus pe care l-a cumpărat în 1835. El a declarat că acesta este o scriere a lui Avraam însuşi în care se vorbea despre modul în care un înger l-a salvat atunci când un preot a încercat să-l sacrifice pe un altar. Acest papirus a fost regăsit în anul 1967 şi a fost examinat de mai mulţi egiptologi. Potrivit unui raport, ei au descoperit că „nici măcar un cuvânt din pretinsa traducere a lui Joseph Smith nu seamănă cu ceea ce se găseşte în acest document“. Acesta s-a dovedit a fi Book of Breathings, un document funerar egiptean îngropat cu persoana care murise. Manuscrisul original al lui Smith arată că el a folosit 136 de cuvinte englezeşti diferite pentru a traduce hieroglifa egipteană pentru „lac“.

Traducerea Bibliei făcută de Joseph Smith: În 1830, Smith a început să revizuiască versiunea King James a Bibliei, pe care nu a reuşit să o termine niciodată. El a revizuit cam 3 400 de versete şi a adăugat mult material suplimentar, printre care şi o profeţie adăugată la sfârşitul cărţii Geneza, profeţie care vorbea despre venirea sa ca „prezicător demn de a fi ales“. Întrucât manuscrisul a rămas la văduva lui Smith, care nu l-a urmat pe Brigham Young, biserica din Salt Lake citează rareori din acesta, cu toate că el este acceptat ca fiind corect.

Alte doctrine „inspirate“: Acestea pot fi transmise la un moment dat de profetul bisericii care este în viaţă şi au aceeaşi autoritate ca şi Sfânta Biblie. Un exemplu în acest sens este discursul King Follett, prezentat în 1844. Smith a ţinut această predică funerară pentru prezbiterul King Follett, în care el a explicat doctrina omului zeificat şi a Dumnezeului umanizat. Acest discurs apare în Jurnalul discursurilor, o colecţie de cuvântări ţinute de Smith, de Young şi de alţi mormoni de frunte din secolul al XIX-lea.

[Chenarul de la pagina 21]

Dumnezeii mormonilor

Dumnezeu: Tatăl tuturor dumnezeilor; are un corp din carne şi oase. — Doctrină şi legăminte 130:22.

Elohim: Uneori se face referire la el ca la o persoană. Este descris şi ca un conciliu de dumnezei care a întemeiat pământul. — Doctrină şi legăminte 121:32; Perla de Mare Preţ, Avraam 4:1; Jurnalul discursurilor, volumul I, pagina 51.

Isus: Dumnezeu şi Creator al întregului pământ, Salvatorul. — 3 Nefi 9:15; 11:14.

Iehova: Numele din Vechiul Testament al lui Isus. — Compară cu Mormon 3:22; Moroni 10:34; şi indexul Cărţii lui Mormon.

Trinitatea: Divinitatea formată din trei persoane spirituale separate, distincte, Tatăl şi Fiul, din carne şi oase, şi Duhul Sfânt. — Alma 11:44; 3 Nefi 11:27.

Adam: Ajutorul lui Isus la creaţie. Brigham Young a declarat: „Tatăl nostru Adam a intrat în grădina Eden . . . şi a adus-o pe Eva, una dintre soţiile sale. . . . El este Tatăl nostru şi Dumnezeul nostru“ (Jurnalul discursurilor, volumul I, pagina 50, ediţia 1854). După comiterea păcatului, Adam a devenit primul creştin de pe pământ (Perla de Mare Preţ, Moise 6:64–66; Semnul, ianuarie 1994, pagina 11). El este „Cel înaintat în zile“ (Doctrină şi legăminte 116) şi este Tatăl fizic, propriu-zis, al lui Isus. — Jurnalul discursurilor, volumul I, pagina 51.

Mihail: Un alt nume al lui Adam, arhanghelul. — Doctrină şi legăminte 107:54.

[Chenarul de la pagina 23]

Mormonii, naţionalismul şi politica

JOSEPH SMITH — potrivit credinţei mormonilor, profet, prezicător, persoană care revelează — a fost şi primar, trezorier, general-locotenent şi candidat la preşedinţia Statelor Unite. Urmând exemplul său, mulţi mormoni sunt activişti politici înflăcăraţi. Biserica se mândreşte cu moştenirea sa americană şi afirmă că Dumnezeu a dirijat scrierea Constituţiei Statelor Unite. Iată ce a spus Brigham Young: „Atunci când . . . Regatul lui Dumnezeu va prelua conducerea, steagul Statelor Unite va flutura cu mândrie, neîntinat, pe catargul Libertăţii şi al drepturilor egale, fără nici o pată“.

Al 12-lea articol de credinţă declară: „Noi credem în supunerea faţă de regi, preşedinţi, conducători şi magistraţi, în ascultarea, onorarea şi sprijinirea legii“. În ce măsură sunt ei supuşi? Atunci când Statele Unite au intrat în primul război mondial, prezbiterul Stephen L. Richards a afirmat: „Nu există oameni mai loiali guvernului Statelor Unite decât Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele de pe Urmă“. „Când vom lupta, vom câştiga prin puterea lui Dumnezeu“, a spus un alt prezbiter.

Articolul 12 s-a aplicat şi de cealaltă parte a câmpului de luptă. Profesoara Christine E. King de la Universitatea din Staffordshire a scris: „Mormonii germani au fost îndemnaţi să pună mâna pe armă pentru ţara lor şi să se roage pentru victoria acesteia“. Biserica a spus că ei luptau nu împotriva fraţilor lor mormoni englezi şi americani, ci împotriva celor care reprezentau guvernele. „O asemenea diferenţiere, deşi evidentă, avea drept scop liniştirea îndoielilor pe plan moral şi religios pe care le aveau mormonii germani.“

Când Hitler a luat puterea, acţiunea mormonilor de sprijinire fără rezerve a continuat. „Nazismul nu a întâmpinat nici o rezistenţă din partea bisericii mormonilor, nici nu a existat vreo dovadă că a fost criticat de aceasta“, a scris dr. King. Faptul că mormonii au pus accentul pe puritate rasială şi pe patriotism i-a fost de folos bisericii, iar pentru mulţi mormoni, „legătura dintre credinţa lor şi politica celui de-al treilea Reich a fost clară“. Când câţiva mormoni au îndrăznit să-l sfideze pe Hitler, aceştia nu au primit nici un sprijin din partea autorităţilor mormone. „Biserica a fost patriotă şi loială şi a criticat în mod deschis orice atac la adresa guvernului nazist.“ Biserica chiar a excomunicat postum un dizident, după ce acesta a fost executat de nazişti.b

Ce diferenţă faţă de cei slăviţi în Cartea lui Mormon, în Alma 26:32: „Ei mai degrabă şi-ar sacrifica viaţa decât să ia viaţa duşmanilor lor; şi ei şi-au îngropat armele lor de luptă adânc în pământ, deoarece îşi iubesc fraţii“!

Isus i-a explicat lui Pilat următoarele: „Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor“ (Ioan 18:36). Discipolii săi nu trebuiau să pună mâna pe arme nici chiar pentru a-l apăra pe însuşi Fiul lui Dumnezeu, cu atât mai puţin într-un război purtat între guverne. Ei trebuiau să-şi iubească chiar şi duşmanii. — Matei 5:44; 2 Corinteni 10:3, 4.

În zilele noastre există creştini adevăraţi care şi-au păstrat în mod fidel neutralitatea, atât individual, cât şi ca grup. Iată ce a declarat cartea Mothers in the Fatherland: „Martorii lui Iehova, de la înfiinţarea lor, au adoptat o poziţie fermă, menţinându-se separaţi de orice stat“. Prin urmare, pe timpul regimului de teroare al lui Hitler, ei, „practic până la unul, au refuzat în mod clar să se supună în vreun fel statului nazist“.

Cu toate că mii dintre ei au fost martirizaţi, Martorii lui Iehova au luat în serios cuvintele lui Isus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi“. — Ioan 13:35.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 24]

Biblia şi scrierile mormonilor — Un studiu care dezvăluie diferenţe

Biblia: Cu toate că nu se cunoaşte cu exactitate locul, grădina Eden se afla, probabil, în Mesopotamia, în apropiere de râul Eufrat. — Geneza 2:11–14.

Doctrină şi legăminte: Grădina Eden s-a aflat în districtul Jackson, Missouri, S.U.A. — Doctrină şi legăminte 57, explicaţie dată de preşedintele J. F. Smith.

Biblia: Sufletul moare. — Ezechiel 18:4; Faptele 3:23.

Cartea lui Mormon: „Sufletul nu poate muri niciodată“. — Alma 42:9.

Biblia: Isus s-a născut în Betleem. — Matei 2:1–6.

Cartea lui Mormon: Isus trebuia să se nască în Ierusalim. — Alma 7:10.

Biblia: Isus a fost născut prin spirit sfânt. — Matei 1:20.

Jurnalul discursurilor: Isus nu a fost născut prin spirit sfânt. El a fost născut în carne, în urma relaţiilor sexuale dintre Adam şi Maria. — Jurnalul discursurilor, volumul I, paginile 50, 51.

Biblia: Noul Ierusalim va fi în cer. — Apocalipsa 21:2.

Cartea lui Mormon: Noul Ierusalim va fi pe pământ şi va fi construit de oameni în Missouri, S.U.A. — 3 Nefi 21:23, 24; Doctrină şi legăminte 84:3, 4.

Biblia: Scriitorii Bibliei au fost inspiraţi să scrie gândurile lui Dumnezeu. — 2 Petru 1:20, 21.

Cartea lui Mormon: Se spune că profeţii săi au scris potrivit propriilor lor cunoştinţe. — 1 Nefi 1:2, 3; Iacov  7:26.

Biblia: Legea mozaică, inclusiv zeciuiala, nu mai sunt valabile de la moartea lui Isus. Contribuţiile trebuie să fie făcute în mod voluntar, nu din constrângere. — 2 Corinteni 9:7; Galateni 3:10–13, 24, 25; Efeseni 2:15.

Doctrină şi legăminte: „Cu siguranţă este . . . o zi pentru zeciuiala dată de poporul meu; pentru că cel care a dat zeciuiala nu va fi ars (la venirea sa [a Domnului])“. — Doctrină şi legăminte 64:23.

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Statuia lui Moroni de pe Templul mormonilor din Salt Lake City