Lumea în obiectiv

„Holocaust tăcut“

Oxfam — o importantă organizaţie caritabilă care are drept obiectiv bunăstarea — este de părere că suferinţa săracilor lumii este suficient de acută pentru ca să poată fi numită un „holocaust tăcut“, se arată în ziarul britanic Guardian Weekly. Într-un raport despre o campanie efectuată timp de cinci ani al cărei obiectiv este ajutorarea ţărilor sărace ale lumii, Oxfam a constatat că o cincime din populaţia lumii trăieşte în cele mai sărace naţiuni din lume, acestea fiind în număr de 50. Aceleaşi ţări au văzut cum contribuţia lor la venitul mondial a scăzut brusc la numai 2 procente. Prăpastia dintre ţările sărace şi cele bogate se adânceşte şi ea. Mexicul, de exemplu, a resimţit efectele apăsătoare ale unei serioase crize financiare şi a sărăciei larg răspândite, dar, în acelaşi timp, a cunoscut cea mai rapidă creştere a numărului de miliardari. O purtătoare de cuvânt a organizaţiei Oxfam afirmă: „Avem senzaţia că conducătorii lumii şi Naţiunile Unite au . . . pierdut controlul. Avem nevoie de o nouă abordare a noului mileniu“.

Mai dăunătoare decât ţigările

Aceasta este concluzia la care a ajuns un comitet parlamentar din India cu privire la bidi, cunoscută şi sub denumirea de „ţigara săracului“. Se estimează că mai mult de patru milioane de bărbaţi, femei şi copii îşi confecţionează peste 300 de milioane de bidi pe zi, învelind praful de tutun în frunze de tendu şi legând cu un fir de aţă micul sul. Potrivit ziarului The Times of India, un raport de ultimă oră arată că bidi este de două ori şi jumătate mai cancerigenă decât ţigările, că poate provoca silicoză şi tuberculoză şi că conţine 47 la sută gudron şi 3,7 la sută nicotină, spre deosebire de ţigările indiene obişnuite, care conţin 36 la sută gudron şi 1,9 la sută nicotină. În pericol nu sunt numai fumătorii. De obicei, milioanele de persoane care confecţionează bidi lucrează ore îndelungate în condiţii neigienice, inspirând praf de tutun în barăci fără aerisire. Cei care suferă sunt îndeosebi lucrătorii-copii.

Efectul ştiinţei de carte asupra mamelor

Experţii sănătăţii sociale au crezut mult timp că copiii din ţările în curs de dezvoltare au o mai mare şansă de supravieţuire dacă mamele lor ştiu carte — dar aceştia niciodată nu au susţinut că factorul decisiv îl constituia cititul în sine. Potrivit revistei New Scientist, un studiu efectuat în Nicaragua „este primul care demonstrează că instruirea femeilor are un efect nemijlocit asupra sănătăţii copiilor lor“. Studiul a supus atenţiei femeile analfabete adulte care au beneficiat de programul de alfabetizare desfăşurat între anii 1979 şi 1985. La sfârşitul anilor ’70, rata mortalităţii copiilor care aveau mame analfabete era de aproximativ 110 decese la 1 000 de naşteri. Până în 1985, rata mortalităţii copiilor ale căror mame învăţaseră să citească în urma acestui program de alfabetizare a scăzut la 84 la mie. Copiii acestora au fost şi mai bine hrăniţi. Experţii încă nu cunosc exact motivul pentru care le merge mai bine copiilor ale căror mame ştiu carte.

Încredere spulberată

Liniştea micuţului oraş din fiordul Chesterfield din golful Hudson, situat în Teritoriile de Nord-Vest ale Canadei, a fost tulburată de acuzaţiile aduse împotriva numeroaselor abuzuri sexuale comise asupra elevilor din şcoli. Potrivit revistei Maclean’s, un raport independent întocmit recent de guvern a scos la iveală abuzuri sexuale şi fizice comise timp de 17 ani (pe parcursul anilor ’50 şi ’60) asupra copiilor băştinaşilor inuiţi la Grădiniţa Federală „Sir Joseph Bernier“ şi la o reşedinţă din apropiere patronată de Biserica Catolică. În decurs de 21 de luni, poliţia a investigat 236 de declaraţii de abuz şi a decis să nu intenteze nici o acţiune penală — uneori din cauză că termenul în care putea fi aplicată legea expirase; alteori din cauză că acuzaţii erau bătrâni sau chiar decedaseră; iar alteori din cauză că unii dintre copiii care frecventaseră această grădiniţă nu i-au putut identifica în mod sigur pe făptaşi. Revista Maclean’s consemna: „Chiar dacă trecerea timpului a făcut, desigur, mai dificilă pedepsirea făptaşilor bănuiţi, ea nu a şters durerea victimelor“.

Deteriorarea vieţii de familie

Care este situaţia vieţii de familie în prezent? Potrivit Departamentului de Informaţii Publice al Naţiunilor Unite, taţii din întreaga lume petrec în medie mai puţin de o oră pe zi cu copiii lor, în Hong Kong media fiind de numai şase minute. Numărul părinţilor fără partener este în creştere. În Marea Britanie, de exemplu, jumătate dintre femeile care au născut în anul 1990 erau necăsătorite. Violenţa în familie este şi ea în creştere. Se crede că, în fiecare an, 4 la sută dintre copiii din Statele Unite şi din Europa de Vest sunt victime ale violenţei în familie. Cei în vârstă se confruntă şi ei cu probleme. Raportul întocmit de Naţiunile Unite declară: „Chiar şi în aşa-numitele ţări «dezvoltate» din Uniunea Europeană (UE), o cincime din populaţia vârstnică trăieşte într-o sărăcie relativă, fiind deseori izolată în ghetourile urbane, fără să aibă vreun sprijin din partea vreunui membru al familiei“.

Pericolele agenţiilor matrimoniale internaţionale

O tot mai mare libertate de a călători din Europa Răsăriteană în Europa Apuseană a condus la apariţia unui fenomen dezgustător: încheierea unor căsătorii internaţionale. Începând din 1991, aproximativ 15 000 de femei au plecat din Europa Răsăriteană în Europa Apuseană ca mirese „comandate prin poştă“. Multe femei trăiesc în sărăcie şi visează la o viaţă mai bună, astfel că ele răspund la anunţurile făcute de agenţiile matrimoniale. Foarte curând însă, visul se transformă în coşmar atunci când o femeie ajunge să fie izolată într-o ţară străină, la mila unui soţ brutal. O mireasă poloneză a fost bătută atât de rău de soţul ei, care era din Germania, încât a fugit în pădure, unde a stat ascunsă două zile, pe o vreme de îngheţ. În urma degerăturilor, i-au fost amputate piciorul stâng şi laba piciorului drept. Ziarul englez Guardian Weekly consemna următoarele: „Multe dintre agenţiile matrimoniale joacă şi rolul de cercuri de prostituţie. Ele atrag femeile peste graniţă şi apoi le obligă să lucreze în bordeluri. Cele care se împotrivesc sunt de regulă împuşcate“.

Răul de călătorie

Vă este rău când călătoriţi? Dacă da, nu sunteţi singurii. Din fiecare 10 persoane, 9 pot să sufere într-o anumită măsură din cauza mişcării, se arată în International Herald Tribune. Câinii, în special căţeluşii, sunt şi ei sensibili la aceasta. Chiar şi peştii pot avea rău de mare atunci când sunt transportaţi cu barca pe o mare agitată! Care este remediul? Mulţi oameni apelează la medicamente, care se pot găsi la aproape orice farmacie. Iată alte sugestii care vă pot fi utile: Nu citiţi atunci când călătoriţi cu maşina. Aşezaţi-vă acolo unde mişcarea se simte cel mai puţin: de exemplu, în maşină, pe scaunul din faţă, iar în avion, deasupra aripii. Fixaţi-vă privirile asupra obiectelor îndepărtate, de pildă la orizont. Dacă nu vreţi să faceţi acest lucru, atunci închideţi ochii.

Poluarea aerului se agravează în Franţa

În pofida eforturilor multiple de a combate poluarea aerului, aceasta se agravează şi mai mult, punând în mare primejdie sănătatea a milioane de persoane care locuiesc în Paris şi în alte oraşe din Franţa. Dacă în trecut principalul învinuit a fost industria grea, în prezent 80 la sută din vina pentru poluarea aerului în localităţile urbane le revine automobilelor. Începând din 1970, numărul vehiculelor din Franţa s-a dublat, crescând de la 12 milioane la 24 de milioane, numai în regiunea Parisului creşterea fiind de 3,2 milioane. Ziarul parizian Le Monde susţine că un studiu efectuat recent de guvern a indicat faptul că fiecare creştere a concentraţiei de gaze toxice din regiunea Parisului este însoţită de o creştere a numărului de decese şi de spitalizări cauzate de bolile respiratorii. Cu toate acestea, s-au întreprins mici măsuri concrete. Evident, politicienii se tem că dacă vor lua măsuri severe, care să fie eficiente, acestea vor displăcea alegătorilor lor care sunt şoferi.

Deficienţe de vorbire la copii

Cercetătorii de la Clinica Universitară de Logopedie din Mainz (Germania) au descoperit că un sfert din numărul copiilor preşcolari au deficienţe de vorbire. „Nu puteam da crezare cifrelor“, a mărturisit profesorul Manfred Heinemann, directorul clinicii. Personalul medical a efectuat teste asupra copiilor în vârstă de trei sau patru ani şi a constatat că 18 până la 24 la sută dintre aceştia prezintă deficienţe de vorbire. Cifrele obţinute în anul 1982 la aceleaşi teste erau de numai 4 la sută. Ce a determinat această creştere? „Familiile se uită prea mult la televizor şi conversează prea puţin“, se arată în ziarul german Der Steigerwald-Bote. Se pare că, în multe familii, videoul, televizorul şi jocurile pe calculator preiau rolul părinţilor. Cercetătorii au observat că unii dintre copiii care abia vorbeau, atunci când era vorba despre jocurile pe calculator erau totuşi „iuţi ca prâsnelul“.