Un călător gingaş, dar temerar

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN CANADA

Pictorii i-au imortalizat pe pânză, iar poeţii au scris despre ei. Numeroase varietăţi trăiesc în pădurile tropicale. Mulţi trăiesc în păduri, pe câmp şi pe pajişti. Unii înfruntă frigul de pe vârful munţilor; alţii, căldura deşerturilor. Ei au fost descrişi drept una dintre cele mai frumoase insecte care au existat vreodată.

ÎN MOD sigur cunoşti foarte bine această creatură încântătoare şi graţioasă: fluturele. Însă o specie de fluturi şi-a câştigat un renume internaţional datorită recordurilor sale uimitoare de călătorie. Acest călător gingaş, dar temerar este fluturele monarh. Să aruncăm o privire mai atentă asupra acestei nestemate a creaţiei şi asupra incredibilelor sale recorduri de migraţie.

O delicată nestemată a creaţiei

Imaginează-ţi că te afli pe o pajişte într-o zi de vară însorită şi călduroasă. Privirile îţi sunt aţintite asupra acestor minunăţii înaripate, pline de graţie, ce zboară de colo-colo printre florile de câmp, căutând fără încetare hrană şi nectar. Stai nemişcat, cu braţul întins. Un fluture se apropie. O, se va aşeza pe braţul tău! Observă cât de lin aterizează.

Acum uită-te mai atent la el. Vezi cele două perechi de aripi delicate, parcă acoperite cu un praf de culoare portocalie, care au pe margini gravate cu negru modele complicate? Se spune că cei care i-au pus numele fluturelui monarh au fost locuitorii englezi din America, deoarece l-au asociat cu monarhul lor Wilhelm de Orania. Într-adevăr, acest fluture este un „monarh“. Însă această frumuseţe gingaşă, care cântăreşte doar 0,5 grame şi care are o deschidere a aripilor de 8 până la 10 centimetri, reuşeşte să întreprindă călătorii lungi, foarte obositoare.

Zboruri impresionante

Deşi despre unii fluturi se spune că odată cu venirea iernii migrează pe distanţe mai lungi, numai fluturele monarh face călătorii atât de lungi, cu o destinaţie precisă şi într-un număr atât de mare. Migraţia fluturelui monarh este cu adevărat un lucru extraordinar în lumea fluturilor. Să analizăm câteva dintre caracteristicile impresionante ale zborului acestor călători temerari.

Toamna, când pleacă din Canada spre locurile de iernat din California sau Mexic, fluturii parcurg în zbor o distanţă de peste 3 200 de kilometri. Ei traversează lacuri mari, râuri, câmpii şi munţi. Milioane dintre ei reuşesc să parcurgă tot traseul de migrare, ajungând pe vârfurile munţilor Sierra Madre din centrul Mexicului.

Astfel de zboruri sunt şi mai uimitoare dacă stăm şi ne gândim la faptul că fluturii tineri n-au mai parcurs niciodată acest traseu, nici nu au văzut vreodată locurile de hibernare. Însă, fără să greşească, ei percep direcţia de zbor şi ştiu când au ajuns în zonele în care trebuie să ierneze. De unde ştiu ei toate acestea?

Iată ce se spune în revista Canadian Geographic: „Evident, în micuţele lor creiere modeste există un fel de programare genetică sofisticată, probabil anumite mijloace de citire a înclinaţiei razelor solare, aşa cum există la albine, sau de citire a câmpului magnetic al Pământului, după care se pare că se orientează păsările. Ca să ajungă la capătul călătoriei lor, s-ar putea să se folosească de capacitatea de a detecta anumite temperaturi şi niveluri de umiditate. Însă, până în prezent, ştiinţa nu a reuşit să dea un răspuns“. Asemenea creaturilor menţionate în cartea biblică Proverbele, aceşti fluturi ‘sunt înţelepţi din instinct’. — Proverbele 30:24, NW.

Fluturii monarh sunt zburători iscusiţi. Ei planează cu circa 12 km/h, se înalţă în zbor cu circa 18 km/h şi — aşa cum ştiu toţi cei care au încercat să prindă vreun fluture — ţâşnesc chiar şi mai rapid, cu circa 35 km/h. Sunt cei mai mari specialişti în ce priveşte utilizarea curenţilor — zboară chiar împotriva curenţilor ce bat în mod obişnuit dinspre vest, ca să poată ajunge la locul lor de destinaţie aflat în sud-vest. Folosind strategii de zbor complicate, ei înfruntă curenţi ce variază ca viteză şi direcţie. Zburând în mare parte asemenea deltaplaniştilor şi şoimilor, ei se ridică pe curenţii calzi (curenţi ascensionali de aer cald). Potrivit unei surse, fluturii monarh obişnuiesc să parcurgă zilnic nu mai puţin de 200 de kilometri. Ei zboară numai în timpul zilei. Noaptea, ei se odihnesc deseori exact în acelaşi loc, an de an.

David Gibo, cercetător la Universitatea din Toronto, a descoperit că fluturele monarh nu este un fluture care planează sau se înalţă din când în când. El declară: „Fluturii trebuie să utilizeze curenţii într-un fel care, cred eu, este mult mai iscusit decât cel al gâştelor migratoare“. Programul obişnuit ce cuprinde bătăile din aripi, zborul planat şi hrănirea le permite ca la sosirea în Mexic să aibă suficientă grăsime care să le ajungă toată iarna, astfel încât primăvara să-şi poată începe zborul de întoarcere înspre nord. Profesorul Gibo a mai spus: „Ei reuşesc să facă această călătorie lungă şi să o încheie în formă şi sănătoşi planând“.

Migrări în masă

Se ştie de mult timp că fluturii monarh din partea vestică a Munţilor Stâncoşi migrează spre sud şi iernează în California. Ei pot fi văzuţi de-a lungul coastei sudice a Californiei, atârnând sub formă de ciorchine în pini sau în eucalipţi. Însă destinaţia fluturilor monarh din estul Canadei, fluturi care migrează în masă, a rămas pentru un timp un mister.

În 1976, această enigmă a fost dezlegată. În sfârşit se descoperiseră locurile în care aceştia iernau: un vârf împădurit din munţii Sierra Madre din Mexic. S-a descoperit că ramurile şi trunchiurile unor brazi înalţi de culoare gri-verzui erau pline de milioane şi milioane de fluturi, aşezaţi unul lângă altul. Această privelişte impresionantă este şi azi un punct de atracţie ce îi fascinează pe turişti.

Unul dintre cele mai bune locuri din Canada în care pot fi văzuţi cei mai mulţi fluturi monarh este Parcul Naţional Point Pelee, Ontario; aici ei se adună în formă de ciorchine, pregătindu-se pentru a migra spre sud. Vara târziu, ei se strâng în acest punct sudic al Canadei şi aşteaptă pe malul nordic al lacului Erie până când temperatura şi curenţii sunt favorabili, după care pornesc în călătoria lor spre sud, spre locurile lor de iernat din Mexic.

Locurile de destinaţie

Pornind din Point Pelee, ei traversează din insulă în insulă lacul Erie şi încep lunga lor călătorie de-a lungul părţii continentale a Statelor Unite. Pe drum, alte grupuri de fluturi monarh li se alătură în această călătorie de migrare. Sus în munţii din nord-vestul capitalei Mexicului se adună ca să ierneze circa o sută de milioane de exemplare.

Există şi unii fluturi care migrează prin Florida şi de-a lungul Arhipelagului Caraibian, destinaţia acestora putând fi, conform ultimelor descoperiri, peninsula Yucatán sau Guatemala. Fie că merg în Mexic, fie în alte locuri de refugiu pentru iernat, fluturii monarh se îngrămădesc pe câteva petice destul de mici de păduri de conifere.

Unii ar putea crede că la capătul acestei călătorii lungi spre locuinţa lor de iarnă îi aşteaptă o vacanţă pe nişte pajişti însorite şi zile călduroase. Dar nu aşa stau lucrurile. În lanţul muntos transvulcanic din Mexic, unde merg ei, vremea este rece. Însă clima de pe aceste vârfuri montane este exact ce le trebuie pentru iernat. Este destul de frig pentru ca ei să-şi poată petrece timpul într-o stare de inactivitate aproape totală — ceea ce le măreşte durata vieţii până la 8 sau 10 luni, având astfel timp să zboare spre Mexic, să ierneze acolo şi să pornească la drum înapoi. Ai putea spune că este un fel de vacanţă.

Când soseşte primăvara, fluturii monarh revin din nou la viaţă. Pe măsură ce ziua se măreşte, ei dau din aripi în lumina razelor de soare, încep să se împerecheze şi pornesc în zborul lor înapoi spre nord. Se crede că unii ajung, probabil, în zonele de unde au plecat, însă, în general, numai urmaşii lor sosesc vara în lanţurile muntoase din Canada şi din nordul Statelor Unite. Treptat, trei sau patru generaţii de fluturi, care au trecut prin fazele de ou, omidă, pupă şi fluture, străbat înapoi continentul. Femela, încărcată cu o sută sau peste o sută de ouă fecundate, zboară pe deasupra unor pajişti presărate ici-colo cu flori de câmp şi îşi depune toate ouăle pe partea de dedesubt a frunzelor tinere şi delicate ale plantelor care secretă lapte. Şi aşa, acest ciclu se repetă, iar fluturele monarh îşi continuă călătoria spre locuinţa lui de vară.

Într-adevăr, fluturele monarh este o creatură care ne fascinează. Ce privilegiu au oamenii că pot să urmărească şi să-i studieze comportamentul! Însă nu este deloc surprinzător faptul că locurile de iernat din Mexic, locuri care au fost timp de mulţi ani un mister, precum şi locurile de destinaţie din California sunt ameninţate de acţiunile oamenilor de afaceri. Dacă ne gândim că aceste frumuseţi delicate ale creaţiei pot să se ducă în altă parte, s-ar putea ca, în final, să descoperim că ele au dispărut. Sunt lăudabile eforturile care se depun pentru a le ocroti, astfel încât să nu se ajungă în această situaţie. Ce frumos va fi când, în paradisul promis de Creator aici pe pământ, paradis care în prezent este foarte aproape de realizare, acestor călători gingaşi, dar temerari li se va asigura un refugiu în care se vor afla în siguranţă!

[Provenienţa fotografiei de la pagina 15]

Fluture: Parks Canada/J. N. Flynn

[Provenienţa fotografiilor de la paginile 16, 17]

Pagina 16 sus şi jos: Parks Canada/J. N. Flynn; centru: Parks Canada/D. A. Wilkes; pagina 17 sus: Parks Canada/J. N. Flynn; centru şi jos: Parks Canada/J. R. Graham