Lumea în obiectiv
Consumul de tutun
Deşi consumul de tutun a scăzut considerabil în unele ţări, în ultimele două decenii s-a înregistrat o creştere a acestuia în majoritatea ţărilor. De exemplu, China continuă să fie pe primul loc în lume în ce priveşte consumul de tutun şi a înregistrat o creştere de 297%. Statele Unite şi India se menţin pe locurile doi şi trei şi au înregistrat o creştere de 27%, respectiv 50%. Alte ţări în care au avut loc mari creşteri sunt: Rwanda cu 388%; Grecia, 331%; Coreea de Nord, 325%; Tanzania, 227%; Hong Kong, 214%; Indonezia, 193%; Singapore, 186% şi Turcia, 185%. Cifrele, date publicităţii de Asiaweek, arată schimbarea în procente care a avut loc între anii 1970 şi 1993. Dintre cele 138 de ţări menţionate, numai 26 au înregistrat o scădere a consumului de tutun.
Tinerii şi armele de foc
În rândul tinerilor americani care au între 10 şi 19 ani, numărul celor care au murit împuşcaţi creşte mai rapid decât în cadrul oricărei alte categorii de vârstă, semnalează un raport publicat de Fondul Apărării Copiilor. Armele de foc constituie a doua cauză principală a cazurilor mortale care se înregistrează în prezent. Principala cauză sunt accidentele, în majoritate accidente rutiere. În 1993, la fiecare 92 de minute a murit împuşcat un tânăr american care avea sub 20 de ani — o creştere de 7% faţă de anul precedent. Comparativ cu această cifră, celelalte categorii de vârstă au înregistrat o creştere de numai 4,8%. Fondul Apărării a acuzat guvernul că nu prea ia măsuri ca să-i împiedice pe copiii din şcoli să ajungă în posesia armelor de foc. Datele furnizate de Ministerul American al Justiţiei nu par să contrazică această acuzaţie. În ultimul deceniu, numărul ucigaşilor juvenili s-a triplat, depăşind, în 1994, cifra de 26 000. În aceeaşi perioadă, numărul celor care folosesc arme de foc pentru a ucide a crescut de patru ori, cu toate că numărul celor care folosesc alte arme a rămas aproape acelaşi. Cifrele scot în evidenţă cât rău s-a făcut din cauză că se ajunge prea uşor în posesia armelor de foc.
Înclinaţii sinucigaşe
„Anual [se sinucid] în jur de 30 000 de americani“, precizează Scientific American, iar „numărul celor care îşi iau viaţa este de patru ori mai mare în rândul bărbaţilor decât în rândul femeilor“. Cazurile de sinucidere se înmulţesc şi odată cu vârsta, aceasta fiind o reflectare a stresului datorat unei stări precare a sănătăţii şi unor perspective mai puţin luminoase. În rândul persoanelor care au 75 de ani sau mai mult se înregistrează de patru ori mai multe cazuri de sinucidere decât în rândul adolescenţilor. Care sunt factorii care îi determină pe oameni să se sinucidă? Motivele menţionate cel mai des sunt lipsa de sprijin din partea familiei şi a comunităţii şi o participare mai redusă la activităţile religioase. Comparativ cu alte ţări, Statele Unite se află cam pe la mijloc în ce priveşte cazurile de sinucideri, cu aproape 11 sinucideri la 100 000 de locuitori.
Instruiţi să devină violenţi
◼ „Studiind programele TV timp de un an de zile, cercetătorii de la patru universităţi au ajuns la concluzia că violenţa «dăunătoare pe plan psihologic» este larg răspândită în cadrul programelor TV difuzate de posturile de televiziune şi prin cablu“, anunţă The Washington Post. Studiul a dezvăluit nu numai faptul că majoritatea programelor conţineau o anumită formă de violenţă, ci şi faptul că modul în care aceasta era prezentată putea să aibă efecte dăunătoare asupra telespectatorilor. Printre acestea „se numără faptul că [telespectatorii] învaţă să se comporte violent, devin tot mai insensibili la consecinţele dăunătoare ale violenţei şi tot mai îngroziţi că ar putea fi atacaţi“. O cauză era faptul că autorii a 73% din cazurile de la TV în care s-au comis acte de violenţă nu au fost pedepsiţi, ceea ce transmite mesajul că „poţi să fii violent“. În plus, majoritatea cazurilor prezentate nu arată care au fost consecinţele asupra victimelor, de exemplu, durere sau prejudicii pe plan financiar sau afectiv. Iar faptul că în incidentele violente de la TV se folosesc în mod frecvent pistoale poate să „genereze gânduri şi comportamente agresive“, arată studiul.
◼ Când vor ajunge la vârsta de 30 de ani, cei care la o vârstă fragedă au privit multe scene de violenţă la TV „vor primi mai multe condamnări pentru acte violente, vor fi de mai multe ori arestaţi pentru conducerea maşinii în stare de ebrietate, vor fi mai agresivi sub influenţa alcoolului şi vor avea un comportament abuziv faţă de partenerul lor [şi], în plus, vor avea nişte copii mai agresivi“, susţine Len Eron, profesor de psihologie şi cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Sociale din cadrul Universităţii din Michigan. Probleme asemănătoare pot fi generate şi de jocurile video. Len Eron a declarat că pericolul constă în faptul că un joc video este un joc interactiv, se spune în ziarul The Toronto Star. Jucătorii „acţionează o manetă sau apasă pe un buton şi înfăptuiesc singuri această acţiune violentă, îngrozitoare: omoară pe cineva“. Profesorul Eron este de părere că părinţii trebuie să-i supravegheze cu mai multă atenţie pe copii. Cu toate acestea, el se plânge că „la foarte mulţi părinţi nici nu le pasă“.
Tot mai puţini preoţi în Franţa
În Franţa sunt tot mai puţini preoţi catolici. Ziarul parizian Le Monde anunţă că în 1995 în întreaga Franţă existau doar 96 de preoţi ordinaţi, iar în 1994 erau numai 121. În 1995, iezuiţii aveau doar 7 novici, iar dominicanii aveau 25. La fel stau lucrurile şi cu găsirea de noi călugăriţe catolice. Le Monde declară că, „începând din anii ’70, numărul călugăriţelor a continuat să scadă, de la 92 326, în 1977, la doar 51 164, câte erau anul trecut“. Avându-se în vedere faptul că cei mai mulţi dintre preoţi au o vârstă înaintată, iar Biserica nu reuşeşte să atragă noi recruţi, se preconizează că în anul 2005 nu vor mai fi în Franţa decât 9 000 de preoţi cu parohie. Le Monde menţionează unele motive ale acestui declin: „decăderea clerului în ce priveşte statutul social, teama oamenilor faţă de angajamentele pe termen lung, imaginea deloc atrăgătoare pe care şi-a făcut-o clerul şi pierderea încrederii în conducătorii Bisericii“.
Cel mai exact ceas din lume
Oamenii de ştiinţă din Perth, Western Australia, au realizat un ceas de o mie de ori mai exact decât ceasurile atomice din Anglia care sunt folosite pentru a stabili un standard internaţional de timp, acceptat de celelalte ţări. Cunoscut drept ceasul de safir, el costă în jur de 200 000$; deja s-au realizat câteva astfel de ceasuri. El poate să măsoare fiecare femtosecundă care se scurge, adică o milionime dintr-o miliardime de secundă! Cu ce scop a fost construit el? Conform teoriei generale a relativităţii, enunţată de Einstein, timpul se scurge mai repede cu cât distanţa faţă de pământ creşte. „Obiectivul nostru este să măsurăm diferenţa de viteză la aproximativ un metru înălţime — cu alte cuvinte, diferenţa înregistrată între picioarele şi capul vostru“, a spus fizicianul David Blair, care a lucrat la proiectarea acestui ceas. Cu toate acestea, ceasul măsoară timpul cu exactitate doar cinci minute.
Umilul sandviş?
În 1762, lordul englez Sandwich, un pasionat jucător de cărţi, a stat 24 de ore la o masă de joc. Pentru a-şi potoli foamea, el a cerut o bucată de carne între două felii de pâine. Acestei noi gustări reci — sandvişul — i s-a dat imediat numele lordului. În prezent, britanicii cheltuiesc zilnic 7,9 milioane de dolari pe sandvişuri, în ultimii cinci ani înregistrându-se o creştere de 75%. „Sandvişurile reprezintă peste o treime din totalul realizat pe piaţa de fast-food“, precizează ziarul londonez The Times, iar ele sunt puse în vânzare în 8 000 de bufete pentru sandvişuri. În Marea Britanie se consumă anual circa 1,3 miliarde de sandvişuri gata preparate. Însă aceste sandvişuri sunt foarte diferite de ceea ce familiile obişnuiesc să pregătească la pachet atunci când merg la picnic la ţară sau pe ţărmul mării. Pe piaţa de desfacere se oferă diferite feluri de sandvişuri neobişnuite, printre care unele făcute cu carne de cangur sau aligator sau cu pâine cu ciocolată unsă cu cremă şi căpşuni.
Comerţ cu sex şi copii în Asia
Funcţionarii guvernamentali şi cei din domeniul asistenţei sociale estimează că peste un milion de băieţi şi fete sub 17 ani practică prostituţia în Asia, anunţă The New York Times. Deşi nu se cunosc cu exactitate cifrele, în bordelurile din unele ţări ca India, Cambodgia, China, Filipine, Taiwan şi Thailanda pot fi găsiţi copii care nici măcar nu au ajuns la vârsta pubertăţii. De ce au copiii care sunt atât de mici o astfel de căutare? Un motiv este teama de SIDA. „Bărbaţii din întreaga Asie se îndreaptă spre copii de vârstă tot mai fragedă, în parte, deoarece se crede că este mai puţin probabil ca aceştia să fie infectaţi cu HIV, virusul care cauzează SIDA“, declară Times. Cu toate acestea, virusul bolii SIDA se răspândeşte rapid în rândul prostituatelor din aceste ţări, într-o anumită măsură din cauza traficului cu prostituate în afara graniţelor şi într-o altă măsură din cauza clienţilor care călătoresc dintr-un loc într-altul, unii dintre ei aflaţi în excursii pentru a avea relaţii sexuale. În timp ce unii copii sunt furaţi, alţii sunt vânduţi de părinţii lor pentru un câştig material.
Rivalitate sau unitate?
„Aniversarea a 2 000 de ani de la naşterea lui Cristos devine rapid o chestiune sensibilă în rândul bisericilor“, anunţă ENI (Ecumenical News International) Bulletin. Konrad Raiser, secretar general al Conciliului Mondial al Bisericilor, a lansat un apel bisericilor, cerându-le să considere evenimentul „o ocazie pentru cooperare şi unitate, şi nu o întrecere pentru a se face remarcate“. Însă el a spus că bisericile păreau mai dispuse să se folosească de acest an ca de „o ocazie pentru evanghelizare . . . cu scopul de a învinge marginalizarea la care a supus-o publicul“. În timp ce îl lăuda pe papă pentru chemarea sa de a face ca anul 2000 „să devină ocazia unei afirmări puternice a unităţii creştine“, Konrad Raiser a adăugat: „Rămâne de văzut cât de multe dintre aceste idealuri vor putea fi atinse în anul 2000 — experienţele din trecut ne fac să fim sceptici“.