Lumea în obiectiv

Crima — o afacere cu profit

În Italia, crima organizată câştigă anual între 200 şi 240 de miliarde de dolari, precizează Raportul pe 1997 al Confederaţiei Comerciale, o asociaţie a oamenilor de afaceri italieni. Se spune că cel puţin 18 miliarde de dolari provin din traficul de droguri, 11 miliarde din prostituţie şi între 15 şi 18 miliarde din camătă şi afaceri frauduloase. „Trei afaceri comerciale din zece sunt conduse de persoane sau de companii care au legături cu organizaţii criminale; 20 până la 25 la sută din tranzacţiile bancare care se încheie zilnic au o origine obscură“, declară ziarul La Repubblica.

Cititul cărţilor rămâne la modă

Tehnologia de calcul nu a schimbat încă obiceiurile de citit ale britanicilor, după cum reiese dintr-un sondaj efectuat de Institutul de Studii Comportamentale. Aşa cum s-a arătat în The Times, „aproape jumătate din cei chestionaţi au declarat că obişnuiesc să citească o carte din plăcere, numărul acestora neschimbându-se prea mult faţă de cel din 1989“. Femeile citesc mai mult decât bărbaţii, iar cei care au peste 55 de ani sunt cei mai mari cititori. Cărţile de bucate sunt cele mai citite, fiind urmate apoi de romanele poliţiste, de dragoste şi de ficţiune. Deşi în 30% din locuinţe există un calculator, numai 7% sunt echipate să folosească un CD-ROM, concurentul cărţii. Şi, spre deosebire de un calculator laptop, o carte interesantă nu se strică din cauza particulelor de nisip când ne aflăm în vacanţă pe o plajă sau în înghesuiala dintr-un tren de metrou aglomerat, iar o carte frumos realizată poate fi „la fel de plăcută din punct de vedere estetic pe cât este de hrănitor conţinutul ei“, arată The Times.

Înapoi la apă

„După o îndelungată căutare a unui produs chimic care să stingă focul, dar care să nu distrugă stratul de ozon, s-a ajuns, în sfârşit, la . . . apă“, declară New Scientist. „După ce a stins o sută de incendii experimentale, Laboratorul Norvegian de Cercetări pentru Incendii din Trondheim a ajuns la concluzia că jeturile fine de apă constituie un înlocuitor potrivit al halonului — gaz utilizat încă pe scară largă în extinctoare —, care distruge ozonul.“ Halonul — compus din carbon, brom şi fluor — înăbuşă focul. Picăturile de apă fac acelaşi lucru, evaporându-se şi mărindu-şi de 1 700 de ori volumul iniţial ca să înlăture oxigenul. Singura dată când jetul fin de apă s-a dovedit a fi mai puţin eficient decât halonul a fost în cazul focurilor mici, care ard mocnit, deoarece temperatura nu ajunge la o valoare destul de mare pentru ca apa să se evapore. Dar se caută în continuare înlocuitori artificiali pentru halon, întrucât apa generează o altă problemă: Nu se prea pot câştiga bani din vânzarea ei.

În actualitate: hepatita G

Medicii din Japonia au confirmat faptul că, în decurs de o lună de la primirea transfuziilor de sânge, bolnavii au fost infectaţi cu virusul hepatitei G, un nou tip de virus care a fost identificat în 1995 în Statele Unite. Analizând din nou sângele bolnavilor de cancer la ficat care fuseseră operaţi între anii 1992 şi 1994 la Spitalul Toranomon din Tokyo, medicii au descoperit că doi bolnavi din 55 au fost infectaţi înainte de operaţie şi că alţi 7 au fost infectaţi după intervenţia chirurgicală. Sângele contaminat pe care l-au primit toţi cei 7 bolnavi provenea, în medie, de la 71 de donatori, au declarat medicii, ceea ce indică faptul că 1,4% din cantitatea de sânge folosită era contaminată cu noul virus. Se cunoaşte foarte puţin despre virusul hepatitei G şi despre ce procent din numărul purtătorilor va face hepatită sau cancer la ficat, se arată în Asahi Evening News.

„Eroarea de program a mileniului“

„Cunoscută drept Eroarea de program a mileniului, Problema anului 2000, sau mai simplu «Y2K»“, este „una dintre cele mai paralizante forţe posibile, cunoscută în actuala lume a calculatoarelor“, ne informează U.S.News & World Report. Totul a început în anii ’60, când calculatoarele erau scumpe, iar memoria lor limitată. Pentru a economisi spaţiu, programatorii au scris datele utilizând numai ultimele două cifre ale anului. Pentru calculator, anul 1997 era simplu „97“. Care este problema? „Pe 1 ianuarie 2000, circa 90% din hardware-ul şi software-ul din lume va «crede» că este prima zi a anului 1900.“ Deja s-au făcut greşeli. „Într-o închisoare a unui stat, eroarea de program a determinat calculatoarele să calculeze greşit pedeapsa mai multor deţinuţi care, ca urmare, au fost eliberaţi“, se arată în Newsweek. „Unele cărţi de credit au fost respinse la magazine şi la restaurante atunci când data expirării lor «00» a creat confuzie în calculatoare. Iar în mai multe state, şoferii de camioane au constatat că permisele lor de conducere valabile şi în alte state le fuseseră anulate atunci când calculatoarele nu au putut să acceseze înnoirea cererilor a căror dată depăşea anul 2000.“ Corporaţii din întreaga lume vor trebui să cheltuiască circa 600 de miliarde de dolari ca să schimbe codurile de date — şi ele speră să poată face acest lucru în cei doi ani care le-au mai rămas.

Animale care bat recordul

În vara anului 1996, o rândunică de mare a stabilit un nou record la „cel mai lung zbor care a fost făcut vreodată de un animal în timpul migraţiei“, record pentru care avem dovezi, ne informează ziarul italian Corriere della Sera. După ce şi-a luat zborul din Finlanda, unde i s-a pus un inel, rândunica a fost prinsă după 18 săptămâni, în statul Victoria din sud-estul Australiei — după o călătorie de 24 400 km, parcurgând în medie 200 km pe zi. Recordul precedent fusese înregistrat în 1955 de o rândunică arctică, care a zburat 22 530 km, din Rusia până în Australia. Alte animale care parcurg mii de kilometri când migrează sunt somonul roşu, ţiparul, fluturele-monarh, broasca ţestoasă de supă şi balena cu cocoaşă.

Balenelor cu cocoaşă le trebuie, în mod normal, circa 102 zile ca să migreze din Alaska până în Hawaii, însă cercetătorii au descoperit că uneia nu i-au trebuit decât 39 de zile ca să înoate pe o distanţă de 4 465 km! Această călătorie înseamnă o viteză medie de peste 4,5 km/h. Aceeaşi balenă a fost văzută şi în Mexic. Balenele cu cocoaşă migrează spre Hawaii ca să se reproducă, deoarece puii lor au puţină grăsime şi nu rezistă în apele îngheţate ale Alaskăi. Migraţia lor este una dintre cele mai lungi călătorii pe care le fac mamiferele marine, precizează ziarul londonez The Times.

Musca asta care ne tot scapă!

De ce este atât de greu să lovim o muscă? Cum reuşeşte ea să fugă atât de repede? Secretul constă într-o structură a creierului ei, numită fibra uriaşă. Aceasta este o celulă asemănătoare unei panglici care comunică pe cale electrică, şi nu chimică, cu alte părţi ale creierului muştei. Ca urmare, curentul electric trece rapid la acele părţi ale creierului care activează săritul şi zborul, astfel că musca reuşeşte să plece din faţa pericolului în câteva miimi de secundă. De exemplu, unui om obişnuit îi trebuie aproximativ un sfert de secundă până când mâna răspunde la ceea ce a văzut ochiul. Echipaţi cu aceste informaţii despre muşte, cercetătorii de la Universitatea Sussex din Marea Britanie speră să găsească un insecticid care să paralizeze reacţia muştei, ne informează ziarul londonez The Times.

Ţestoasa marină în impas

Populaţiile de ţestoase marine au ajuns la un număr periculos de scăzut din cauza vânatului excesiv din apele asiatice ale Oceanului Pacific, anunţă The Weekend Australian. Ca urmare, Australia şi Indonezia au organizat în Java o conferinţă pe tema îmbunătăţirii metodelor de conservare. Deoarece ţestoasele migrează şi nu poartă un drapel naţional, cele mai bune programe de conservare dintr-o ţară sunt aproape fără nici o valoare dacă o altă ţară aflată pe traseul de migraţie vânează ţestoasele fără să se gândească la populaţiile viitoare. „Se estimează că numai în Bali sunt ucise anual 50 000 de ţestoase pentru comerţul generat de turism, se spune în ziar, iar sute de mii de ouă de ţestoase sunt adunate pentru a fi folosite în alimentaţie.“ De asemenea, Papua-Noua Guinee face comerţ cu ţestoase marine, inclusiv cu caretul, aflat pe cale de dispariţie, cu ţestoasa pieloasă, care poate fi atacată cu uşurinţă, şi cu ţestoasa de supă. Alte specii aflate în pericol sunt ţestoasa de baga, ţestoasa cu carapacea plată şi ţestoasa măslinie.

Codul Morse aflat în pragul morţii la 150 de ani

Cu mai bine de 150 de ani în urmă, Samuel Morse, un inventator american, a atribuit fiecărei litere din alfabet un cod distinct format din puncte şi linii. Acest lucru a făcut posibilă transmiterea mesajelor pe calea undelor radio, cu ajutorul unui dispozitiv numit manipulator Morse. Mii de vieţi au fost salvate pe mări atunci când vapoarele aflate în pericol au folosit semnalul SOS. Armatele lumii au folosit şi ele acest mijloc simplu de comunicare, şi la fel au făcut şi nenumăraţi amatori pentru a transmite mesaje din plăcere. Marele avantaj al codului Morse constă în claritatea acestuia, un factor esenţial atunci când un operator radio are un accent puternic sau nu poate vorbi limba în care mesajul său va fi, probabil, auzit. Însă mesajele Morse au fost treptat înlocuite cu contactul radio verbal şi cu sistemele de comunicare prin satelit. În 1993, codul nu mai era o cerinţă pentru navele aflate pe mare. Franţa a abandonat sistemul Morse înainte de 1993, iar până în 1999 se va renunţa la el pe tot globul.