Misterul zborului insectelor a fost elucidat

OAMENII de ştiinţă s-au întrebat de mult timp cum pot insectele, cu corpurile lor grele şi cu aripile lor plăpânde, să rămână în aer. Aceste micuţe creaturi par să sfideze principiile obişnuite ale aerodinamicii. În prezent, cercetătorii de la Universitatea Cambridge din Anglia au descoperit cum reuşesc insectele să realizeze această performanţă aparent imposibilă.

Ca să studieze zborul insectelor, cercetătorii au legat un fluture din specia Sfinxul de Carolina cu un fir de bumbac şi l-au agăţat într-un tunel aerodinamic. Ei au pompat în tunel un fum netoxic şi au observat modul în care se mişca fumul în timp ce fluturele dădea din aripi. După aceea au construit un model mecanic la o scară de 10 ori mai mare, care dădea din aripi de 100 de ori mai încet şi au urmărit efectele care acum erau uşor de sesizat. Ei au descoperit că, atunci când aripa fluturelui începe să coboare, la articulaţia aripii se formează un vârtej de aer. Presiunea joasă obţinută astfel deasupra aripii creează portanţa, care trage insecta în sus. Dacă vârtejul ar dispărea, fluturele ar pierde portanţa şi ar cădea ca plumbul pe pământ. În loc să se întâmple acest lucru, vârtejul de aer se deplasează de-a lungul muchiei de atac a aripii spre vârful aripii, iar portanţa generată astfel de bătaia aripii în jos, echivalentă cu o dată şi jumătate din greutatea fluturelui, îi permite insectei să zboare cu uşurinţă.

Inginerii de aeronave ştiau deja că deltaplanul (numit astfel deoarece aripa seamănă cu litera grecească „Δ“) produce vârtejuri la extremităţile aripilor, vârtejuri care creează portanţa. Însă acum, când ştiu cum se obţine portanţă cu ajutorul vârtejurilor în cazul insectelor care dau din aripi, ei vor să studieze cum anume să exploateze acest fenomen în domeniul proiectării elicelor şi a elicopterelor.