Când nu este o albină o adevărată albină?

Albinele duc o viaţă activă, poposind zilnic pe sute de flori şi colectând nectar pe care îl duc la stup. Odată cu venirea primăverii, trântorii îşi caută o parteneră. În acest scop, ei se bazează pe văz şi pe miros. Însă, atenţia trântorului neprevăzător este atrasă de un peţitor puţin promiţător — o orhidee.

În sudul Europei există mai multe tipuri de orhidee sălbatice a căror polenizare depinde de măiestria cu care le imită pe albine. Aceste orhidee trebuie să trimită „colete“ de polen la alte orhidee. Albinele sunt poştaşii ideali. Dar, din cauză că orhideele nu au nici un nectar gustos care să atragă albinele, acestea trebuie să recurgă la un şiretlic, ca să spunem aşa. Şiretlicul constă în faptul că floarea se aseamănă atât de mult în aspect şi miros cu o albină, încât trântorul încearcă să se împerecheze cu ea! Fiecare specie de orhidee are propriul mijloc de a se deghiza şi propriul parfum.

Când trântorul îşi dă seama de greşeala făcută, orhideea a şi depozitat un pacheţel lipicios de polen pe corpul lui. Trântorul îşi ia apoi zborul, ca să fie păcălit din nou de o altă orhidee, care primeşte polenul. După câteva decepţii de acest fel, trântorul îşi dă seama că orhideele nu sunt demne de încredere. Dar până atunci, este posibil să fi polenizat câteva flori.

Cum au dobândit aceste orhidee lipsite de raţiune aspectul şi mirosul potrivit care le ajută să-i păcălească pe trântori? Asemenea mecanisme remarcabile dovedesc existenţa unui Proiectant inteligent ale cărui opere de creaţie nu contenesc să uimească şi să fascineze.