Automedicaţia: Foloase şi riscuri

De la corespondentul nostru din Brazilia

„AUTOMEDICAŢIA i-a amploare în toată lumea“, declară preşedintele unei mari companii farmaceutice. „Oamenii vor să-şi controleze singuri sănătatea.“ Deşi acest lucru este posibil, există riscuri de care ar trebui să fim conştienţi?

Bineînţeles, dacă sunt folosite în mod corespunzător, medicamentele pot aduce alinare. De exemplu, insulina şi antibioticele, precum şi ieftina şi simpla soluţie de rehidratare orală salvează nenumărate vieţi. Ceea ce este dificil în automedicaţie este faptul de a stabili când foloasele depăşesc riscurile.

Este adevărat, în unele ţări ajutorul medical calificat este, probabil, fie prea departe, fie prea scump. Prin urmare, atunci când au nevoie de informaţii în legătură cu o anumită medicaţie, mulţi oameni se bazează pe părerile prietenilor şi ale rudelor sau pe manualele de autoperfecţionare. De asemenea, „campaniile publicitare transmit ideea că, prin cumpărarea unei capsule, poţi să fii sănătos şi să te simţi bine“, spune Fernando Lefèvre, profesor la Universitatea din São Paulo (Brazilia).a Ca urmare, pentru a face faţă consecinţelor muncii în exces, ale unei alimentaţii deficitare şi chiar ale unor banale probleme afective, mulţi apelează la medicamente. Lefèvre adaugă: „În loc să-şi îmbunătăţească calitatea vieţii, oamenii încearcă să-şi rezolve problemele folosind produsele din farmacii“. Şi cine ştie dacă pacienţii dispun de diagnosticul corect?

În afară de faptul că folosesc medicamente pentru a trata unele probleme de sănătate, cum ar fi durerile de cap, hipertensiunea şi deranjamentele stomacale, mulţi recurg la medicamente ca să facă faţă anxietăţii, fricii şi singurătăţii. „Oamenii caută ajutorul unui medic deoarece cred că o pastilă le va rezolva problema“, spune dr. André Feingold. „Chiar şi personalul medical calificat este înclinat să prescrie reţete şi să recomande o mulţime de analize. Nu se depune nici un efort pentru a se cunoaşte trecutul medical al pacientului, care, în majoritatea cazurilor, a dus o viaţă dezordonată, stresantă şi nesănătoasă.“ Iată ce recunoaşte Romildo Bueno, de la Consiliul Mondial pentru Prevenirea Abuzului de Substanţe Psihotrope (medicamente care modifică capacitatea de percepţie sau comportamentul): „Timpul pe care medicii îl petrec cu pacienţii este limitat, iar medicul scapă repede de pacient, tratând numai simptomele“. Folosirea medicamentelor „este o cale medicală de a [rezolva] problemele sociale“. Cu toate acestea, un alt medic avertizează că multor pacienţi trebuie să li se prescrie cu mare atenţie medicamentele psihotrope.

După ce vorbeşte despre „mania prozacului“, cotidianul brazilian O Estado de S. Paulo scrie: „Un tratament care devine o manie, la fel ca un nou stil de coafură, este, cel puţin, foarte ciudat“. Ziarul citează cuvintele psihiatrului Arthur Kaufman: „Lipsa unui punct de vedere realist şi a unui scop în viaţă creează un fenomen care face ca un tratament eficient să devină salvarea în cazul tuturor bolilor“. Kaufman adaugă: „Fiinţa umană devine din ce în ce mai preocupată de tratamentele cu rezultate imediate şi, ca urmare, nu mai este interesată să descopere cauzele problemelor sale, preferând să ia o pastilă ca să le rezolve“. Dar nu este oare periculos să luăm medicamente fără prescripţia medicului?

Automedicaţia: Prezintă ea riscuri?

„Una dintre cele mai uimitoare caracteristici ale domeniului medical pe parcursul secolului al XX-lea a fost producerea unor noi medicamente“, declară The New Encyclopædia Britannica. Însă tot aici se spune: „Probabil că medicamentele au stat la baza cazurilor de otrăvire mai mult decât oricare alte substanţe“. Într-adevăr, aşa cum poate să vindece, un medicament poate şi să dăuneze. Pastilele anorexigene „acţionează asupra sistemului nervos şi, prin urmare, pot declanşa anumite reacţii adverse, cum ar fi insomnie, schimbări comportamentale, iar în unele cazuri chiar halucinaţii“, explică scriitoarea Cilene de Castro. Ea adaugă: „Însă toţi cei care cred că pastilele anorexigene acţionează numai ca inhibitori ai poftei de mâncare se înşală singuri. O pastilă poate constitui începutul unui cerc vicios de tratamente, fiecare tratament neutralizând efectul celuilalt“.

Multe medicamente folosite în mod curent pot provoca iritarea stomacului şi chiar greaţă, vărsături şi hemoragie. Anumite medicamente pot crea dependenţă sau pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi a ficatului.

Chiar şi produsele foarte cunoscute pot fi suspecte. „Această manie pentru suplimente de vitamine este extrem de periculoasă“, avertizează dr. Efraim Olszewer, preşedintele unei asociaţii medicale braziliene. „Pe lângă faptul că populaţia îşi administrează singură medicamente, unii medici neinformaţi prescriu reţete dubioase, ignorând pericolele care ar putea să apară.“ Însă un alt medic declară că suplimentele de vitamine luate în doze corecte pot fi necesare sau utile în tratarea anumitor boli şi deficienţe.

Cum se poate face o autodiagnosticare sigură?

Întrucât nu putem merge la medic ori de câte ori suntem indispuşi, o instruire în domeniul sănătăţii şi automedicaţia raţională pot fi utile familiei noastre. Însă, înainte de a lua vreun medicament, este absolut necesar să ne punem singuri un diagnostic corect şi eficient. Dacă nu este nici un medic în apropiere sau dacă nu vă puteţi permite să mergeţi la un medic, consultaţi un ghid medical potrivit, pentru a vă putea pune diagnosticul corect. De exemplu, Asociaţia Medicală Americană a publicat un ghid medical pentru familie care conţine o secţiune de 183 de pagini cu fişe medicale cu simptome. Pacientul poate parcurge aceste fişe, răspunzând cu „Da“ sau „Nu“ la o serie de întrebări. Prin acest procedeu de eliminare, o anumită problemă de sănătate poate fi, în general, identificată.

Dar ce putem spune despre rolul medicilor? Când ar trebui să căutăm ajutor de specialitate? Cum putem evita extremele, şi anume să nu fim nici prea îngrijoraţi de sănătatea noastră, dar nici prea neglijenţi în această privinţă? De fapt, cum ne putem bucura, într-o oarecare măsură, de o sănătate bună într-o lume în care bolile şi afecţiunile psihosomatice sunt foarte răspândite?

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 4]

„Nu se depune nici un efort pentru a se cunoaşte trecutul medical al pacientului, care, în majoritatea cazurilor, a dus o viaţă dezordonată, stresantă şi nesănătoasă.“ — Dr. André Feingold

[Chenarul de la pagina 4]

Fitoterapie la domiciliu

Timp de mii de ani, oameni din multe ţări şi-au tratat afecţiunile cu ajutorul plantelor medicinale, pe care le-au găsit pe câmp şi în pădure. Chiar şi multe dintre medicamentele actuale sunt preparate din plante, cum ar fi digitalisul, care se foloseşte pentru tratarea afecţiunilor cardiace. Astfel, Penelope Ody, membră a Institutului Naţional de Fitoterapie din Marea Britanie, declară în cartea sa că „există peste 250 de tratamente sigure, care contribuie la ameliorarea afecţiunilor frecvente — de la obişnuita tuse, răceală şi durere de cap la tratamentele speciale pentru afecţiuni dermatologice, probleme digestive şi boli ale copilăriei“.

Ea scrie: „Fitoterapia a fost privită întotdeauna drept «medicină populară» — simple tratamente care pot fi urmate acasă pentru boli minore sau care pot fi folosite ca suplimente la tratamentele mai eficiente prescrise de specialişti pentru afecţiunile acute şi cronice“. Ea spune în continuare: „Deşi majoritatea plantelor medicinale nu prezintă, în esenţă, nici un risc, ele trebuie tratate cu deosebită atenţie. Nu depăşiţi dozele recomandate şi nici nu continuaţi tratamentul la domiciliu dacă problemele persistă, dacă starea sănătăţii se înrăutăţeşte sau dacă aveţi îndoieli în legătură cu diagnosticul“. — The Complete Medicinal Herbal.