De la cititorii noştri
Stresul cauzat de informaţii Am citit seria „Stresul cauzat de informaţii — Sunteţi o victimă?“ (8 ianuarie 1998). Aţi afirmat că avalanşa de informaţii este cauzată într-o oarecare măsură de numărul mereu crescând de ştiri şi reviste. Cred că şi revista voastră contribuie la această avalanşă. Nu credeţi că vi se aplică proverbul: „Râde ciob de oală spartă“?
J. K., Statele Unite
Seria noastră vorbea despre avalanşa de informaţii „inutile“. Cu siguranţă, „Treziţi-vă!“ nu a contribuit la aceasta, deoarece scopul declarat al acesteia este de a „pătrunde în miezul problemelor şi de a arăta adevărata semnificaţie a evenimentelor actuale“. Cu certitudine că informaţii de acest gen nu pot fi numite inutile. — ED.
Maria şi înviatul Cristos Vă scriu ca să-mi exprim nemulţumirea cu privire la articolul „A fost Maria prima care l-a văzut pe înviatul Cristos?“ de la rubrica „Lumea în obiectiv“ (8 ianuarie 1998). Vă demonstraţi astfel ignoranţa cu privire la Scripturi, ceea ce sugerează şi o lipsă de interes faţă de adevăr. Există multe lucruri care s-au întâmplat şi care s-au spus, dar care nu au fost consemnate în Biblie. Citiţi Ioan 21:25.
J. G., Statele Unite
În articolul nostru nu am făcut altceva decât să menţionăm ce se afirma în ziarul oficial al Vaticanului „L’Osservatore Romano“. Au fost citate cuvintele papei Ioan Paul al II-lea, care spunea că Maria „a fost, probabil, prima persoană căreia i s-a arătat înviatul Isus“. Deşi respectăm dreptul cititorilor noştri de a crede ceea ce doresc, pur şi simplu nu există nici o dovadă scripturală care să susţină această afirmaţie. — ED.
Trubadurii Articolul „Trubadurii: nu doar nişte cântăreţi de cântece de dragoste“ (8 februarie 1998) a fost o analiză ingenioasă a rolului pe care l-au jucat aceşti cântăreţi-poeţi în societatea medievală. Ca profesoară de literatură, am studiat trubadurii portughezi, iar articolul vostru m-a ajutat să-mi fac o imagine de ansamblu asupra acestei mişcări artistice. Articole de o asemenea calitate dau credibilitate revistei voastre.
R. N. A., Brazilia
Recunosc că a trebuit să depun eforturi ca să încep să citesc acest articol, dar odată ce l-am început, acesta mi-a stârnit imediat interesul. M-am bucurat în special să aflu cine a introdus obiceiul „mai întâi doamnele“. În Japonia nu există obiceiul „mai întâi doamnele“, dar soţul meu, care a crescut de mic copil ca Martor al lui Iehova, a urmat acest obicei fără excepţii, încă de când ne-am logodit. (Acum avem cinci ani de la căsătorie.) Sunt foarte fericită.
Y. N., Japonia
Cuvinte încrucişate Doresc să vă mulţumesc din toată inima pentru rubrica „Cuvinte încrucişate“. Aceasta te îndeamnă să-ţi iei Biblia şi să găseşti soluţiile uşor şi într-un mod inteligent.
N. C., Italia
Reunirea mamei şi a copilului M-a impresionat profund articolul „O reconciliere unică“ (22 februarie 1998). Din punct de vedere afectiv, faptul de a-mi cunoaşte părinţii a fost o chestiune foarte importantă. Mama şi tata nu s-au căsătorit niciodată. Întrebam deseori de tata, dar nu primeam decât răspunsuri scurte. Nu demult am întrebat-o pe mama care era numele complet al tatei. Folosind o carte de telefoane, am reuşit să o găsesc pe sora lui şi, spre surprinderea mea, am aflat că este Martoră a lui Iehova! Ea mi-a spus că tata murise în 1980, fără să se fi căsătorit vreodată. Totuşi, mama şi mătuşa au fost o adevărată sursă de înviorare în perioadele grele din viaţa mea. Şi articolele voastre îşi au partea lor în procesul vindecării mele.
L. D., Statele Unite