Puterea muzicii

„Doar muzica, cu farmecul ei spontan, poate potoli sufletul rătăcitor şi poate domoli mintea zbuciumată.“

AŞA a scris William Congreve, în urmă cu aproximativ 300 de ani, în poezia Hymn to Harmony (Odă armoniei). Cu secole înainte, scrierile greceşti antice susţineau că „instruirea muzicală este un instrument mai puternic decât orice alt instrument, deoarece ritmul şi armonia îşi croiesc drum spre cămările ascunse ale sufletului“.

Această afirmaţie este confirmată şi de unii părinţi care au observat că copiii lor adolescenţi devin ursuzi şi refractari după un regim de muzică heavy metal. Aceeaşi reacţie s-a remarcat şi în Germania în anii ’30 şi ’40, când naziştii foloseau muzica de marş îmbolditoare pentru a pregăti marile mulţimi ca să asculte discursurile hipnotizante ale lui Adolf Hitler.

Fără îndoială că muzica are putere asupra minţii şi a inimii şi poate fi folosită pentru a influenţa atât în bine, cât şi în rău. De exemplu, se spune că, anumite genuri de muzică sporesc dezvoltarea intelectuală şi afectivă a copiilor. Chiar şi bâlbâiţii pot uneori să cânte fraze pe care nu le pot rosti.

Potrivit celor consemnate de Anthony Storr în cartea sa Music and the Mind (Muzica şi mintea), uneori este uimitor efectul pe care îl are muzica asupra pacienţilor cu boli neurologice care le cauzează afecţiuni locomotoare. Storr menţionează cazul unei bolnave: „Imobilizată din cauza bolii [Parkinson], ea era incapabilă să se mişte până când nu îşi amintea melodii pe care le cunoscuse în tinereţe. Acestea îi redau imediat capacitatea de a se mişca“.

Un motiv de îngrijorare

Prin urmare, se pare că există anumite foloase care pot fi atribuite puterii muzicii. Totuşi, există pericolul ca oamenii corupţi sau lacomi să folosească puterea muzicii ca armă mortală. În urma unor studii s-a descoperit că există o legătură directă între comportamentul antisocial şi anumite genuri de muzică.

În sprijinul acestei afirmaţii, în Psychology of Women Quarterly se afirmă: „Există dovezi că vizionarea anumitor videoclipuri cu muzică rock are acelaşi efect ca şi vizionarea unor scene pornografice. Cu alte cuvinte bărbaţii cărora li s-au arătat videoclipuri cu muzică rock cu scene de violenţă au avut o atitudine mai dură şi mai potrivnică faţă de femei decât cei cărora li s-au arătat videoclipuri cu muzică rock fără scene de violenţă“.

Dar acest efect nu se întâlneşte doar la bărbaţi. Şi femeile pot fi afectate. În acelaşi raport se mai menţiona: „Atât bărbaţii, cât şi femeile pot ajunge să accepte mesajele negative pe care le transmit aceste melodii cu privire la lipsa de valoare a femeii“.

Revista Sex Roles susţine această concluzie, afirmând: „În urma unui studiu recent . . . s-a descoperit că mediul familial necorespunzător în combinaţie cu vizionarea excesivă a videoclipurilor muzicale era în strânsă legătură cu un comportament sexual laxist în rândul tinerelor adolescente“. Scenele de violenţă crudă şi textul cu un mesaj sexual nedisimulat ale unor melodii rap l-au determinat pe un judecător districtual din Statele Unite să decidă că un album rap era „obscen în raport cu normele comunităţii“.

A fost oare judecătorul extremist? Nicidecum! În revista Adolescence se prezenta concluzia că „atât adolescenţii, cât şi părinţii lor recunosc că adolescenţii care ascultă muzică heavy metal şi rap duc o viaţă mult mai agitată“. O asemenea agitaţie este asociată cu „comportamentul agresiv şi distructiv“ şi cu rezultatele şcolare slabe.

Într-adevăr, multe dovezi arată că există o legătură între anumite genuri de muzică şi sex, sinucideri şi un comportament antisocial. Dar înseamnă aceasta că toate genurile de muzică au astfel de efecte negative? Despre acest lucru puteţi citi în articolele următoare.

[Text generic pe pagina 4]

Muzica poate influenţa mintea şi inima atât în bine, cât şi în rău