Lumea în obiectiv
Semnale de alarmă cu privire la cecitate
„Peste 200 000 de canadieni au glaucom şi doar jumătate dintre ei sunt conştienţi de aceasta“, se afirmă în ziarul The Prince George Citizen. Glaucomul este o cauză majoră a cecităţii, cauzând atrofierea, încetul cu încetul, a celulelor nervoase din spatele ochiului. Rezultatul este pierderea treptată a vederii periferice, în timp ce vederea centrală este afectată până în fazele finale ale bolii. Mulţi dintre cei afectaţi nu se tratează deoarece nu simt nici o durere şi încă pot să conducă, să citească şi să îndeplinească majoritatea sarcinilor ce le revin. Potrivit Societăţii de Cercetări cu privire la Glaucom din Canada, în rândul celor mai expuşi riscului se află vârstnicii, cei cu antecedente familiale de glaucom, persoanele de culoare având peste 40 de ani şi oamenii care au o tensiune intraoculară ridicată. „Dacă i-am putea determina pe oamenii expuşi unui mare risc să consulte medicul, bătălia ar fi pe jumătate câştigată“, afirmă dr. Neeru Gupta, director al secţiei de tratare a glaucomului, de la St. Michael’s Hospital din Toronto. „Ideea este că depistarea din timp şi tratamentul pot salva vederea.“
Zgomotul urban contra viselor plăcute
Potrivit Ministerului Italian al Mediului, în timpul zilei, peste 40 de milioane de italieni — aproximativ 72 la sută din populaţie — sunt expuşi unui nivel foarte ridicat al zgomotului. Printre posibilele efecte nocive ale expunerii îndelungate la un astfel de zgomot sunt un ritm cardiac accelerat, oscilaţii ale tensiunii arteriale şi ale capacităţii respiratorii, gastrită şi greaţă, se precizează în ziarul Corriere della Sera. În oraşele mari, zgomotul ce provine de la trafic tulbură somnul normal. Zgomotul urban nocturn poate depăşi 70 de decibeli, fapt care contribuie la reducerea somnului adânc şi a numărului de vise. Lucia Venturi, director ştiinţific al asociaţiei italiene ecologice Legambiente, afirmă: „Se estimează că fiecare dintre cei 18 milioane de oameni care locuiesc în marile zone urbane pierd 30 de minute de somn în fiecare noapte, ceea ce înseamnă 22 de nopţi nedormite pe an în cazul fiecărei persoane“.
Laude pentru inteligenţă sau pentru eforturi?
Mulţi părinţi sunt de părere că faptul de a-i lăuda pe copii pentru inteligenţa lor le aduce foloase acestora. Totuşi, noile cercetări indică faptul că este posibil ca, de fapt, o astfel de laudă să submineze motivaţia copiilor şi randamentul lor viitor, ne informează Columbia Magazine, o revistă a Universităţii Columbia din New York. Potrivit spuselor profesorului Carol Dweck, este mult mai bine ca copiii să fie lăudaţi pentru eforturile lor asidue, fapt care le întăreşte capacitatea de a face faţă încercărilor vieţii. „Pe copiii lăudaţi pentru inteligenţa lor îi preocupă mai mult cât de inteligenţi par şi, deseori, pentru a fi eminenţi, vor sacrifica posibilitatea de a învăţa ceva important“, remarcă Dweck. În acelaşi timp, în revistă se spunea că, în cazul celor lăudaţi pentru eforturile şi perseverenţa lor, probabilitatea ca aceştia să se concentreze asupra învăţatului şi a depăşirii eşecurilor este mai mare. „Prin urmare, pentru a învăţa, aceşti copii vor sacrifica şansa de a părea inteligenţi“, afirmă Dweck. „Iar ei nu se dau uşor bătuţi, chiar dacă se întâmplă să dea greş.“
Incendiatori aerieni
Ciorile sunt suspectate de provocarea a două incendii în Kamaishi (Japonia). În primul caz, pompierii care au mers să stingă un incendiu într-o zonă cu iarbă din apropierea unui cimitir au găsit dovezi ale complicităţii ciorilor. În publicaţia Nihon Keizai Shimbun se dă următoarea explicaţie: „Ciorile au luat în cioc dulciuri ce fuseseră puse pe un mormânt şi, nu la mult timp după aceea, a izbucnit un incendiu în direcţia în care au zburat. De asemenea, lipseau şi câteva beţe de tămâie, care fuseseră lăsate aprinse, iar la locul unde a izbucnit incendiul au fost găsite şi lumânări, probabil scăpate din cioc de ciori“. După un an, în aceeaşi zonă a izbucnit un incendiu pe versantul unui munte, anunţă Daily Yomiuri. Acolo, un pompier a văzut o cioară care zbura ducând în cioc o cutie de carton aprinsă, iar apoi lăsând-o să cadă în apropierea unui râu. Pompierii au mai descoperit o cutie de carton arsă în vecinătatea locului unde izbucnise incendiul. De unde şi-or fi luat ciorile torţele de această dată? S-a aflat că o persoană care locuia în zonă ardea într-un mangal cutii goale de cartofi prăjiţi.
Pericolul de a fi înarmat
„În cazul automobiliştilor care cad victime jafului la drumul mare şi care au asupra lor arme, riscul de a fi împuşcaţi este de aproape patru ori mai mare decât în cazul celor neînarmaţi“, se afirmă în ziarul sud-african The Natal Witness. Ştirea adaugă că, „în cazul victimelor care deţineau arme, riscul de a li se lua armele era de patru ori mai mare decât posibilitatea de a şi le folosi“. În urma unei examinări a evidenţelor secţiilor de poliţie s-a observat că atacatorii au tras asupra victimelor în 12 la sută dintre cazurile de jaf. Totuşi, procentul a ajuns la 73 în cazurile în care victimele şi-au scos propriile arme pentru a se autoapăra. Cercetătorul Antony Altbeker trage următoarea concluzie: „Deşi deţinerea unei arme poate da un sentiment de mai mare siguranţă, aceasta nu aduce cu sine siguranţă“.
„O autostradă a ţestoaselor“
În luna decembrie a fiecărui an, 10 000 de broaşte-ţestoase-de-supă se întorc pe micuţa insulă Ascension din Oceanul Atlantic pentru a se împerechea. Folosindu-se de un sistem de urmărire prin satelit, oamenii de ştiinţă britanici şi italieni au descoperit de curând „o autostradă a ţestoaselor“ între insulă şi locul unde se hrănesc acestea, şi anume zona din jurul oraşului brazilian de coastă Recife, precizează ziarul londonez The Times. La sfârşitul sezonului de cuibărit, sezon ce durează şapte luni, toate ţestoasele se întorc pe aceeaşi rută spre Brazilia primii 300 de kilometri. După aceea, treptat ele se despart şi se îndreaptă spre locuri de hrănire diferite. Dar ce se întâmplă cu puii, care nu sunt suficient de puternici ca să înoate cei 2 000 de kilometri înapoi spre Brazilia? Ei se lasă în voia curenţilor oceanici din Atlantic şi Marea Caraibilor, hrănindu-se cu meduze şi cu plancton. Se crede că, după cinci sau şase ani, fiecare îşi croieşte singur drum spre locul de hrănire din Brazilia. Apoi, la vârsta de 20 de ani, se alătură imensei migraţii înapoi spre insula Ascension pentru a se împerechea.
Tot mai mulţi soldaţi-copii
„Numărul copiilor folosiţi în conflicte a crescut de la aproximativ 250 000, câţi erau folosiţi în urmă cu doi sau trei ani, la 300 000, câţi sunt folosiţi în prezent“, precizează revista Go Between, o publicaţie a Serviciului de Asistenţă Neguvernamentală al Naţiunilor Unite. În prezent, în peste 30 de conflicte din întreaga lume sunt implicaţi soldaţi-copii, unii având vârsta de opt ani. Potrivit declaraţiei lui Olara Otunnu, reprezentantul special pentru copii şi conflicte armate al secretarului general ONU, „copiii au fost obligaţi să devină instrumente de război, au fost recrutaţi sau răpiţi ca să devină soldaţi, fiind astfel forţaţi să exprime în mod violent sentimentele de ură ale adulţilor“. Pentru a împiedica creşterea numărului soldaţilor-copii, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii sprijină propunerea „ca vârsta recrutării în forţele armate să fie 18 ani şi recrutarea sub această vârstă să fie considerată crimă de război“, se afirmă în publicaţia Facts & Figures 1998.
Vârstnici care folosesc Internetul
„Cel mai recent studiu demografic cu privire la Internet arată că numărul vârstnicilor [de 50 de ani şi mai în vârstă] care folosesc Internetul este mai mare decât se credea înainte“, precizează jurnalista Maria Seminerio, de la ZDNet. Potrivit afirmaţiei lui Tim Cobb, preşedintele organizaţiei care a condus studiul, „aceasta este dovada că Web-ul e tot mai folosit şi că nu mai este doar domeniul de cercetare al cunoscătorilor de tehnologie“. De exemplu, în prezent cel puţin 40 la sută dintre adulţii care au peste 50 de ani din Statele Unite au acasă un calculator, iar, potrivit cercetărilor, peste 70 la sută dintre aceştia navighează pe Web.
SIDA, „principala boală infecţioasă ucigătoare“
„În prezent, SIDA este principala boală infecţioasă ucigătoare din lume“, afirmă Peter Piot, directorul executiv al programului Naţiunilor Unite cu privire la SIDA. În revista Science se spune că, în 1997, SIDA era pe locul al şaptelea în lume în rândul bolilor care făceau cele mai multe victime. Dar, pe parcursul anului 1998, aceasta a depăşit toate celelalte boli cu excepţia cardiopatiei ischemice, a afecţiunilor cerebrovasculare şi a bolii acute a tractului respirator inferior, boli care nu sunt infecţioase. În Africa, SIDA a devenit ucigaşul numărul unu, depăşind chiar şi bolile neinfecţioase. Anul trecut, SIDA a ucis numai în Africa în jur de 1 830 000 de oameni, un număr de două ori mai mare decât numărul celor răpuşi de malarie, cel de-al doilea ucigaş de pe continent.
Mame stresate, bebeluşi stresaţi
Când o femeie însărcinată este supusă unui stres permanent, dezvoltarea copilului ei nenăscut poate fi afectată, precizează ziarul canadian National Post. Potrivit cuvintelor lui Pathik Wadhwa, de la Colegiul de Medicină al Universităţii Kentucky, din Lexington (Kentucky), mediul uterin „influenţează dezvoltarea fetusului, iar stresul excesiv la care este supusă mama poate avea drept consecinţă o vulnerabilitate mărită la boli a nou-născuţilor“. De asemenea, în cazul mamelor stresate „riscul de a naşte prematur este mai mare“, se afirmă în ziar. Cercetătorii de la Universitatea Clemson, din Carolina de Sud, avansează ipoteza că „exerciţiile fizice de relaxare pot contribui la scăderea tensiunii arteriale în cazul femeilor însărcinate care sunt stresate, fapt care asigură un mediu uterin mai sănătos“.