De la cititorii noştri

Infidelitate Vă mulţumesc pentru seria de articole „Când partenerul conjugal este infidel“, apărută în numărul din 22 aprilie 1999 al revistei Treziţi-vă!. Am fost victima infidelităţii. Deşi am divorţat de trei ani, durerea este încă puternică. Articolele m-au ajutat să-mi dau seama că trebuie să nu mă mai gândesc la trecutul dureros, să reintru în normal şi să-mi văd mai departe de viaţă.

V. B., Trinidad

Am făcut cercetări înainte, însă acest subiect n-a fost nicăieri explicat atât de bine. Din clipa în care am auzit prima oară mesajul Bibliei, am înţeles că acesta este adevărul. Acum Iehova mi-a dat încă un motiv să cred acest lucru.

G. B., Italia

După ce am divorţat, am suferit o depresie gravă şi am avut parte de o serie întreagă de probleme de sănătate. În plus, mi-am pierdut respectul de sine. Deşi sufăr şi acum, mă simt foarte mângâiată de credinţa pe care o am în promisiunile lui Iehova şi de dragostea şi sprijinul afectiv acordat de fraţii şi surorile din congregaţia mea!

A. B., Canada

Au trecut nouă luni de când m-am separat de soţul meu şi încă mă lupt cu durerea de a trăi singură. Cum să merg pe stradă fără să mă ţină cineva de mână? Cine va sta alături de mine la întrunirile creştine? Cine va veni cu mine la medic? Vă mulţumesc că mi-aţi amintit că Iehova nu-i abandonează pe partenerii nevinovaţi.

E. S., Brazilia

Chenarul „Cine este răspunzător?“ a fost o sursă de mare mângâiere pentru mine. Am decis să divorţez după ce soţul mi-a fost infidel. Ca şi Iov, uneori îmi doream să mor (Iov 17:11–13). Însă membrii familiei mele, precum şi fraţii şi surorile creştine m-au sprijinit întotdeauna.

M. O., Argentina

N-am citit articolele, le-am devorat! Ştiu ce înseamnă un divorţ, iar aceste articole au vorbit despre toate întrebările şi neliniştile care au apărut atunci. Vă mulţumesc pentru că ne purtaţi de grijă.

E. L., Franţa

Aveam şapte ani când tatăl meu ne-a abandonat. A fost o lovitură grea pentru familia noastră. După câţiva ani, tata ne-a rugat să-l primim înapoi. Eu şi fraţii mei n-am fost deloc de acord cu această idee, însă mama a spus da. După ce am citit aceste articole, am început să înţeleg de ce a luat ea această decizie dificilă.

A. A., Brazilia

Mii şi mii de mulţumiri pentru această serie de articole! Este mângâietor să ştii că sentimentele tale se aseamănă cu ale celor ce trec şi ei prin aceeaşi situaţie ca tine. Însă aţi făcut următoarea afirmaţie: „Este posibil să nu-i fi acordat partenerului conjugal iubire, tandră afecţiune, laudă şi onoare în măsura în care avea el nevoie“. Aceste cuvinte sunt dureroase pentru cei care au încercat să salveze o căsnicie cu probleme. Când o persoană se gândeşte să comită adulter, poate deveni foarte greu de suportat, fiind dificil să fii afectuos cu ea.

L. W., Statele Unite

Ne pare rău dacă aceste cuvinte i-au făcut să sufere pe unii dintre cititorii noştri. Însă n-am dorit să lăsăm să se înţeleagă că o persoană care a comis adulter poate să-şi justifice conduita greşită dând vina pe partenerul său. În chenarul „Cine este răspunzător?“ am accentuat ideea că cel care a comis adulter este răspunzător pentru păcatul său, indiferent care au fost „imperfecţiunile partenerului nevinovat“. Afirmaţia în discuţie este făcută în contextul unei împăcări. Am vrut doar să scoatem în evidenţă ideea că este necesară o bună comunicare, îndemnând cuplurile care se împacă să vadă ce probleme din căsnicia lor necesită o rezolvare urgentă. S-ar putea să existe şi resentimente adânci care trebuie aduse în discuţie cu sinceritate. De obicei, într-o astfel de discuţie ambii parteneri îşi recunosc unele greşeli. La urma urmei, „toţi greşim în multe feluri“ (Iacov 3:2). Şi chiar dacă aceste discuţii sunt, de obicei, foarte dureroase, ele joacă, aşa cum se spunea în articolul nostru, „un rol important în procesul de recâştigare a încrederii“. — ED.