Năvoade chinezeşti în India
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN INDIA
PE COASTA de vest a Indiei, la o distanţă de 250 de kilometri de extremitatea sudică a subcontinentului indian, se află oraşul Kochi, fostul Cochin. De-a lungul ambelor părţi ale golfului străbătut de flux şi reflux, coasta este împânzită de neobişnuite năvoade chinezeşti în consolă. Cum au ajuns ele aici?
Chinezii locuiau în această regiune încă din secolul al VIII-lea e.n. şi se crede că negustorii chinezi de la curtea lui Kubilai Khan au adus pentru prima dată în Cochin acest tip de năvoade înainte de 1400. Se pot prinde mulţi peşti în apele de coastă din jurul oraşului Cochin. Prin urmare, aceste unelte înalte acţionate manual au avut un rol foarte important timp de mai bine de un secol, până când arabii i-au alungat pe chinezi.
După ce chinezii au plecat, au fost înlăturate şi năvoadele. Dar, la începutul secolului al XVI-lea, portughezii i-au înlăturat pe arabi. Se pare că portughezii au fost cei care au reintrodus năvoadele în Cochin, aducându-le de pe insula Macao, pe atunci o colonie portugheză din sud-estul Chinei.
Deşi ideea folosirii năvoadelor este veche de secole, năvoadele chinezeşti îşi îndeplinesc bine rolul şi acum, de-a lungul timpului fiind făcute foarte puţine schimbări în forma şi modul de funcţionare originale. Iar ele continuă să le asigure existenţa multor pescari şi hrana multor oameni. De fapt, cu cantitatea de peşte prins cu un singur năvod se poate hrăni un sat întreg. Dar, pe lângă eficienţă, năvoadele sunt şi de o frumuseţe unică, îndeosebi când siluetele lor elegante se profilează pe cerul auriu al dimineţii sau al serii.
Cum se folosesc?
Uriaşele năvoade chinezeşti au un pivot şi contragreutăţi pentru a echilibra greutatea năvodului şi a peştelui prins. Când nu sunt folosite, năvoadele şi ramele lor de susţinere sunt suspendate deasupra apei. Pescuitul începe dimineaţa devreme şi durează patru sau cinci ore. Năvoadele sunt lăsate uşor în apă. Pentru a face acest lucru, fie pescarii aranjează greutăţile fixate la capătul opus al sistemului de echilibrare, fie şeful echipei de pescari merge pe grinda centrală a năvodului. Năvodul rămâne scufundat între 5 şi 20 de minute înainte de a fi ridicat încet, strângând peştii care înoată în preajma ţărmului. După ani de experienţă, şeful echipei cunoaşte cu exactitate momentul în care să tragă năvodul.
La un semn al şefului, restul echipei, alcătuite din cinci sau şase oameni, ridică năvodul trăgând în jos de funiile de care sunt legate contragreutăţile de bolovani. În timp ce năvodul se ridică, colţurile năvodului se ivesc primele. Astfel, năvodul ia forma unui vas cu peşti. Ce bucurie pentru pescari! După ce prind mult peşte, se bat prieteneşte pe spate manifestându-şi fericirea. Mai târziu, peştele va fi vândut la licitaţie negustorilor, gospodinelor şi turiştilor aflaţi în trecere.
Chinezii, arabii şi portughezii au venit şi au plecat. Dar năvoadele chinezeşti continuă să se ridice şi să coboare în apele ce scaldă coasta oraşului Kochi, aşa cum făceau şi în urmă cu mai bine de 600 de ani.
[Harta de la pagina 31]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
Kochi
[Provenienţa]
Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.