Oamenii vor reforme

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN GERMANIA

„Dacă aş fi mai tânără aş face o reformă!“ a spus Anna, o doamnă de 80 de ani din Germania. „Ce-aţi schimba?“, a întrebat-o Robert. „Totul!“, a replicat Anna.

PROBABIL că mulţi împărtăşesc opinia Annei. Un sondaj efectuat în Germania pe la mijlocul anilor ’90 a dezvăluit că două treimi dintre cei intervievaţi susţineau că ‘se impun reforme majore şi schimbări sociale importante’. Poate că şi în ţara dumneavoastră lucrurile stau la fel.

Când oamenii cer o schimbare, de obicei li se promite o reformă. Privind reformele din învăţământ, Frederick Hess, profesor de pedagogie şi de ştiinţe politice, a scris: „Reforma reprezintă, în general, o acţiune pur simbolică, menită a linişti publicul dornic de schimbare“. Vedem în ziare titluri ce anunţă măsuri privind reforma fiscală, reforma în sistemul sanitar, în agricultură şi în justiţie. Auzim de propuneri pentru reforme în învăţământ, în sistemul de asistenţă socială şi în cel de justiţie penală.a De asemenea citim că membri ai unor biserici cer reforme doctrinare.

Reformă sau statu-quo

Dar de ce se simte nevoia unei schimbări? Omul a căutat dintotdeauna să clădească o lume mai bună. În acest scop s-a introdus votul secret, s-au investit mulţi bani, s-au schimbat legi sau s-a recurs la forţă. Nevoia de schimbare derivă, de fapt, din dorinţa adânc înrădăcinată a omului de a duce o viaţă mai bună, de a le asigura copiilor un viitor mai bun sau de a ridica societatea la înălţimea conceptelor umane idealiste privind bunăstarea, moralitatea şi dreptatea. Atâta vreme cât vor exista oameni care luptă să scape din lanţurile ignoranţei, ale bolii, ale sărăciei şi ale foametei, se va simţi şi nevoia de reformă.

În timp ce mulţi consideră reforma o iniţiativă salutară, alţii au o opinie diferită cu privire la ea şi la cei ce o promovează. Unii oameni preferă să nu schimbe nimic, sau să păstreze statu-quo-ul. Ei îi consideră pe reformatori nişte idealişti care vor să schimbe lumea, dar care şi-au pierdut simţul realităţii. Lucrarea Handbuch der deutschen Reformbewegungen 1880–1933, publicată de Diethart Kerbs şi Jürgen Reulecke, arată că reformatorii sunt „ţinta criticilor, a satirei şi a ironiei şi subiectul caricaturilor politice“. Dramaturgul francez Molière a spus în Mizantropul: „Şi uită nebunia de-a te-ncăpăţâna/ Să-ndrepţi ce-i strâmb în lume, tu cu spinarea ta“.

Ce părere aveţi? S-ar putea oare schimba lumea în bine prin reformă? Sunt reformatorii simpli visători romantici? Dar ce se poate spune despre reformele din trecut? Şi-au atins oare iniţiatorii lor scopul? Următoarele articole vor analiza aceste subiecte.

[Notă de subsol]