Tinerii se întreabă

Sunt pregătit să părăsesc casa părintească?

„Mi se pare uneori că ceilalţi mă desconsideră deoarece la 19 ani încă stau cu părinţii, ca şi cum n-aş fi adult decât dacă aş locui singură.“ (Katiea)

„Am aproape 20 de ani şi mă deranjează enorm că nu sunt stăpână pe viaţa mea! Mă gândesc să plec de acasă pentru că m-am săturat ca părinţii să-mi ignore dorinţele şi să-mi tot spună că ei ştiu mai bine cum stau lucrurile.“ (Fiona)

CU MULT timp înainte de a fi pregătit să pleci din casa părintească, ai putea simţi dorinţa de a fi independent. Această dorinţă este cât se poate de firească. Adevărul este că Dumnezeu a vrut de la bun început ca tinerii să se maturizeze şi, la un moment dat, să-şi lase mama şi tatăl pentru a-şi întemeia propria familie (Geneza 2:23, 24; Marcu 10:7, 8). Înseamnă oare că, dacă tânjeşti după mai multă libertate, este şi timpul să pleci de lângă părinţi? Tot ce se poate. Dar cum poţi şti dacă eşti cu adevărat pregătit să pleci de acasă? Iată trei întrebări la care ar fi bine să răspunzi. Pentru început, întreabă-te . . .

De ce vreau să plec?

Pentru a-ţi da seama din ce motive vrei să te muţi, priveşte următoarea listă. Numerotează motivele în ordinea importanţei.

․․․ Să scap de problemele de acasă

․․․ Să am mai multă libertate

․․․ Să câştig respectul prietenilor

․․․ Să stau cu un prieten care are nevoie de cineva cu care să împartă cheltuielile

․․․ Să fac voluntariat în altă regiune

․․․ Să câştig experienţă

․․․ Să uşurez povara financiară a părinţilor

․․․ Altele ․․․․․

Niciunul dintre motivele enumerate mai sus nu este greşit în sine. Cu toate acestea, de motivul pentru care doreşti să te muţi depinde în mare măsură fericirea ta odată ce părăseşti casa părintească. De pildă, dacă vrei doar să scapi de problemele de acasă ori să ai mai multă libertate, te aşteaptă o surpriză neplăcută!

Danielle, care s-a mutat pentru un timp când avea 20 de ani, a avut multe de învăţat din această experienţă. Ea mărturiseşte: „Toţi trebuie să ţinem cont de unele restricţii în viaţă. Când locuieşti singur, ceea ce-ţi impune restricţii este programul de muncă ori lipsa banilor“. Carmen, care s-a mutat într-o altă ţară pentru şase luni, spune: „Mi-a plăcut mult, însă adesea simţeam că n-am deloc timp liber! Trebuia să mă ocup de toate treburile casei: să fac curăţenie, să repar unele lucruri, să îngrijesc grădina, să spăl haine, să frec pardoseala şi câte şi mai câte“.

E adevărat, plecând de acasă vei obţine mai multă libertate şi vei câştiga respectul prietenilor. Dar tu va trebui să plăteşti facturile, să găteşti, să faci curat în casă şi să-ţi umpli timpul atunci când prietenii şi membrii familiei nu sunt în preajmă. Prin urmare, nu lua o decizie pripită la insistenţele altora (Proverbele 29:20). Chiar dacă ai motive întemeiate să pleci de lângă părinţi, bunele intenţii nu sunt suficiente. Trebuie să cunoşti „tehnici de supravieţuire“! Şi aşa ajungem la următoarea întrebare . . .

Sunt pregătit?

A trăi pe cont propriu este ca şi cum ai face o drumeţie într-un ţinut necunoscut. Te-ai aventura într-o astfel de călătorie fără să ştii să montezi cortul, să aprinzi focul, să găteşti ori să te orientezi cu ajutorul unei hărţi? Puţin probabil. Cu toate acestea, mulţi tineri se mută de acasă fără să ştie să se gospodărească singuri.

Înţeleptul rege Solomon a afirmat că „cel prevăzător ia aminte la paşii lui“ (Proverbele 14:15). Pentru a afla dacă eşti pregătit să fii „pe propriile picioare“, marchează cu ✔ aptitudinile pe care le ai deja şi cu X cele la care trebuie să mai lucrezi.

◯ Administrarea banilor „N-a trebuit să achit niciodată o factură“, mărturiseşte Serena, de 19 ani. „Mi-e teamă să plec de acasă şi să fiu nevoită să-mi administrez singură banii.“ Cum poţi învăţa să-ţi cheltuieşti cu înţelepciune banii?

Un proverb biblic spune: „Înţeleptul va asculta şi va dobândi şi mai multă învăţătură“ (Proverbele 1:5). Aşadar, ar fi bine să-i întrebi pe părinţi câţi bani îi trebuie lunar unei persoane ca să-şi acopere cheltuielile legate de chirie, alimente, maşină ori transport. Apoi roagă-i să te înveţe să-ţi întocmeşti un buget şi să-ţi achiţi facturile. De ce este important să te încadrezi în buget? Kevin, în vârstă de 20 de ani, răspunde: „Când te întreţii singur, apar o mulţime de cheltuieli neprevăzute. Dacă nu eşti atent, te vei speti muncind ca să-ţi achiţi datoriile“.

Vrei să vezi dacă te vei descurca pe cont propriu? În cazul în care ai un loc de muncă, dă-le o vreme părinţilor suma necesară pentru acoperirea cheltuielilor tale lunare legate de locuinţă, alimente şi altele. Dacă nu reuşeşti ori nu vrei să-ţi plăteşti partea cât timp stai cu părinţii, înseamnă că nu eşti pregătit să locuieşti singur (2 Tesaloniceni 3:10, 12).

◯ Treburile gospodăreşti Brian, care are 17 ani, recunoaşte că ceea ce-l sperie cel mai mult când se gândeşte să plece de lângă părinţi este spălatul hainelor. Cum poţi şti dacă eşti pregătit să-ţi porţi de grijă? Aron, un tânăr de 20 de ani, dă următorul sfat: „Încearcă să trăieşti o săptămână ca şi cum ai fi pe cont propriu. Cumpără alimente cu bani câştigaţi de tine şi găteşte-ţi singur. Spală-ţi şi calcă-ţi singur hainele. Fă singur curat în casă. Mergi unde ai nevoie fără să rogi pe cineva să vină să te ia sau să te ducă acolo“. Urmând acest sfat, vei realiza două lucruri: 1) îţi vei însuşi deprinderi valoroase şi 2) vei aprecia mai mult eforturile părinţilor.

◯ Relaţiile cu alţii Te înţelegi bine cu părinţii şi cu fraţii tăi? Dacă nu, poate crezi că va fi mai uşor când te vei muta cu un prieten. Şi s-ar putea să fie aşa. Gândeşte-te însă la ce spune Eve, în vârstă de 18 ani: „Două prietene de-ale mele s-au mutat împreună. Înainte erau cele mai bune prietene, dar nu după mult timp au constatat că nu se mai puteau suporta: una era ordonată, cealaltă exact opusul; una avea preocupări spirituale, pe când cealaltă nu prea. Efectiv nu a mers!“.

Erin, care are 18 ani, vrea să plece din casa părintească. Totuşi, ea spune: „În familie poţi învăţa să fii în relaţii bune cu alte persoane. Aici înveţi să rezolvi problemele ce se ivesc şi să laşi de la tine. Am observat că cei ce pleacă doar ca să nu mai aibă certuri cu părinţii învaţă să fugă de probleme, nu să le rezolve“.

◯ Obiceiurile spirituale Unii pleacă de acasă cu intenţia clară de a scăpa de programul religios al părinţilor. Alţii, cu bune intenţii, îşi propun să-şi păstreze obiceiurile spirituale sănătoase, dar în scurtă vreme ajung să adopte obiceiuri rele. Cum poţi evita ‘să naufragiezi în ce priveşte credinţa’? (1 Timotei 1:19)

Nu accepta orbeşte convingerile religioase ale părinţilor. Iehova Dumnezeu vrea ca fiecare dintre noi să constate personal că lucrurile în care crede reprezintă adevărul (Romani 12:1, 2). Prin urmare, fă-ţi un bun program de studiere a Bibliei şi de alte activităţi spirituale şi ţine-te de el. Notează-ţi-l în calendar şi vezi dacă reuşeşti să-l respecţi timp de o lună fără ca părinţii să te tot împingă de la spate.

În sfârşit, a treia întrebare la care trebuie să meditezi este. . .

Ce obiectiv am?

Unii tineri care pleacă de acasă vor, de fapt, să scape de probleme ori de autoritatea părinţilor. Ei se gândesc mai degrabă la ce lasă în urmă decât la ce le stă înainte. Dar a proceda aşa este ca şi cum ai încerca să conduci o maşină cu privirea fixată în oglinda retrovizoare. Când şoferul se concentrează la ce se petrece în spate, nu mai vede ce se petrece în faţă. Ce poţi învăţa de aici? Ca să ai succes, nu te concentra asupra plecării, ci asupra unui obiectiv valoros.

Unii tineri Martori ai lui Iehova se mută pentru a predica în zone izolate din ţara lor sau chiar din alte ţări. Alţii se mută ca să ajute la construirea unor locuri de închinare ori ca să lucreze la o filială a Martorilor lui Iehova. Iar alţii consideră că e bine să trăiască o vreme singuri înainte de a se căsători.b

Scrie mai jos un obiectiv pe care ai dori să-l atingi în urma plecării de acasă. ․․․․․

Există, bineînţeles, şi cazuri în care tânărul rămâne prea mult în casa părintească şi nu mai dobândeşte maturitatea şi aptitudinile necesare pentru a se descurca singur. Asta n-ar trebui să te determine însă să iei în pripă decizia de a pleca de acasă. Cântăreşte bine lucrurile. „Planurile celui harnic îi aduc cu siguranţă folos, dar cel pripit ajunge la lipsă“, se spune în Proverbele 21:5. Ascultă sfatul părinţilor (Proverbele 23:22). Roagă-te lui Dumnezeu. Şi, înainte de a lua o decizie, ţine cont de principiile biblice analizate în acest articol.

În loc să te întrebi „Sunt pregătit să părăsesc casa părintească?“, ar trebui să te întrebi „Sunt pregătit să mă gospodăresc singur?“. Dacă răspunsul la ultima întrebare este „Da“, poate că a venit timpul să trăieşti pe cont propriu.

[Note de subsol]

MEDITEAZĂ LA ACESTE ÎNTREBĂRI

● Chiar dacă ţi se pare greu să stai cu părinţii, ce foloase ai putea trage rămânând totuşi o vreme acasă?

● Cât timp locuieşti cu părinţii, ce poţi face în folosul familiei, dar şi pentru a te pregăti să te descurci singur?

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 11]

CE SPUN ALŢI TINERI

„Când părinţii îţi încredinţează responsabilităţi de genul celor pe care le vei avea când vei fi pe cont propriu, ai ocazia de a învăţa, într-un mediu sigur, să trăieşti independent.“

„E firesc să-ţi doreşti să fii independent. Dar dacă motivul pentru care vrei să pleci de acasă este acela de a scăpa de reguli, înseamnă că nu eşti deloc pregătit să părăseşti casa părintească.“

[Legendele fotografiilor]

Sarah

Aron

[Chenarul de la pagina 13]

PENTRU PĂRINŢI

Serena, menţionată în articol, se gândeşte cu teamă la ziua în care va trebui să se mute singură. De ce? Ea mărturiseşte: „Chiar şi atunci când vreau să cumpăr ceva cu banii mei, tata nu mă lasă. Îmi zice că asta-i datoria lui. Aşa că ideea de a-mi plăti eu facturile mă sperie de-a dreptul!“. Fără îndoială că tatăl Serenei are cele mai bune intenţii. Dar credeţi că, procedând astfel, îşi ajută fiica să fie pregătită pentru ziua în care va fi la casa ei? (Proverbele 31:10, 18, 27)

Sunteţi oare exagerat de grijulii cu copiii voştri? Nu cumva în felul acesta evitaţi să-i pregătiţi să trăiască pe propriile picioare? Cum vă puteţi da seama dacă procedaţi corect? Să analizăm cele patru aspecte menţionate în articol, de data aceasta din perspectiva unui părinte.

Administrarea banilor. Ştiu copiii voştri mai mari să completeze o declaraţie de venit sau ce trebuie să facă pentru a respecta legile fiscale? (Romani 13:7) Ştiu să folosească un card de credit cu simţul răspunderii? (Proverbele 22:7) Reuşesc să-şi întocmească un buget şi astfel să nu cheltuiască mai mult decât câştigă? (Luca 14:28–30) Au avut bucuria de a-şi cumpăra ceva cu bani pentru care au muncit? Au simţit vreodată bucuria şi mai mare de a dărui din timpul şi resursele lor pentru a le veni altora în ajutor? (Faptele 20:35)

Treburile gospodăreşti. Ştiu copiii voştri, nu doar fetele, dar şi băieţii, să gătească? I-aţi învăţat să-şi spele şi să-şi calce hainele? Dacă ştiu să conducă, cunosc ei şi noţiuni elementare de întreţinere a maşinii, de pildă, să schimbe o roată în caz de pană, o siguranţă, uleiul?

Relaţiile cu alţii. Când copiii voştri mai mari au neînţelegeri, interveniţi întotdeauna ca arbitru soluţionând voi problema lor? Sau i-aţi învăţat să găsească împreună o soluţie paşnică la problemă şi apoi să v-o comunice? (Matei 5:23–25)

Obiceiurile spirituale. Le spuneţi copiilor în ce să creadă sau încercaţi să-i convingeţi aducându-le argumente? (2 Timotei 3:14, 15) În loc să le răspundeţi la toate întrebările de natură religioasă ori morală, de ce nu i-aţi învăţa să-şi dezvolte ‘capacitatea de gândire’ şi ‘să-şi exerseze capacitatea de înţelegere ca să deosebească binele şi răul’? (Proverbele 1:4; Evrei 5:14) Vreţi să urmeze programul vostru de studiere a Bibliei ori vreţi să aibă unul mai bun?

Cu siguranţă, pentru a-i instrui pe copii în domeniile amintite e nevoie de timp şi de multe eforturi. Însă, când va veni ziua în care, cu lacrimi de bucurie, dar şi de tristeţe, vă veţi lua rămas-bun de la ei, veţi vedea că a meritat!

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

A trăi pe cont propriu este ca şi cum ai face o drumeţie într-un ţinut necunoscut — înainte de a pleca la drum trebuie să înveţi câteva „tehnici de supravieţuire“