„Uitaţi-vă atent la păsările cerului”

PĂSĂRILE sunt vieţuitoare ce populează întreaga planetă şi, spre deosebire de alte animale, pot fi observate cu mare uşurinţă. Varietatea acestor înaripate în ce priveşte forma, culoarea, cântecul, giumbuşlucurile şi obiceiurile face din observarea lor un hobby plăcut şi recompensator.

Probabil că observaţi comportamentul unei păsări chiar de la fereastra bucătăriei voastre: o mierlă neagră care scurmă prin pământ după râme, un muscar ce se năpusteşte după insecte, un guguştiuc ce-i face ochi dulci partenerei, o rândunică ce lucrează neobosită la cuibul ei sau un sticlete ce-şi hrăneşte micuţii înfometaţi.

Unele păsări, precum vulturii, şoimii şi ulii, ne impresionează când le zărim survolând în înaltul cerului. Altele ne amuză: vrăbiuţe care se iau la harţă pentru o bucăţică apetisantă de mâncare; un porumbel ţanţoş ce-şi umflă pieptul pentru a impresiona o porumbiţă aparent indiferentă; un grup de papagali gălăgioşi ce atârnă cu capu-n jos de un fir de telegraf după ce şi-au pierdut echilibrul. Iar, la vederea unui stol de păsări migratoare – de berze, cocori sau gâşte – ce trece pe deasupra noastră, suntem cuprinşi de emoţie. De fapt, omul observă zborurile de migraţie de mii de ani, uluit fiind de capacitatea păsărilor de a parcurge distanţe foarte lungi cu o precizie extraordinară. Însuşi Creatorul a spus: „Barza de pe cer îşi ştie bine timpul fixat. Turtureaua, lăstunul şi mierla neagră, da, fiecare respectă timpul când trebuie să se întoarcă” (Ieremia 8:7).

Observarea păsărilor în timpurile biblice

Biblia face referire la păsări în repetate rânduri, cu scopul de a ne transmite lecţii valoroase. De pildă, referitor la struţ şi la viteza lui incredibilă, Dumnezeu i-a spus unui bărbat pe nume Iov: „În timp ce bate din aripi ridicându-le în sus, [femela de struţ] râde de cal şi de călăreţul lui” (Iov 39:13, 18).a Dumnezeu l-a mai întrebat pe Iov: „Oare datorită priceperii tale îşi ia şoimul zborul . . . sau la porunca ta se înalţă acvila?” (Iov 39:26, 27). Lecţia? Noi nu contribuim cu nimic la performanţele păsărilor. Capacităţile lor sunt o dovadă a înţelepciunii lui Dumnezeu, nu a înţelepciunii noastre.

În scrierile sale, regele Solomon a vorbit despre „glasul turturelei”, care anunţă venirea primăverii (Cântarea Cântărilor 2:12). Exprimându-şi dorinţa de a sluji în templul lui Dumnezeu, un psalmist a scris, cu o umbră de invidie, despre rândunică: „Până şi pasărea îşi găseşte o casă şi rândunica un cuib, unde îşi pune puii, la grandiosul tău altar, o, Iehova” (Psalmul 84:1-3).

Isus Cristos a făcut unele dintre cele mai frumoase referiri la păsări. Un exemplu sunt chiar cuvintele pe care le găsim în Matei 6:26: „Uitaţi-vă atent la păsările cerului, fiindcă ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng în hambare. Totuşi, Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Nu sunteţi voi mai de preţ decât ele?”. Emoţionanta ilustrare le dă continuatorilor lui Isus asigurarea că sunt preţioşi în ochii lui Dumnezeu şi că niciodată nu ar trebui să se îngrijoreze cu privire la obţinerea lucrurilor de strictă necesitate (Matei 6:31-33).

În prezent, observarea păsărilor este un hobby pentru mulţi şi nu ne miră, căci păsările ne uimesc prin giumbuşlucurile lor, frumuseţea lor, ritualurile lor nupţiale şi cântecul lor. Mai presus de toate, ele ne pot da lecţii de viaţă deosebit de valoroase. Vă veţi uita şi voi atent la păsările cerului?