Povestea vieții lui Ricardo și a lui Andres

Instruirea biblică are o putere extraordinară de a schimba în bine viața oamenilor. Să analizăm în acest sens două exemple: Ricardo și Andres.

RICARDO: La numai 15 ani, am intrat într-o bandă de cartier. Noii mei prieteni au avut o influență puternică asupra mea. De fapt, chiar mi-am propus să stau zece ani după gratii! Poate părea o nebunie, dar în cartierul meu, cei ce fuseseră în închisoare erau admirați și respectați. Așa că îmi doream să fiu ca ei.

Am gustat tot ce înseamnă viața de gangster: droguri, sex, violență și altele. Într-o noapte, m-am implicat într-un schimb de focuri. Credeam că aveam să fiu ucis, dar am scăpat nevătămat. După această întâmplare, am început să mă gândesc mai serios la viață și la obiectivele mele, așa că am decis să fac o schimbare. Totuși, mă întrebam cum să fac asta și la cine să apelez pentru ajutor.

Majoritatea rudelor mele aveau o viață nefericită și plină de probleme. Dar familia unuia dintre unchii mei era diferită. Știam că sunt oameni buni și că respectă principiile Bibliei. De fapt, îmi spuseseră cândva că numele lui Dumnezeu este Iehova. Prin urmare, la scurt timp după schimbul de focuri, m-am rugat lui Dumnezeu folosindu-i numele și i-am cerut să mă ajute. Spre marea mea surprindere, chiar în ziua următoare, un Martor al lui Iehova a bătut la ușa mea! Cu el am început să studiez Biblia.

Nu după mult timp, am fost pus în fața unei încercări. Vechii mei prieteni mă tot sunau și îmi propuneau să ies cu ei. Deși nu mi-a fost ușor, am refuzat. Eram hotărât să continui să studiez Biblia. Și mă bucur că am făcut-o! Viața mea s-a îmbunătățit radical și am găsit adevărata fericire!

Odată i-am spus lui Dumnezeu în rugăciune că, demult, fusesem dispus să petrec zece ani în închisoare pentru a câștiga respectul altora. Așa că l-am rugat să îmi permită să îi slujesc cel puțin zece ani ca evanghelizator cu timp integral pentru a le acorda altora ajutorul pe care îl primisem și eu. Dumnezeu mi-a răspuns la rugăciune: de 17 ani, slujesc în această calitate! Și, spre bucuria mea, nu am ajuns niciodată după gratii.

Mulți dintre foștii mei prieteni se află însă în închisoare de ani de zile. Alții chiar au murit. Privind în urmă, le sunt foarte recunoscător rudelor mele Martore. Ele au fost dispuse să fie diferite, să trăiască după normele Bibliei. Am ajuns să le respect mult mai mult decât pe oricare membru al bandei. Mai presus de toate, îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru că mi-a arătat cel mai bun mod de viață.

ANDRES: M-am născut și am crescut într-un cartier sărac în care drogurile, jafurile, crimele și prostituția erau la ele acasă. Tatăl meu era alcoolic și dependent de cocaină. El și mama se certau și se băteau mereu.

Am început să consum alcool și droguri încă de la o vârstă fragedă. Îmi petreceam cea mai mare parte a timpului pe străzi; furam și vindeam ce furam. După ce am mai crescut, tatăl meu, în încercarea nereușită de a se apropia de mine, m-a învățat să fac contrabandă cu droguri și cu alte mărfuri interzise și să le vând. În scurt timp, am făcut o grămadă de bani. Dar, într-o zi, m-am trezit cu poliția la ușă. Am fost arestat și apoi condamnat la cinci ani de închisoare pentru tentativă de omor.

Într-o zi, prin stația închisorii s-a anunțat că deținuții erau invitați la o discuție pe baza Bibliei organizată de Martorii lui Iehova. Am decis să merg și eu. Ce am auzit acolo mi s-a părut logic, așa că am început să studiez Biblia cu Martorii. Ei nu au diluat mesajul Scripturilor, ci mi-au arătat clar normele înalte ale lui Dumnezeu.

Mi-am dat seama totuși că nu puteam face schimbările necesare fără ajutor, îndeosebi când am fost amenințat de unii deținuți cărora nu le plăcea ce făceam. De aceea, m-am rugat pentru putere și înțelepciune, iar Iehova m-a ajutat. De fapt, am trecut chiar la ofensivă, ca să spun așa, vorbindu-le altor deținuți despre Biblie.

În ziua în care am fost eliberat, aveam emoții atât de mari, încât îmi doream să mai rămân în închisoare! În timp ce ieșeam pe porțile închisorii, câțiva deținuți îmi făceau cu mâna. Unii chiar mi-au spus plini de căldură: „Mergi acasă, păstor drag!”.

Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost viața mea dacă nu i-aș fi permis lui Dumnezeu să mă instruiască. Îi sunt nespus de recunoscător pentru că mă iubește și pentru că nu m-a considerat o cauză pierdută.a