Cum să-ţi pregăteşti cuvântările publice

ÎN FIECARE săptămână, majoritatea congregaţiilor Martorilor lui Iehova audiază câte o cuvântare bazată pe un subiect biblic. Demonstrezi, în calitate de bătrân sau de slujitor ministerial, că eşti bun orator şi învăţător? Dacă da, vei fi, probabil, invitat să ţii cuvântări publice. Şcoala de Minister Teocratic i-a ajutat pe zeci de mii de fraţi să se califice pentru acest privilegiu de serviciu. Când ţi se repartizează o cuvântare publică, cu ce ar trebui să începi?

Studiază schiţa

Înainte de a începe efectiv munca de cercetare, citeşte schiţa şi reflectează asupra ideilor până ce le înţelegi clar. Întipăreşte-ţi bine în minte titlul, căci el reprezintă tema cuvântării. Ce anume trebuie să le predai celor prezenţi? Care este obiectivul tău?

Familiarizează-te cu subtitlurile şi analizează-le. Ce legătură au ele cu tema? Sub fiecare idee principală sunt enumerate ideile secundare, iar sub fiecare idee secundară există subpuncte care o susţin. Observă modul în care fiecare parte a schiţei este dezvoltată pe baza celei anterioare şi o introduce pe cea imediat următoare, contribuind astfel la atingerea obiectivului cuvântării. Odată ce înţelegi tema, obiectivul cuvântării şi modul în care ideile principale contribuie la realizarea acestuia, poţi trece la dezvoltarea materialului.

La început, îţi va fi mai uşor dacă-ţi vei împărţi discursul în patru sau cinci cuvântări mai mici, fiecare având câte o idee principală. Pregăteşte-le apoi pe rând.

Schiţa primită este doar un instrument de lucru. Ideile din ea nu reprezintă cuvântarea. Schiţa este asemenea unui schelet. Tu, însă, va trebui — figurativ vorbind — să-l îmbraci, să-i pui o inimă şi să-l trezeşti la viaţă.

Foloseşte-te de Scripturi

Isus Cristos şi discipolii săi şi-au întemeiat învăţătura pe Scripturi (Luca 4:16–21; 24:27; Fap. 17:2, 3). Şi tu îi poţi imita! Scripturile ar trebui să fie coloana vertebrală a cuvântării tale. În loc să explici şi să faci doar aplicări ale afirmaţiilor din schiţă, caută mai bine să înţelegi cum anume susţin Scripturile aceste afirmaţii, după care, predă direct din Biblie.

În timp ce-ţi pregăteşti cuvântarea, analizează fiecare verset menţionat în schiţă. Ţine cont de context. Unele texte ar putea să-ţi ofere detalii utile. În timpul expunerii nu trebuie să le citeşti sau să le explici pe toate. Alege-le doar pe cele utile auditoriului tău. Dacă te vei concentra asupra versetelor menţionate în schiţa tipărită, s-ar putea să nu mai ai nevoie de alte referinţe biblice.

Succesul cuvântării tale nu depinde de numărul de versetelor folosite, ci de calitatea predării. Când prezinţi textele biblice, arată motivul pentru care le foloseşti şi fă-ţi timp să le aplici. După ce-ai citit un verset, lasă Biblia deschisă în timp ce-l comentezi. Auditoriul va face la fel. Cum le-ai putea trezi interesul celor prezenţi şi cum i-ai putea ajuta să tragă cât mai multe foloase din Cuvântul lui Dumnezeu (Neem. 8:8, 12)? Dând explicaţii şi făcând ilustrări şi aplicări.

Explicaţiile. Când te gândeşti cum să explici un text-cheie, întreabă-te: „Ce vrea să spună acesta? De ce îl folosesc în cuvântare? Ce întrebări ar putea ridica acest verset în mintea celor din auditoriu?“ Va fi, poate, nevoie să analizezi contextul, cadrul istoric, forţa cuvintelor şi intenţia scriitorului inspirat. Toate acestea pretind cercetare. În publicaţiile furnizate de „sclavul fidel şi prevăzător“ vei găsi o mulţime de informaţii valoroase (Mat. 24:45–47). Nu încerca să explici tot ce ştii despre verset, ci doar motivul pentru care l-ai citit în contextul respectiv.

Ilustrările. Scopul ilustrărilor este acela de a ajuta auditoriul să înţeleagă mai bine sau să-şi amintească o idee sau un principiu analizat. Ilustrările îi ajută pe cei prezenţi să înţeleagă informaţiile transmise şi să facă diverse conexiuni între noile idei şi ceea ce cunosc deja. Aşa a procedat şi Isus Cristos când a rostit celebra Predică de pe munte. „Păsările cerului“, „crinii câmpului“, „poarta cea strâmtă“, ‘casa zidită pe stâncă masivă’, precum şi multe alte expresii asemănătoare au conferit forţă şi claritate învăţăturilor sale, rămânând de neşters în memoria multora. — Matei, cap. 5—7.

Aplicările. Prin explicarea şi ilustrarea unui verset biblic transmitem cunoştinţă, însă aplicarea acestei cunoştinţe este cea care dă rezultate. Este adevărat că cei din auditoriu au responsabilitatea de a acţiona conform mesajului biblic, dar tu îi poţi ajuta să înţeleagă ce au de făcut. După ce te-ai convins că auditoriul a înţeles versetul dezbătut şi relaţia dintre acesta şi ideea în discuţie, fă-ţi timp să explici efectul pe care îl poate avea textul biblic asupra credinţei şi conduitei noastre creştine. Subliniază binecuvântările nenumărate de care toţi pot avea parte dacă renunţă la conduita şi la concepţiile incompatibile cu adevărul biblic dezbătut.

În timp ce reflectezi la modul în care vei aplica textele biblice, e bine să ai în vedere că cei prezenţi provin din medii diferite şi se confruntă cu probleme diferite. S-ar putea ca în auditoriu să fie persoane nou-interesate, tineri, persoane în vârstă sau care se luptă cu diverse probleme. Pregăteşte o cuvântare practică şi realistă. Evită să dai sfaturi care să pară special concepute pentru o anumită categorie de persoane.

Decizii lăsate la latitudinea oratorului

Anumite chestiuni legate de cuvântare sunt deja stabilite. Ideile principale sunt bine indicate, iar timpul pe care trebuie să-l aloci fiecărei părţi a cuvântării este clar specificat. Restul deciziilor însă va trebui să le iei tu. Poate că vei decide să insişti mai mult asupra anumitor idei secundare. Să nu crezi că trebuie să le dezvolţi pe toate la fel căci n-ai face decât să parcurgi în viteză materialul şi să-ţi agasezi auditoriul. Cum ai putea hotărî ce idei să dezbaţi într-un mod mai amplu şi ce idei să menţionezi doar pe scurt, sau în treacăt? Întreabă-te: „Care dintre acestea ar fi relevante pentru subiectul cuvântării? Care ar fi cele mai potrivite pentru auditoriul meu? Voi întrerupe succesiunea firească a argumentaţiei dacă voi omite unele versete sau idei aferente?“

Fii foarte atent să nu faci speculaţii şi să nu introduci concepţii personale. Nici chiar Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, nu a vorbit ‘de la sine însuşi’ (Ioan 14:10). Nu uita că oamenii vin la întrunirile Martorilor lui Iehova ca să asculte cuvântări bazate pe Biblie. Faptul că ai ajuns să fii considerat un bun orator se datoreşte obiceiului tău de a îndrepta atenţia nu asupra propriei persoane, ci asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care cuvântările tale sunt apreciate. — Filip. 1:10, 11.

Acum, după ce ţi-ai transformat schiţa într-o amplă argumentaţie biblică, este momentul să treci la următorul pas: repetarea cuvântării. Este important să o repeţi cu voce tare, dar şi mai important este să ai toate ideile bine fixate în minte. Trebuie să pui suflet în ceea ce spui, să dai viaţă expunerii şi să prezinţi adevărul cu entuziasm. Înainte de a ţine cuvântarea, întreabă-te: „Care este scopul cuvântării mele? Îmi sunt ideile principale clare? Sunt într-adevăr Scripturile baza cuvântării mele? Se înlănţuie ideile în mod logic? Cultivă această cuvântare apreciere faţă de Iehova şi faţă de măsurile luate de El? Are încheierea legătură directă cu tema, le arată ea celor prezenţi ce trebuie să facă şi îi îndeamnă să treacă la fapte?“ Dacă poţi răspunde afirmativ la aceste întrebări, înseamnă că eşti capabil să ‘dai preţ cunoştinţei’ spre folosul congregaţiei şi spre gloria lui Iehova! — Prov. 15:2.

CÂND TREBUIE SĂ ŢII O CUVÂNTARE PRIN INTERMEDIUL UNUI INTERPRET

Deoarece într-o ţară există uneori mai multe grupuri lingvistice, oratorii sunt nevoiţi să recurgă la un interpret atunci când trebuie să ţină cuvântări biblice. Dacă te afli într-o astfel de situaţie, următoarele sugestii vor fi utile atât pentru tine, cât şi pentru interpret.

Eficacitatea discursului tău va depinde în mare parte de munca interpretului. Chiar şi un interpret experimentat se va descurca mult mai bine dacă îl vei ajuta să se pregătească pentru cuvântare.
De regulă, va trebui să reduci din cuvântare cu cel puţin o treime pentru a-i lăsa timp şi interpretului (o excepţie de la această regulă o constituie limbajul semnelor, deoarece în acest caz interpretul poate traduce aproape simultan).
Înainte de a ţine cuvântarea, reia-o în linii mari împreună cu interpretul şi reanalizaţi-i obiectivul. Dacă la un congres ţi se cere să citeşti un manuscris, dă-i şi interpretului o copie cu suficient timp înainte.
Consultă-te cu interpretul asupra versetelor biblice pe care le vei folosi. Asigură-te că ediţiile biblice în limba autohtonă transmit aceeaşi idee ca şi Biblia ta. Arată-i interpretului expresiile biblice pe care le vei accentua sau pe care le vei explica.
Stabiliţi dacă veţi citi versetele biblice în ambele limbi sau doar în una. Poate că e suficient să le citiţi numai în limba-ţintă.
Enumerarea rapidă de date, cifre sau versete biblice poate crea probleme. Fă pauze de efect, iar când prezinţi anumite date statistice, rotunjeşte cifrele.
Consultaţi-vă asupra ilustrărilor, expresiilor sau idiomurilor mai puţin cunoscute pe care intenţionezi să le foloseşti. Asigură-te că interpretul le înţelege bine şi că le va reda corect în limba-ţintă.
Foloseşte propoziţii scurte. Termină-ţi ideea înainte de a face o pauză şi de a-i permite interpretului să traducă (el va reda ideile, nu neapărat toate cuvintele). Pentru ca traducerea să aibă continuitate, permite-i interpretului să-şi ducă la bun sfârşit ideea, înainte de a-ţi continua cuvântarea.
Calitatea interpretării va depinde de volumul vocii tale şi de dicţia ta.