ESTERA

O fată evreică orfană din tribul lui Beniamin al cărei nume ebraic era Hadasa (care înseamnă „mirt”), o descendentă a celor deportați din Ierusalim alături de regele Ieconia în 617 î.e.n. (Es 2:5-7) Ea era fiica lui Abihail, unchiul lui Mardoheu. (Es 2:15) De ea avea grijă verișorul ei mai în vârstă, Mardoheu, unul dintre „slujitorii regelui care erau la poarta regelui” din Susa, în timpul domniei regelui persan Ahașveroș (Xerxes I, în secolul al V-lea î.e.n.). (Es 2:7; 3:2) După ce a detronat-o pe regina Vasti din cauza nesupunerii ei, Ahașveroș a poruncit să se aducă la palat toate fecioarele frumoase și să li se ofere un tratament de înfrumusețare special, pentru ca regele să o aleagă pe una dintre ele ca regină, în locul lui Vasti. Estera a fost una dintre tinerele aduse la casa regelui și încredințate lui Hegai, păzitorul femeilor. La îndemnul lui Mardoheu, ea a ținut ascuns faptul că era iudeică. (Es 2:8, 10) Estera a fost aleasă regină în al șaptelea an de domnie al lui Ahașveroș. (Es 2:16, 17) În tot acest timp, ea a ținut legătura cu Mardoheu și i-a urmat sfaturile. Estera i-a vorbit regelui în numele lui Mardoheu, când Mardoheu a deconspirat un complot împotriva regelui. (Es 2:20, 22)

În al 12-lea an al domniei lui Ahașveroș, Haman agaghitul, care era prim-ministru, a pus la cale exterminarea tuturor evreilor din cele 127 de provincii ale imperiului. El a primit acordul regelui de a emite un decret în acest sens. (Es 3:7-13) Mardoheu a informat-o pe Estera despre acest lucru și, la sfatul lui, ea i-a dezvăluit regelui scopul malefic al planului lui Haman. Reacția lui Haman a contribuit și mai mult la mânia regelui, iar Haman a fost atârnat pe stâlp. (Es 4:7–7:10) La cererea Esterei, regele a emis un al doilea decret ce le permitea evreilor să lupte pentru viața lor în ziua în care era stabilit atacul împotriva lor. (Es 8:3-14) Datorită decretului regal și din teamă de Mardoheu, care l-a înlocuit pe Haman ca prim-ministru, guvernatorii și alți oficiali ai imperiului i-au ajutat pe iudei să aibă o victorie deplină asupra dușmanilor lor. (Es 9) Mardoheu a emis apoi o scrisoare, confirmată de Estera, prin care li se cerea iudeilor să sărbătorească anual Purimul, sărbătoare ținută de evrei până în prezent. (Es 9:20, 21, 29)

Deși numele lui Dumnezeu nu este menționat în cartea Esterei, din acțiunile lui Mardoheu și ale Esterei reiese clar că amândoi erau slujitori loiali ai adevăratului Dumnezeu, Iehova. Estera a manifestat calități ce arătau că se încredea în legea lui Dumnezeu. Ea era „frumoasă și atrăgătoare” (Es 2:7), însă, cea mai importantă podoabă a ei era „persoana ascunsă a inimii, podoaba nepieritoare a unui spirit blând și liniștit”. (1Pe 3:4) Astfel a câștigat favoarea lui Hegai, păzitorul femeilor, dar și a regelui însuși. Estera nu a considerat podoabele exterioare ca fiind cele mai importante, de aceea „n-a cerut altceva decât ce i-a spus Hegai”. (Es 2:15) Ea a dat dovadă de mult tact și stăpânire de sine. Estera a fost supusă soțului ei, Ahașveroș, abordându-l cu tact și respect când viața ei și a poporului ei era în pericol. Ea a păstrat tăcerea când a fost înțelept să facă acest lucru, iar, când a fost necesar, a vorbit cu îndrăzneală la momentul potrivit. (Es 2:10; 7:3-6) Ea a ascultat sfatul verișorului ei mai mare, Mardoheu, chiar dacă acest lucru îi punea în pericol viața. (Es 4:12-16) Estera și-a demonstrat iubirea și loialitatea față de poporul iudeu, poporul de legământ al lui Dumnezeu, acționând în favoarea lui. (Vezi MARDOHEU nr. 2.)