VÂNĂTOAREA ȘI PESCUITUL

Oamenilor li s-a permis să vâneze și să pescuiască pentru a-și procura hrana abia după Potop. (Ge 9:3, 4) Totuși, chiar și în epoca antediluviană, este posibil ca oamenii să fi vânat animale pentru a face din pieile lor articole de îmbrăcăminte sau alte obiecte. (Compară cu Ge 3:21.)

După Potop, Nimrod a fost primul om care a devenit cunoscut drept „un vânător puternic în opoziție cu Iehova”. (Ge 10:8, 9) Fără îndoială, el considera vânătoarea un sport, așa cum au considerat-o mai târziu și regii Asiriei, ai Egiptului și ai altor ținuturi. Nu există dovezi că israeliții au practicat vreodată vânătoarea ca sport. Totuși, ei vânau animale precum gazele și cerbi pentru a-și asigura hrana (1Re 4:22, 23) și ucideau animalele sălbatice care le puneau viața în pericol (Ju 14:5, 6) sau care le atacau animalele domestice ori recoltele. (1Sa 17:34-36; Cân 2:15)

Legea mozaică cuprindea unele dispoziții cu privire la vânătoare, inclusiv interdicția referitoare la consumul de sânge, care fusese dată după Potop. (Ge 9:4; Le 17:12-14; vezi SÂNGE) În Lege era interzisă și consumarea cărnii anumitor animale sălbatice, deoarece erau considerate necurate. (Le 11:2-20; De 14:3-20) Conform altei prevederi, israeliții nu trebuiau să ia dintr-un cuib o pasăre împreună cu puii sau cu ouăle sale. În multe cazuri, ea ar fi fost o pradă ușoară din cauza atașamentului față de puii săi; păsării trebuia să i se dea drumul, probabil cu scopul de a-i permite să aibă și alți pui. (De 22:6, 7)

La vânătoare erau folosite diverse metode și unelte, precum arcuri și săgeți (Ge 21:20; 27:3), praștii (1Sa 17:34, 40; Iov 41:1, 28), capcane, plase, gropi și cârlige (Ps 140:5; Eze 17:20; 19:4, 9). Cu siguranță, erau utilizate și săbii, sulițe, ciomege și lănci. (Iov 41:1, 26-29)

De multe ori, pentru a captura animale, erau instalate niște plase. Apoi, un grup de vânători speriau animalele, de regulă făcând zgomot, și le direcționau către plase, care erau concepute în așa fel încât să cadă peste animale. Alteori, vânătorii săpau gropi pe care le camuflau, acoperindu-le cu un strat subțire de vreascuri și pământ. Înspăimântate, animalele fugeau chiar către acele gropi și cădeau în ele. În plus, vânătorii foloseau dispozitive care prindeau picioarele animalelor; este posibil ca uneori să fi recurs și la capcane compuse atât din gropi, cât și din plase. (Compară cu Iov 18:8-11; Ier 18:22; 48:42-44; vezi VÂNĂTOR DE PĂSĂRI; CAPCANĂ.)

Pescuitul. Pentru evrei, pescuitul era o ocupație prin care își câștigau existența; nu se menționează nicăieri că l-ar fi practicat doar de plăcere. Pescarii foloseau plase, harpoane și căngi, precum și undițe. (Iov 41:1, 7; Eze 26:5, 14; Hab 1:15, 17; Mt 17:27) Deseori, se pescuia noaptea. Năvoadele erau aruncate din bărci, apoi, după ce se umpleau, erau fie trase la mal, fie descărcate în bărci. Ulterior, se alegeau peștii: cei care, potrivit Legii, puteau fi mâncați se păstrau, iar restul se aruncau. (Mt 13:47, 48; Lu 5:5-7; Ioa 21:6, 8, 11) Este posibil ca pescarii să fi folosit o plasă mult mai mică decât năvodul atunci când pescuiau stând pe țărm sau aproape de țărm, în apă. (Vezi NĂVOD.)

Pescuitul era o activitate solicitantă, care pretindea un efort fizic semnificativ, îndeosebi când pescarii scoteau din apă plasele pline cu pește (Ioa 21:6, 11) sau când vâsleau împotriva vântului. (Mr 6:47, 48) Uneori, pescarii trudeau toată noaptea fără să prindă nimic. (Lu 5:5; Ioa 21:3) După pescuit, plasele trebuiau uscate și reparate. (Eze 47:10; Mt 4:21)

Petru, Andrei, Iacov și Ioan erau asociați în activitatea lor de pescuit. (Mt 4:18, 21; Lu 5:3, 7, 10) Cel puțin într-o ocazie, șapte dintre discipolii lui Isus, inclusiv Natanael și Toma, au pescuit împreună. (Ioa 21:2, 3) În relatarea despre acest episod, doi discipoli nu sunt menționați cu numele. Se poate ca unul să fi fost Andrei, fratele lui Petru, iar celălalt, Filip, întrucât acesta era din Betsaida (care înseamnă „Casa vânătorului [sau a pescarului]”). (Ioa 1:43, 44)

Sensul figurat. Pescuitul a fost folosit uneori ca simbol pentru cuceririle militare. (Am 4:2; Hab 1:14, 15) Pe de altă parte, Isus a asemănat pescuitul cu lucrarea de facere de discipoli. (Mt 4:19) Ieremia 16:16, unde se spune că Iehova ‘trimite să fie chemați mulți pescari și vânători’, poate fi interpretat fie în sens pozitiv, fie în sens negativ. Dacă acest pasaj reprezintă o continuare a ideii din versetul 15, unde se vorbește despre restabilirea evreilor în țara lor, atunci el se referă la căutarea rămășiței israeliților penitenți. În caz contrar, pescarii și vânătorii menționați aici sunt forțe militare inamice trimise să-i găsească pe evreii infideli, astfel încât niciunul să nu scape de judecata lui Iehova. (Compară cu Eze 9:2-7.)