CRIN

Termenul ebraic șûșán și echivalentul grecesc krínon, traduse prin „crin“, desemnează, se pare, o diversitate de flori, cum ar fi lalelele, anemonele, zambilele, irișii (stânjeneii) și gladiolele. Potrivit bibliștilor Koehler și Baumgartner, termenul ebraic are la origine un cuvânt egiptean care înseamnă „floare mare“ (Lexicon in Veteris Testamenti Libros, Leiden, 1958, p. 958). Istoricul grec Herodot (II, 92) numește „crin“ lotusul egiptean, o specie de nufăr. Mulți cred că elementele ornamentale „crinul“ și ‘lucrarea în formă de crin’, menționate în Scripturi, erau reprezentări ale lotusului egiptean (1Re 7:19, 22, 26; 2Cr 4:5). Totuși, având în vedere locul important pe care îl ocupa floarea de lotus în simbolismul religiei false egiptene, asocierea crinului cu lotusul este discutabilă.

Crinii la care fac referire Scripturile creșteau în văi, printre spini și pe pășuni, unde pășteau turme și gazele (Cân 2:1, 2, 16; 4:5). De asemenea, ei puteau fi cultivați în grădini (Cân 6:2, 3). Scripturile vorbesc despre parfumul lor dulce (Cân 5:13). Este posibil ca Osea să se fi gândit la frumusețea crinilor când, în profeția despre restabilirea Israelului, a vorbit despre timpul în care poporul lui Dumnezeu va înflori ca un crin (Os 14:5).

Dorind să sublinieze că lucrurile materiale nu au o importanță atât de mare cum li se acordă în general, Isus Cristos a spus că nici chiar Solomon, în toată gloria lui, n-a fost îmbrăcat asemenea crinilor câmpului. Unii sunt de părere că Isus s-a referit la anemone. Dar e posibil ca el pur și simplu să se fi referit la florile asemănătoare crinilor în general. Acest lucru se poate deduce din faptul că expresia „crinii câmpului“ este folosită în paralel cu expresia „plantele câmpului“ (Mt 6:28–30; Lu 12:27, 28).

Semnificația pe care o au termenii „crinul“ și „crinii“ în antetul Psalmilor 45, 60, 69 și 80 nu se cunoaște.