Limitele libertăţii
„Nimeni nu se află într-o mai adîncă sclavie decît aceia care cred în mod fals că sînt liberi.“ — Goethe.
LIBERTATE! Ce rezonanţă are cuvîntul acesta! Dar ce semnifică el pentru noi? A fi liber înseamnă oare a avea dreptul inalienabil de a face tot ce dorim, cînd sau unde dorim, fără să ţinem seama de ceilalţi? Bineînţeles că nu! Legislatorii au fixat limite acţiunilor noastre cu scopul de a apăra drepturile şi interesele altora. Nu-i aşa că acest lucru are o importanţă capitală cînd oamenii trăiesc împreună într-o comunitate?
De exemplu, avem libertatea de a circula cu maşina, dar nu o putem conduce decît în limitele prevăzute de lege. Aceste limite sau legi au fost stabilite pentru a asigura nu numai protecţia altora, ci şi pe-a aceluia de la volan. Aşadar, adevărata libertate nu implică scutirea de orice obligaţie, de orice disciplină şi de orice sacrificiu, ea nu exclude nici legile care sînt drepte şi binefăcătoare. Este interesant faptul că Black’s Law Dictionary (Dicţionarul juridic de Black) dă libertăţii următoarea definiţie:
„Stare a celui care este liber (...) fără altă piedică, obstacol sau interdicţie decît cele care sînt impuse de legile drepte şi necesare şi de îndatoririle vieţii sociale.“
Pentru a ne bucura de libertate trebuie să ne desfăşurăm viaţa între două graniţe: legile naturale şi legile morale.
Legile fizice limitează libertatea omului
Este imposibil ca un om să aibă libertate absolută, chiar dacă se duce să se izoleze pe o insulă micuţă pierdută în imensitatea unui ocean. Faptul că el este subordonat mediului înconjurător, precum şi necesităţile fireşti ale corpului său impun limite libertăţii sale. Creatorul, Iehova Dumnezeu, este acela care a stabilit aceste graniţe naturale şi a creat altele prin intermediul legilor şi principiilor sale. — Fapte 17:26–28.
Dumnezeu a pus în funcţiune legi fizice care menţin universul într-o minunată armonie. Aceste legi sînt spre binele nostru. De exemplu, putem oare spune că legea gravităţii — lege naturală prevăzută de Dumnezeu — acţionează asupra noastră în mod tiranic? Bineînţeles că nu! Gravitaţia este forţa indispensabilă care păstrează coeziunea universului şi care ne împiedică să ne ridicăm în aer.
Totuşi, ce s-ar întîmpla dacă am nesocoti în mod intenţionat legea gravitaţiei şi ne-am arunca de pe o stîncă înaltă de 30 metri? Căderea ne-ar provoca fie moartea, fie răni foarte grave. Tot ceea ce am obţine în cazul acesta ar fi limite în plus, dar în nici un caz libertate. Nu putem să încălcăm legile fizice fără să suportăm consecinţele. Dimpotrivă, cînd acţionăm în cadrul limitelor lor, ne vom bucura de binefaceri.
Legi care ne reglementează comportamentul
Aproape cu 300 de ani în urmă filozoful englez John Locke a cuprins în cîteva cuvinte ceea ce, fără îndoială, am constatat şi noi deja cu privire la libertate şi la legea umană. Iată ce a scris el: „Unde nu există lege, nu există libertate. De fapt, libertatea înseamnă a nu fi supus la constrîngeri şi violenţă din partea altora, lucru imposibil unde nu există lege; dar nu putem oare spune că cineva se poate considera liber atunci cînd acţionează în toate după bunul său plac? Dar cine s-ar mai numi liber cînd ar fi mereu expus capriciilor altora?“
Aceste cuvinte sînt într-adevăr potrivite cînd sînt aplicate legilor umane care limitează o conduită dăunătoare. Dacă omul recunoaşte nevoia de a avea legi care să reglementeze comportamentul social, nu trebuie oare s-o facă şi Creatorul său? Am putea crede oare că Dumnezeu a adus în existenţă legi fizice, dar a lăsat omenirea fără legi care să-i arate calea pe care trebuie să o urmeze? Lucrul acesta este de neconceput. — Matei 6:8.
Legile Creatorului cu privire la omenire au fost consemnate şi păstrate pentru ca noi să ştim care este cea mai bună cale de a ne rezolva problemele (2 Timotei 3:16, 17). Iată cum descrie Biblia calităţile acestor legi: „Legea lui Iehova este perfectă, restituind sufletul. Avertismentul lui Iehova este demn de încredere, făcîndu-l înţelept pe cel lipsit de experienţă. Ordinele lui Iehova sînt corecte, înveselind inima; poruncile lui Iehova sînt curate, dînd strălucire ochilor.“ — Psalm 19:7, 8.
Cine vrea să trăiască fără să ţină cont de dreptele limite morale, este ca o navă care nu are nici busolă, nici cîrmă. Un astfel de om se află în derivă şi trebuie să afle un drum sigur, dacă nu vrea să suporte consecinţe dezastruoase. Lucrul acesta ridică o întrebare foarte serioasă. Putem reuşi oare în viaţă, rămînînd totodată independenţi faţă de Dumnezeu?