Ce înseamnă pentru dumneavoastră moartea lui Isus?

„TOATE armatele care au mărşăluit vreodată, toate flotele care au fost construite vreodată, toate parlamentele care au existat vreodată şi toţi regii care au domnit vreodată, toate la un loc nu au influenţat atît de mult viaţa oamenilor ca acest unic personaj solitar.“ Aşa s–a exprimat scriitorul James A. Francis cu privire la Isus Cristos.

Isus este privit de oameni în diferite moduri, dar Biblia îl identifică drept Fiul lui Dumnezeu şi îl prezintă ca un bărbat dovedind o iubire care a mers pînă la sacrificiul de sine. Isus a indicat principala modalitate prin care şi–a manifestat această iubire atunci cînd, vorbind despre sine, a zis: „Fiul omului a venit nu pentru a fi slujit, ci pentru a sluji şi pentru a–şi da sufletul ca preţ de răscumpărare în schimbul multora.“ — Matei 20:28.

Ce este acest preţ de răscumpărare? De ce a fost el necesar? Cine este răscumpărat? Într–un cuvînt, ce înseamnă pentru dumneavoastră moartea lui Isus?

Ce este preţul de răscumpărare?

Un preţ de răscumpărare este ceva ce eliberează. A plăti un preţ de răscumpărare pentru cineva sau a–l răscumpăra, înseamnă a–l elibera din captivitate sau a–l scuti de o pedeapsă plătind o sumă de bani. În sens spiritual, „a răscumpăra“ înseamnă a elibera de păcat şi de pedeapsa pe care el o atrage după sine. Isus a murit pentru a ne răscumpăra. Apostolul Pavel a scris: „Plata pe care o plăteşte păcatul este moartea, însă darul pe care îl dă Dumnezeu este viaţa veşnică prin Cristos Isus, Domnul nostru.“ — Romani 6:23.

Scripturile asociază plătirea unei răscumpărări cu un preţ de răscumpărare. În Psalmul 49:6–9 citim: „Cei care îşi pun încrederea în mijloacele lor de existenţă şi care continuă să se laude cu abundenţa bogăţiilor lor, nici unul dintre ei nu poate răscumpăra nici într–un fel nici măcar un frate, nici să–i dea lui Dumnezeu un preţ de răscumpărare pentru el [iar preţul de răscumpărare al sufletului lor este atît de scump, încît a încetat pe timp indefinit], pentru ca el să trăiască încă pentru totdeauna şi să nu vadă groapa.“ Preţul de răscumpărare este deci o răscumpărare efectuată de către Dumnezeu şi nu de către un om imperfect, oricine ar fi el.

De ce este necesară răscumpărarea?

Răscumpărarea este necesară pentru că primul nostru tată uman, Adam, a păcătuit. În felul acesta, el a pierdut viaţa eternă în perfecţiune, a fost pe drept condamnat la moarte şi în cele din urmă a murit (Geneza 2:15–17; 3:1–7, 17–19; 5:5). Fiind descendenţii săi, noi am moştenit păcatul şi moartea. „Printr–un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s–a extins la toţi oamenii, deoarece toţi au păcătuit“ (Romani 5:12). Într–adevăr, „toţi mor în Adam“ (1 Corinteni 15:22). Aşadar Psalmistul a declarat pe bună dreptate: „Iată, în eroare am fost adus pe lume, în dureri de naştere şi în păcat m–a conceput mama mea.“ — Psalm 51:5.

Orice descendent al lui Adam trebuie să fie neapărat eliberat de sub condamnarea păcatului şi a morţii pentru a obţine viaţa eternă. Oamenii imperfecţi nu pot să furnizeze preţul de răscumpărare necesar, dar Iehova l–a furnizat cu iubire prin intermediul lui Isus Cristos. Totuşi, ce anume este cumpărat cu acest preţ de răscumpărare? Atunci cînd Adam a păcătuit, el a pierdut viaţa eternă ca fiinţă umană perfectă cu toate drepturile şi perspectivele sale. Aşadar, acesta a fost lucrul răscumpărat datorită jertfei de răscumpărare a lui Isus.

Ce face posibil preţul de răscumpărare

Faptul că omenirea suportă moartea ca pedeapsă a păcatului, satisface cerinţele dreptăţii. Preţul de răscumpărare este deci o manifestare a îndurării şi a bunătăţii iubitoare a lui Dumnezeu. La moartea sa, Isus a renunţat la viaţa sa umană perfectă cu toate drepturile şi perspectivele acesteia şi nu a luat–o niciodată înapoi, deoarece nu a fost înviat ca om din carne şi sînge, ci ca o creatură spirituală nemuritoare (1 Corinteni 15:50; 1 Petru 3:18). Viaţa umană pe care Isus Cristos a depus–o ca jertfă şi–a păstrat deci puterea sau valoarea de răscumpărare.

Isus fiind om fără păcat, se găsea într–o situaţie asemănătoare cu aceea în care se afla iniţial omul perfect. Deoarece a rămas ascultător de Dumnezeu pînă la moarte, Isus a fost făcut cel mai de seamă Mare Preot şi a prezentat în cer valoarea jertfei sale umane perfecte (Evrei 9:24–26). Întrucît Dumnezeu a acceptat acest preţ răscumpărător, Isus a putut să răscumpere din păcat şi moartea pe descendenţii lui Adam care sînt credincioşi utilizînd în favoarea lor valoarea jertfei sale (1 Corinteni 6:20; 7:23; 1 Ioan 2:1, 2). Isus „a devenit răspunzător de salvarea veşnică a tuturor celor care îl ascultă“ (Evrei 5:8, 9). Aceşti oameni pot deci ajunge să fie consideraţi drepţi de către Dumnezeu prin intermediul Fiului său.

Cine este răscumpărat?

Aşadar, cine trage folos din preţul de răscumpărare? Oamenii care exercită credinţă în această îngrijire şi ajung astfel să fie în armonie cu Dumnezeu. Dacă ei îl slujesc în mod fidel, pot să fie eliberaţi de păcat şi de pedeapsa acestuia, moartea, şi să primească viaţă eternă. — Ioan 17:3.

Primul om era liber să asculte sau nu de Dumnezeu. Dar el a ales calea neascultării. ’Adam nu a fost înşelat‘, ci el a murit ca un om care a păcătuit în mod intenţionat (1 Timotei 2:14). Ce avea să se întîmple cu descendenţii săi? Ei puteau să aleagă fie să–i slujească lui Dumnezeu atît cît le permiteau posibilităţile lor imperfecte, fie să nu asculte de Creatorul lor. — Iosua 24:15.

Isus a venit ca „să–şi dea sufletul ca preţ de răscumpărare în schimbul multora“ (Marcu 10:45). Dar cine sînt cei desemnaţi prin termenul „mulţi“? În mod evident Adam nu face parte din numărul lor, deoarece acest om perfect a ales în mod deliberat să nu asculte de Dumnezeu fiind un păcătos voluntar şi lipsit de căinţă pînă la moarte. Dar ce se poate spune despre marea sa familie, compusă din miliarde de persoane? Cu un preţ corespunzător, Isus Cristos anulează condamnarea ereditară care apasă asupra familiei lui Adam. (Compară 1 Timotei 2:5, 6.) Isus utilizează valoarea preţului său de răscumpărare în favoarea ’multor‘ credincioşi.

Printre credincioşii răscumpăraţi, se află atît evrei cît şi păgîni, adică oameni dintre naţiuni. Pavel spune: „După cum prin intermediul unei singure greşeli a rezultat pentru oameni de orice fel condamnarea, tot la fel prin intermediul unui singur act de justificare a rezultat pentru oameni de orice fel o declaraţie conform căreia ei sînt drepţi în vederea vieţii“ (Romani 5:18). Murind pe un stîlp, ’Cristos prin intermediul cumpărării, i–a eliberat pe evrei de blestemul LEGII, devenind blestem în locul lor, deoarece este scris: „Blestemat este oricine e atîrnat pe stîlp“‘ (Galateni 3:13; Deuteronom 21:23). Romani 4:11 face aluzie la păgîni atunci cînd spune că Avraam, strămoşul evreilor, pe cînd era încă necircumcis a devenit „tatăl tuturor acelora care au credinţă fiind în stare de necircumcizie“. Jertfa de răscumpărare a lui Isus le este de folos deci atît credincioşilor dintre evrei cît şi credincioşilor dintre păgîni.

Conduita fiecăruia este aceea care hotărăşte dacă respectivul va beneficia sau nu de jertfa lui Isus. Ca şi Adam, cei care practică în mod voluntar ceea ce este rău nu vor beneficia de valoarea preţului de răscumpărare şi nici de viaţa eternă. Cristos a spus: „Cel care exercită credinţă în Fiul are viaţă veşnică; cel care nu dă ascultare Fiului, nu va vedea viaţa; ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el“ (Ioan 3:36). Preţul de răscumpărare face posibilă şi învierea morţilor pe care Dumnezeu îi păstrează în amintirea sa (Ioan 5:28, 29). Dacă ei se dovedesc supuşi şi recunoscători, aplicarea valorii preţului de răscumpărare în favoarea lor le va aduce viaţă eternă. Cît despre cei care trăiesc în aceste ’zile din urmă‘, ei au posibilitatea să obţină viaţa eternă fără să trebuiască să moară. — 2 Timotei 3:1–5; Matei 24:3–14, 21, 34; Ioan 11:25, 26.

Motive de recunoştinţă

Oricine doreşte să beneficieze de preţul de răscumpărare trebuie să fie profund recunoscător pentru această îngrijire. Şi cît este de potrivit să manifestăm o astfel de recunoştinţă! În fond, preţul de răscumpărare constituie o imensă dovadă de iubire din partea lui Dumnezeu şi a lui Cristos.

Iehova Dumnezeu a manifestat o mare iubire furnizînd preţul de răscumpărare prin intermediul morţii Fiului său. Isus a spus: „Atît de mult a iubit Dumnezeu lumea [omenirii] încît l–a dat pe Fiul său unic–născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el, să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică. Fiindcă Dumnezeu l–a trimis pe Fiul său în lume nu pentru ca el să judece lumea, ci pentru ca lumea să fie salvată prin el“ (Ioan 3:16, 17). Nu ar trebui oare să fiţi recunoscător pentru această manifestare a iubirii lui Dumnezeu?

Gîndiţi–vă la iubirea profundă de care a dat dovadă Iehova furnizînd preţul de răscumpărare. Înainte de a fi trimis pe pămînt ca să trăiască şi să moară ca om perfect, Fiul lui Dumnezeu avusese o existenţă preumană. El era „întîiul născut din toată creaţia“, prin intermediul căruia „au fost create toate celelalte lucruri în ceruri şi pe pămînt, lucrurile vizibile şi lucrurile invizibile“ (Coloseni 1:13–16). Cît de mult îl iubea Iehova pe Fiul său! Totuşi Dumnezeu nu l–a trimis pe pămînt pe vreunul dintre milioanele de îngeri drepţi. Iubirea sa pentru oameni era atît de mare încît el l–a trimis pe Fiul său întîi–născut.

Gîndiţi–vă, de asemenea, la iubirea profundă pe care Isus a manifestat–o în legătură cu preţul de răscumpărare. Cînd era o creatură spirituală în ceruri, el era „meşterul“ lui Dumnezeu. Desigur, ’lucrurile care Fiului lui Dumnezeu îi plăceau erau în legătură cu fiii oamenilor‘ (Proverbe 8:22–31). Cu toate acestea nu i–a fost uşor să părăsească cerul, unde trăia în condiţii excelente împreună cu Tatăl său şi cu miriadele de îngeri drepţi. Din poziţia sa cerească privilegiată, Fiul lui Dumnezeu putea să vadă situaţia lamentabilă care exista pe pămînt şi ravagiile pe care păcatul şi moartea le făcea printre oameni. Isus ştia, de asemenea, că pentru a furniza preţul de răscumpărare el trebuia să moară. Drept urmare, „el a luat forma unui sclav devenind asemenea oamenilor. Ba mai mult (. . .) s–a umilit şi a devenit ascultător pînă la moarte.“ Datorită fidelităţii sale, Isus a fost înviat la o viaţă glorioasă în ceruri (Filipeni 2:5–11). Ce iubire a dovedit el furnizînd preţul de răscumpărare! Sînteţi recunoscător pentru ceea ce a făcut Isus?

Ce veţi face?

Într–o zi, prelatul englez Richard de Chichester (aprox. 1198—1253) s–a rugat ca bărbaţii şi femeile să ajungă „să–l cunoască mai bine pe Isus Cristos, să–l iubească mai mult şi să–l urmeze mai îndeaproape“. Fără îndoială, jertfa de răscumpărare a lui Isus constituie un motiv temeinic pentru a–l cunoaşte, a–l iubi şi a–l urma.

Dacă nu ar fi preţul de răscumpărare, noi păcătoşii am muri fără speranţă, deoarece „boldul care produce moartea este păcatul“ (1 Corinteni 15:56). Ce trebuie să faceţi pentru a scăpa de moartea care derivă din faptul că sînteţi sub boldul păcatului? Trebuie să dobîndiţi cunoştinţă cu privire la ceea ce a prevăzut Dumnezeu în vederea salvării prin intermediul lui Isus Cristos, apoi să dovediţi că aveţi credinţă în preţul de răscumpărare. În ce mod? Manifestînd o recunoştinţă sinceră, dedicîndu–vă lui Dumnezeu şi vorbindu–le altora despre acest aranjament minunat care face posibilă salvarea.

Dacă acţionaţi în felul acesta, veţi putea face parte din „marea mulţime“ a acelora care „vin din necazul cel mare şi şi–au spălat robele şi le–au albit în sîngele Mielului“, Isus Cristos (Apocalips 7:9, 14). Aceşti oameni nutresc speranţa de a trăi etern pe un pămînt paradiziac (Luca 23:43). Într–adevăr, puteţi face parte din această mulţime fericită dacă într–adevăr consideraţi preţioasă moartea lui Isus.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

Isus, fiind om fără păcat, se găsea într–o situaţie asemănătoare cu aceea în care s–a aflat iniţial omul perfect Adam

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Apreciaţi adevărata însemnătate a morţii lui Isus?