Să calculăm preţul emigrării într–o ţară prosperă
PRETUTINDENI în lume, la toate consulatele ţărilor în curs de dezvoltare, se poate vedea aceeaşi scenă obişnuită: o sală de aşteptare înţesată de oameni care anticipează cu nervozitate mersul întrevederii pe care o vor avea. Pe baza acelei scurte şi importante discuţii se va decide dacă vor obţine sau nu viza de intrare într–una din ţările industrializate din Occident. Mulţi îşi închipuie că acesta va fi biletul de acces la prosperitate. „Lucrez din greu de patru ani şi nu mi–am putut permite să–mi cumpăr nici măcar un aparat de radio“, se plîngea un tînăr din Africa Occidentală. „Dacă aş fi fost în Anglia sau în Statele Unite aş fi avut deja maşină şi propria mea locuinţă.“
Nu este greu de înţeles de ce numeroşi oameni din naţiunile sărace, în curs de dezvoltare, au asemenea sentimente. Pentru ei se găseşte greu de lucru, iar salariile sînt mici. Inflaţia erodează economiile. Locuinţele sînt insuficiente şi supraaglomerate. Oamenii poartă articole de îmbrăcăminte pe care cei din ţările mai bogate le aruncă la vechituri. Mulţi au sentimentul că sînt prinşi în capcana nisipului mişcător al economiei.
Şi cît de ademenitor face cu ochiul Occidentul prosper! Un tînăr din Sierra Leone spunea: „Unii care au fost în străinătate se întorc şi ne relatează lucruri care ne încurajează să plecăm şi să vedem noi înşine ţările industrializate. Ei spun că trebuie să munceşti serios, dar poţi să cîştigi bani buni, aşa încît te poţi întreţine şi poţi să–ţi permiţi chiar şi obiecte de lux, cum ar fi, de pildă, un automobil. Şi dacă te întorci aici cu vreo două mii de dolari în buzunar, poţi să pui pe picioare vreo afacere şi să te căsătoreşti.“
Nu este, aşadar, surprinzător că pînă şi unii slujitori ai lui Dumnezeu gîndesc în mod similar. O soră africană spunea: „Noi, tinerii din organizaţia lui Dumnezeu, ascultăm relatări din care se vede cît de bine o duc alţii, care au plecat în străinătate. Astfel, uneori mă întreb: «Dar eu? De ce să sufăr aici? Să plec sau să rămîn?»“
Dacă trăieşti într–o ţară săracă, te–ai putea eventual întreba dacă emigrarea într–o altă ţară nu ar îmbunătăţi calitatea vieţii tale. Dar emigrarea într–o ţară străină este o întreprindere enormă, un demers costisitor şi grav. Acest demers poate implica învăţarea unei alte limbi, calificarea în vederea unei alte profesii, adaptarea la o nouă cultură, îndurarea prejudecăţilor pe care le exprimă mulţi faţă de străini şi însuşirea unui mod de viaţă absolut nou. Totuşi unii creştini au trecut cu succes prin toate acestea şi s–au dovedit foarte valoroşi pentru congregaţiile din patria lor adoptivă, slujind ca vestitori, pionieri, bătrîni şi slujitori auxiliari exemplari.
Nu tuturor le–a mers însă la fel de bine. Stresul şi tensiunea care însoţesc emigrarea au avut drept rezultat pentru unii ruina spirituală. Evident deci, un asemenea demers nu ar trebui făcut fără o reflectare profundă şi însoţită de rugăciune. Biblia ne sfătuieşte la Proverbe 3:5, 6: „Încrede–te în DOMNUL [Iehova, S.S., 1874] din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte–l în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.“ Da, tu vrei să fii sigur că acţionezi în armonie cu voinţa lui Iehova. (Iacob 4:13–15) Şi Isus a dat unele sfaturi practice pentru a te ajuta să faci lucrul acesta, atunci cînd i–a îndemnat pe ascultătorii săi să «calculeze preţul». (Luca 14:28) Faptul acesta implică mai mult decît doar considerente de ordin financiar. Înseamnă să iei în considerare ce te–ar putea costa în privinţă spirituală emigrarea.
Realităţile vieţii în străinătate
Înainte de a emigra într–o anumită ţară ar trebui să ai o idee întemeiată şi realistă cu privire la lucrurile la care trebuie să te aştepţi atunci cînd vei ajunge acolo. Dacă este posibil, fă o vizită preliminară şi vezi tu însuţi care sînt condiţiile de acolo. Altfel, va trebui să te bazezi pe informaţii indirecte. Biblia ne avertizează: „Omul simplu [neexperimentat, N.W.T.] crede orice cuvînt, dar omul prevăzător ia seama bine cum merge.“ — Proverbe 14:15.
Unii şi–au obţinut toate informaţiile de care dispun cu privire la viaţa din ţările occidentale prin intermediul filmelor şi al programelor de televiziune. Ei cred, în consecinţă, că acolo toţi sînt bogaţi, toţi dispun de un automobil de ultimă oră şi locuiesc într–o casă luxoasă. Realitatea este însă cu totul alta. Multe ţări prospere au cote alarmante de sărăcie, resimt o acută lipsă de locuinţe şi se confruntă cu şomajul. Iar printre cei mai săraci locuitori sînt emigranţii de dată recentă. Un funcţionar consular de la ambasada Statelor Unite dintr–o ţară săracă a explicat: „Oamenii nu îşi dau pur şi simplu seama cît de dificil este să te stabileşti în America. Unii scriu acasă scrisori în care se laudă cît de bine o duc — că şi–au cumpărat casă şi două maşini — cînd adevărul este că ei trebuie să lupte din greu pentru existenţă.“
Situaţia se prezintă la fel pretutindeni. Domnul Sahr Sorie este un educator din Africa Occidentală. El a trăit şi a studiat la Londra. Iată un interesant comentariu al său: „Nu este uşor să pleci din Africa şi să te stabileşti în Anglia. Un mare număr de emigranţi duc o viaţă de accentuată pauperitate. Pe feţele lor se observă urmele pe care le imprimă dificultăţile. Pentru unii este foarte greu să adune fie şi numai 20 de peni, ca să dea un telefon. Adesea ei împart cu multe alte persoane o singură cameră prevăzută cu o minusculă sursă de căldură. Ei nu pot obţine decît munci de servitori şi, chiar şi atunci cînd găsesc asemenea slujbe, ele nu le asigură cîştiguri prin care să îşi poată achita notele de plată. Cei care părăsesc Africa, pentru a fugi de sărăcie, naufragiază adesea în situaţii şi mai grele, în cartierele mizere ale oraşelor Europei.“
Presiunile financiare care însoţesc stabilirea într–o nouă ţară pot înăbuşi cu uşurinţă spiritualitatea celui în cauză. (Matei 13:22) Este adevărat că Biblia recomandă să muncim serios. (Proverbe 10:4; 13:4) Dar mulţi dintre aceia care pleacă în străinătate sînt nevoiţi să se angajeze în două sau trei locuri de muncă, pentru a–şi putea atinge obiectivele financiare sau pur şi simplu pentru a trăi de azi pe mîine. În aceste situaţii, lor nu le mai rămîne decît prea puţin timp sau chiar deloc pentru a continua să practice închinarea la Iehova. Ei neglijează întrunirile creştine, studiul biblic şi transmiterea adevărului Bibliei altor oameni. Cuvintele următoare ale lui Isus Cristos se dovedesc tragic de adevărate: „Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona [bogăţiilor, N.W.T.].“ — Matei 6:24.
Presiuni de ordin moral
Ar trebui să iei, de asemenea, în considerare climatul moral al ţării în care ai perspectiva să te stabileşti. Biblia ne spune că Lot şi–a ales să locuiască în districtul Iordanului. Din punct de vedere material, decizia lui părea înţeleaptă, căci ţara „era bine udată în întregime (. . .) ca o grădină a DOMNULUI.“ (Geneza 13:10) Vecinii lui Lot erau însă „afară din cale de păcătoşi înaintea“ lui Iehova, practicînd perversiunile sexuale! (Geneza 13:13) Drept urmare, „bărbatul acesta neprihănit [drept, N.W.T.], care locuia printre ei, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui drept, din cauza celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite.“ — 2 Petru 2:8.
În mod asemănător, astăzi, emigrarea în Occident te–ar putea expune pe tine sau familia ta unor presiuni şi tentaţii de ordin moral mai intense decît în patria ta natală. În plus, oamenii mai în vîrstă nu se bucură de cinstea care li se acordă acasă. Respectul faţă de părinţi nu este promovat. Vecinii manifestă prea puţin interes unii faţă de alţii. Cum veţi fi afectaţi, tu şi familia ta, de asemenea presiuni? Acestea sînt lucruri cărora merită să li se acorde o serioasă reflecţie însoţită de rugăciune.
Părinţi absenteişti
Unii părinţi au decis să îşi lase familiile în urmă şi să plece singuri în străinătate. Planul lor este să trimită după familiile lor de îndată ce şi–au făcut un rost sau eventual să se reîntoarcă acasă plini de bani. Este înţelept un asemnea plan?
Părinţii sînt obligaţi de Scripturi să asigure cele necesare familiilor lor, iar în unele cazuri extreme unul dintre părinţi nu are altă alternativă decît să plece în străinătate, pentru a putea asigura acele lucruri necesare. (1 Timotei 5:8) Părinţii sînt însă obligaţi să se îngrijească şi de necesităţile spirituale ale familiilor lor. Cuvîntul lui Dumnezeu spune: „Voi, taţilor, nu provocaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi–i în disciplina şi în învăţătura Domnului.“ — Efeseni 6:4.
Poate face un tată, în mod efectiv, lucrul acesta, dacă el este departe de familie luni sau ani de zile? Este improbabil. De aceea, trebuie să te gîndeşti bine dacă avantajele materiale pe care le dobîndeşti merită preţul efectului pe care l–ar putea avea asupra copiilor tăi absenţa ta. În plus, emigranţii constată adesea că nu este nici pe departe atît de uşor cum îşi închipuiau să îşi facă o „situaţie“. Dacă emigrantul nu poate plăti pentru călătoria familiei sale, despărţirea poate să dureze ani de zile. Faptul acesta poate produce grave primejdii morale. (Compară cu 1 Corinteni 7:1–5.) Cu părere de rău trebuie să spunem că unii, în asemenea împrejurări de încercare, au cedat în faţa imoralităţii sexuale.
Încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu
În timp ce condiţiile economice ale lumii se deteriorează, este bine să ne aducem aminte că slujitorii lui Dumnezeu nu ar trebui să se teamă că vor fi părăsiţi. Isus a zis: „Nu vă îngrijoraţi, zicînd: «Ce vom mînca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?», fiindcă pe toate acestea păgînii le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri. Căutaţi mai întîi împărăţia [regatul, N.W.T.] lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.“ — Matei 6:31–33.
Martorii lui Iehova de astăzi slujesc interesele Regatului lui Dumnezeu printr—o zeloasă predicare a veştii bune. (Matei 24:14; 28:19, 20) În multe ţări sărace există o mare nevoie de predicatori ai Regatului. În mod deosebit există o mare nevoie de bătrîni şi slujitori auxiliari maturi. În loc să plece într–o ţară prosperă din punct de vedere economic, în care aceste necesităţi nu sînt atît de mari, mulţi au preferat să rămînă în ţările lor natale. Cum le–a mers unora ca aceştia?
Alethia, o vest–africană care a slujit în serviciul cu timp integral în ţara sa natală vreme de 30 de ani, a spus: „Aş fi avut prilejul de a trăi în străinătate. Motivul pentru care nu am făcut–o a fost acela că mi–am iubit propriul popor şi rudele. Mă bucur să–i ajut pe compatrioţii mei să afle adevărul, astfel încît să putem să–i slujim împreună lui Iehova. Rămînînd aici nu mi–a lipsit nici un singur lucru şi nu am nimic de regretat.“
Winifred locuieşte şi ea într–o ţară africană. Din punct de vedere material, calitatea vieţii de aici este cotată ca avînd unul dintre cele mai scăzute niveluri din lume. Dar, după 42 de ani în serviciul de pionieră cu timp integral, ea spune: „Nu este întotdeauna uşor să te administrezi în privinţă economică. Satan se străduieşte să aducă dificultăţi, dar Iehova s–a îngrijit întotdeauna de mine şi mi–a satisfăcut necesităţile.“
În timpurile antice Avraam a fost „deplin încredinţat că ce a făgăduit, El poate să împlinească.“ (Romani 4:21) Eşti şi tu convins, la fel, că Iehova îşi poate împlini promisiunea şi că se va îngriji de tine, dacă pui interesele Regatului pe primul loc în viaţa ta? Eşti oare de acord cu psalmistul care a scris: „Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii [lui Dumnezeu], decît mii de bucăţi de aur şi de argint.“? (Psalm 119:72) Sau s–ar putea să existe necesitatea ca tu să aplici mai serios sfatul apostolului Pavel? La 1 Timotei 6:8 el a scris: „Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne acoperim, ne va fi de ajuns.“ S–ar putea oare ca atitudinea înţeleaptă pe care ar trebui s–o adopţi să fie aceea nu de a căuta un nou mediu, ci de a face tot ce poţi mai bine în mediul tău actual?
Condiţiile economice din multe ţări le pot crea creştinilor mari greutăţi. Astfel, dacă o familie, după o evaluare a tuturor factorilor implicaţi, decide să emigreze, nu există nici un motiv pentru ca alţii să o critice. (Galateni 6:5) Cei care însă rămîn în ţară îl pot ruga stăruitor pe Iehova să–i ajute să poată îndura greutăţile pe care le aduce acest sistem, în timp ce ei se bucură de binecuvîntările spirituale pe care Iehova le revarsă asupra lor. Să ne aducem aminte că, în curînd, nedreptăţile şi inechităţile din această lume vor fi eliminate sub Regatul lui Dumnezeu. După aceea va fi aşa cum a scris psalmistul: «Tu, Iehova, îţi deschizi mîna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.» — Psalm 145:16.