Să ne adunăm cu iubitorii libertăţii acordate de Dumnezeu
MARTORII LUI IEHOVA sînt unici în nenumărate feluri. Numai ei vorbesc „limba pură“ (Ţefania 3:9, NW). Numai ei sînt uniţi, avînd semnul distinctiv al iubirii descris de Isus Hristos (Ioan 13:35). Şi numai ei se bucură de libertatea despre care Isus a zis că o va aduce adevărul, după cum este consemnat în Ioan 8:32: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi“.
Acele cuvinte pe care Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, le–a adresat discipolilor săi s–au dovedit a fi adevărate. Şi ele sînt apreciate acum mai mult ca niciodată de toţi acei Martori ai lui Iehova care au asistat la congresele de district „Iubitorii libertăţii“. Programul de congres le–a explicat diferite aspecte ale libertăţii lor, cum trebuie să o folosească, responsabilitatea pe care o implică libertatea lor şi marea binecuvîntare de care se bucură ei ca popor liber.
Aceste congrese oportune şi practice au început în emisfera nordică la 7 iunie 1991, la Los Angeles, în California, S.U.A. Programul a început la ora 10:20 dimineaţa, cu o prezentare muzicală, urmată de o cîntare şi rugăciune. Cuvîntarea de deschidere a fost o remarcabilă prezentare bazată pe textul din Iacov 1:25. Potrivit versiunii The Jerusalem Bible, acest verset este redat astfel: „Omul care priveşte constant la legea perfectă a libertăţii şi îşi face din aceasta un obicei — nu ascultînd şi apoi uitînd, ci punînd–o activ în practică — va fi fericit în tot ce face“. Aşa cum privim într–o oglindă pentru a vedea unde este nevoie să facem îmbunătăţiri în aspectul nostru, tot aşa este nevoie să persistăm în a ne adînci în legea perfectă a lui Dumnezeu care aparţine libertăţii, pentru a învăţa unde este nevoie să facem schimbări în ce priveşte personalitatea. Şi trebuie să persistăm în a privi în această oglindă.
Apoi a urmat cuvîntarea preşedintelui „Bine aţi venit, voi, toţi, iubitori ai libertăţii“. Martorii lui Iehova iubesc libertatea şi vor să rămînă liberi. Vorbitorul a citat autorităţi legale care au arătat că libertatea nu poate exista fără lege. Da, creştinii nu sînt liberi să facă ce le place, dar sînt liberi să înfăptuiască voinţa lui Iehova. Ei vor să–şi folosească în mod deplin libertatea, dar nu să abuzeze de ea. Martorii lui Iehova se bucură, îndeosebi din 1919, de o mai mare libertate. Vorbitorul a urmărit retrospectiv modul în care a fost accentuată în temele de congres şi în publicaţiile creştine libertatea. Toţi congresiştii aveau să înveţe mai mult despre libertatea acordată de Dumnezeu şi despre modul de folosire a ei.
Aceste remarci oportune au fost urmate de interviuri cu iubitori ai libertăţii care s–au bucurat că sînt prezenţi la congres. Asemenea congrese constituie momente de bucurie, la fel cum cele trei sărbători anuale ale Israelului antic erau marcate de multă bucurie. O serie de interviuri au dovedit că aceste congrese reprezintă clipe de bucurie care sînt constructive spiritualiceşte.
A urmat apoi cuvîntarea principală, intitulată „Scopul şi utilizarea libertăţii pe care ne–a acordat–o Dumnezeu“. Din această cuvîntare congresiştii au aflat că numai Iehova are libertate absolută, deoarece el este Autoritatea Supremă şi este atotputernic. Totuşi, de dragul numelui său şi spre folosul creaturilor sale, el îşi limitează uneori libertatea prin faptul că este încet la mînie şi exercită stăpînire de sine. Toate creaturile sale inteligente au o libertate relativă deoarece îi sînt supuse lui Iehova şi sînt limitate de legile sale fizice şi morale. Iehova le–a acordat libertate pentru a se bucura de ea, dar îndeosebi pentru ca ele să–i poată aduce onoare şi bucurie prin faptul că i se închină. Deoarece îşi întrebuinţează cu folos libertatea, Martorii lui Iehova şi–au cîştigat o reputaţie mondială în ce priveşte conduita frumoasă şi zelul manifestat în minister.
Vineri după–amiază
„Ocupaţi — în lucrări moarte sau în serviciul lui Iehova?“ a fost titlul incitant al cuvîntării care a deschis sesiunea de vineri după–amiază. Lucrările moarte includ nu numai lucrările cărnii, ci şi altele care sînt, spiritualiceşte, moarte, zadarnice şi neroditoare — cum sînt planurile în vederea unor cîştiguri. În această privinţă, o autoanaliză sinceră este esenţială pentru a determina dacă punem Regatul pe primul plan în viaţă.
Cuvîntarea următoare, „Să ne îndeplinim misiunea de miniştri ai lui Dumnezeu“, a avut în mare acelaşi obiectiv. Vorbitorul a arătat că creştinii nu trebuie să se mulţumească doar cu un serviciu simbolic sau numai cu satisfacerea necesarului de ore, ci trebuie să vrea să fie eficienţi în toate aspectele ministerului lor creştin. Aceste sublinieri şi–au atins ţinta prin intermediul unei demonstraţii şi al cîtorva interviuri. Toţi au fost îndemnaţi să–şi îndeplinească ministerul cît mai deplin.
A urmat apoi cuvîntarea „Un popor liber, dar cu simţul răspunderii“. Vorbitorul a subliniat faptul că, deşi se bucură de libertatea pe care o dă adevărul, membrii poporului lui Iehova trebuie să nu uite că aceasta atrage după sine responsabilitate. Ei trebuie să–şi folosească libertatea nu ca o scuză pentru o conduită rea, ci spre lauda lui Iehova. În calitate de creştini, ei sînt răspunzători în faţa „autorităţilor superioare“ şi trebuie, de asemenea, să colaboreze cu bătrînii congregaţiei (Romani 13:1, NW). Ei sînt răspunzători şi de îmbrăcămintea, ţinuta şi conduita lor. Ei nu trebuie să uite vreodată că „fiecare . . . va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu“. — Romani 14:12; 1 Petru 2:16.
După aceea s–a discutat despre necesitatea ca toţi creştinii să fie „Neînfricaţi în timp ce sfîrşitul acestei lumi se apropie“. În vreme ce omenirea este înfricoşată de ceea ce i–ar putea aduce viitorul, creştinii trebuie să fie neînfricaţi în ce priveşte îndeplinirea ministerului lor. Neînfricarea este un rezultat al încrederii în Iehova, deoarece cu cît se teme mai mult un creştin de a–i displace lui Dumnezeu, cu atît mai puţin se va teme el de creaturi. Memorizarea unor versete de încurajare îl pot întări pe cineva ca să fie neînfricat. Pentru a fi puternici spiritualiceşte şi neînfricaţi, slujitorii lui Dumnezeu trebuie, de asemenea, să folosească în mod profitabil toate ocaziile pentru a se asocia cu colaboratorii lor în credinţă. Pe de altă parte, fiecare trebuie să–şi amintească de rolul pe care îl are rugăciunea în faptul de a fi neînfricat. Rămînînd neînfricaţi, creştinii vor păstra o minunată relaţie cu Iehova Dumnezeu.
Programul primei zile s–a încheiat cu o dramă foarte instructivă, Eliberaţi pentru a promova închinarea adevărată. Ea a arătat cum o familie din timpul nostru a tras învăţăminte din exemplul lui Ezra şi a grupului său de 7 000 de oameni, care au făcut sacrificii pentru a se întoarce la Ierusalim. Aceste învăţăminte i–au dat fiecăruia posibilitatea de a–şi examina priorităţile şi a vedea cum ar putea să–şi sporească privilegiile de serviciu. Această dramă a fost utilă atît pentru bătrîni, cît şi pentru tineri.
Sîmbătă dimineaţă
După un program muzical, cîntare, rugăciune şi discutarea textului biblic zilnic, programul de sîmbătă dimineaţă a prezentat un simpozion intitulat: „Libertate şi responsabilitate în cercul familiei“. În prima parte, „Cum poate un tată să–l imite pe Iehova“, taţii au fost sfătuiţi cu privire la diferite feluri în care pot să–l imite pe Tatăl nostru ceresc. Textul din 1 Timotei 5:8 le cere să se îngrijească nu numai de lucrurile materiale, ci şi de cele spirituale. Ei îl imită pe Iehova prin faptul că sînt învăţători minunaţi ai familiei lor şi prin administrarea cu iubire a disciplinării, cînd este cazul. Aceste puncte au fost ilustrate prin cîteva interviuri.
Partea următoare a acestui simpozion a fost „Rolul susţinător al soţiei“, şi a început prin a sublinia faptul că soţia ocupă o poziţie demnă în familia creştină, şi anume aceea de sprijin. Ce pretinde acest lucru din partea ei? Ea trebuie să manifeste o supunere corespunzătoare, să nu exercite presiuni asupra soţului ei pentru ca acesta să facă ceva ce numai ea vrea. Ea trebuie să se îngrijească bine de obligaţiile pe care le are faţă de soţul şi copiii ei şi poate avea o satisfacţie reală prin faptul că păstrează locuinţa ordonată şi curată. Iar ca ministru creştin, ea poate avea multe ocazii de a efectua serviciul de teren. Interviul luat unei familii a subliniat înţelepciunea acestor sfaturi scripturale.
Tinerilor li s–a acordat atenţie în cadrul temei „Copii care ascultă şi învaţă“. Instruindu–şi copiii să asculte şi să înveţe, părinţii îi aduc onoare lui Iehova şi manifestă iubire faţă de fraţii lor spirituali şi faţă de propriii lor copii. Între părinţi şi copii va exista o legătură puternică dacă ei petrec timp preţios împreună. Părinţii trebuie să fie echipaţi să răspundă la întrebările copiilor lor şi să le stimuleze setea de cunoaştere. Şi aici interviurile au demonstrat cum se poate face lucrul acesta.
A venit apoi minunatul sfat „Păstraţi–vă liberi pentru a–i sluji lui Iehova“. Cum se face acest lucru? Aceasta se face păstrîndu–ne liberi de urmărirea unor cariere lumeşti, de hobby–urile care consumă timpul şi de obiectivele materialiste. Isus şi apostolul Pavel ne–au dat exemple minunate în ce priveşte sacrificiul de sine. Membrii poporului lui Iehova trebuie să păstreze un ochi simplu, concentrat asupra intereselor Regatului. Cînd este vorba de procurarea lucrurilor materiale, este mai înţelept să se economisească acum şi să se cumpere mai tîrziu, decît să se cumpere acum şi să se plătească mai tîrziu. Tinerii trebuie să se ferească de a visa la plăceri sexuale şi la cariere lumeşti. Un interviu luat unui pionier necăsătorit a scos în evidenţă binecuvîntările de care are parte cel ce se păstrează liber pentru a–i sluji lui Iehova.
Cuvîntarea „Intraţi în libertate prin dedicare şi botez“ a încheiat programul de sîmbătă dimineaţă. Candidaţilor la botez li s–a amintit că, deşi creaţia a fost aruncată în sclavie de răzvrătirea lui Adam, puternicul Eliberator Isus Hristos a deschis calea spre libertate prin intermediul jertfei sale. Vorbitorul a arătat ce a însemnat abandonarea înfăptuirii voinţei lui Dumnezeu şi a evidenţiat obligaţiile şi binecuvîntările de care vor avea parte cei ce vor fi botezaţi.
Sîmbătă după–amiază
Programul de sîmbătă după–amiază s–a deschis cu o întrebare profundă: „Ale cui avantaje le cauţi?“ Lumea reflectă spiritul egoist al Diavolului. Însă creştinii trebuie să imite spiritul sacrificiului de sine al lui Isus Hristos. Ce exemplu minunat a dat el! El şi–a părăsit gloria cerească, iar apoi şi–a sacrificat viaţa umană în folosul nostru. Întrebări dificile de felul ‘Al cui avantaj îl căutăm?’ apar cînd se manifestă neînţelegeri între creştini în probleme de afaceri sau de ordin financiar, cînd există conflicte de personalitate şi aşa mai departe. Asemenea lucruri pun la încercare iubirea creştină. Însă cel care caută avantajul altora va realiza, cu certitudine, o mai mare binecuvîntare, care constă în a da, şi va obţine aprobarea lui Iehova.
Apoi a urmat o temă foarte apropiată de aceasta — „Să ne recunoaştem slăbiciunile spirituale şi să le învingem“. Această cuvîntare a subliniat necesitatea de a identifica simptomele slăbiciunii spirituale şi, după aceea, de a acţiona cu hotărîre în lupta pentru învingerea lui Satan şi a capcanelor lui. Slujitorii lui Iehova trebuie să cultive o profundă iubire faţă de Iehova şi ură faţă de ce este rău. Aceasta impune ca ei să ajungă să–l cunoască pe Iehova printr–un studiu asiduu al Bibliei, făcut cu regularitate, atît personal, cît şi cu familia. Ei trebuie să evite toate formele de distracţie care glorifică violenţa şi imoralitatea sexuală (Efeseni 5:3-5). Rostirea rugăciunilor şi asistarea cu regularitate la întruniri sînt şi ele esenţiale pentru ca învingerea slăbiciunilor spirituale să aibă succes.
Cuvîntarea intitulată „Este căsătoria cheia fericirii?“ a suscitat, se pare, în rîndul congresiştilor cele mai multe discuţii dintre toate cuvîntările ţinute la acest congres. Mulţi tineri consideră că răspunsul la această întrebare este pozitiv! Însă vorbitorul a arătat cu claritate că există nenumărate creaturi spirituale fidele care sînt fericite, deşi nu sînt căsătorite, la fel cum mulţi creştini dedicaţi sînt foarte fericiţi, cu toate că nu cunosc legătura conjugală. Pe de altă parte, multe perechi căsătorite nu sînt fericite, lucru indicat de rata mare a divorţurilor. Nu trebuie decît să reflectăm la numeroasele binecuvîntări de care se bucură toţi creştinii dedicaţi pentru a înţelege că o căsătorie, deşi poate aduce binecuvîntare, nu este cheia fericirii.
A urmat un simpozion cu titlul „Libertatea creştină în zilele noastre“. Primul vorbitor a discutat despre „Faţete ale libertăţii noastre creştine“. Printre acestea se numără libertatea faţă de învăţăturile religioase false, ca Trinitatea, nemurirea sufletului uman şi chinul veşnic. Apoi libertate faţă de sclavia apăsătoarea a păcatului. Deşi imperfecţi, creştinii sînt liberi de obiceiurile rele, cum ar fi fumatul, jocurile de noroc, beţia şi promiscuitatea sexuală. O altă faţetă este libertatea faţă de speranţa zadarnică, deoarece ei au speranţa luminoasă a Paradisului, speranţă care îi îndeamnă să le vorbească altora despre ea.
Următorul vorbitor a pus întrebarea: „Preţuim noi personal această libertate?“ A preţui înseamnă (şi) a îndrăgi, a se îngriji, în mod afectuos, de un lucru considerat a fi de valoare. Pentru a face aceasta, un slujitor al lui Dumnezeu trebuie să se ferească de ispita care îl face să depăşească limitele libertăţii creştine. Libertatea lumii este o minciună înşelătoare, căci rezultatele ei sînt sclavia faţă de păcat şi descompunerea.
Ultimul vorbitor al acestui simpozion a tratat tema „Iubitorii libertăţii rămîn tari“. Pentru a face aceasta, creştinii trebuie să rămînă aproape de părinţii lor cereşti — Iehova şi organizaţia sa asemănătoare unei soţii. Membrii poporului lui Iehova nu–şi pot permite să se lase rătăciţi de propaganda apostaţilor; ei trebuie să–i respingă pe cei ce vin cu propuneri imorale. Pentru a rămîne tari în libertatea divină, creştinii trebuie să ‘trăiască prin Duhul’. — Galateni 5:25.
Cuvîntarea finală a zilei a fost o adevărată încîntare. Ea s–a intitulat „Cel mai mare om care a trăit vreodată“. Isus Hristos a fost cel mai mare om, deoarece a influenţat viaţa omenirii mai mult decît toate armatele, forţele navale, parlamentele şi capetele încoronate puse laolaltă. El era Fiul lui Dumnezeu, care a existat în cer înainte de a veni pe pămînt. Atît de bine l–a copiat Isus pe Tatăl său ceresc în ceea ce a vorbit, a predat, precum şi în modul său de viaţă, încît a putut spune: „Cine M–a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl“ (Ioan 14:9). Cît de bine a demonstrat Isus că „Dumnezeu este dragoste“ (1 Ioan 4:8)! După ce a discutat în amănunţime despre calităţile lui Isus, vorbitorul a menţionat că, din aprilie 1985, Turnul de veghere a publicat un serial intitulat „Viaţa lui Isus şi serviciul său sacru“. Ca răspuns la multe solicitări, Societatea lansează acum noua carte Cel mai mare om care a trăit vreodată (în engl.). Cartea are 133 de capitole, precum şi ilustraţii color, iar în cele 448 de pagini ale ei se găseşte tot materialul din serial. Într–adevăr, această zi a congresului s–a încheiat într–o notă de mare bucurie!
Duminică dimineaţă
La scurt timp după începerea sesiunii de duminică dimineaţa a avut loc simpozionul „Să slujim ca pescari de oameni“. Cuvîntarea „A pescui în mod literal şi simbolic“ a pus temelia pentru cuvîntările care au urmat. Vorbitorul a arătat că, după ce a făcut să se prindă în mod miraculos o cantitate de peşte, Isus i–a invitat pe acei pescari să devină pescari de oameni. El i–a instruit un timp pe discipolii săi să devină pescari de oameni, iar aceştia, începînd de la Penticosta anului 33 e.n., au avut succes, ajutînd mulţimi de bărbaţi şi femei să devină discipoli.
Următorul vorbitor s–a ocupat de parabola despre năvod, consemnată în Matei 13:47-50. El a subliniat faptul că năvodul simbolic îi include atît pe creştinii unşi, cît şi pe membrii creştinătăţii, aceştia din urmă datorită lucrării lor de traducere, publicare şi răspîndire a Bibliilor, deşi, prin eforturile lor, s–au adunat mulţimi de peşti necorespunzători. Îndeosebi din 1919 încoace se desfăşoară o lucrare de separare în cadrul căreia peştii necorespunzători sînt aruncaţi afară, în timp ce peştii corespunzători sînt adunaţi în congregaţiile asemănătoare unor vase care au ajutat la ocrotirea şi păstrarea creştinilor adevăraţi pentru serviciul divin.
Cea de a treia cuvîntare, „Să pescuim oameni în apele mondiale“, a subliniat obligaţia tuturor creştinilor dedicaţi de a participa la pescuirea de pe întregul glob. Acum la această lucrare participă peste 4 000 000 de persoane în 212 ţări, iar în anii recenţi au fost botezate anual peste 200 000 de persoane. Toţi membrii poporului lui Iehova au fost îndemnaţi să–şi îmbunătăţească deprinderile de pescuire şi au fost luate interviuri cîtorva „pescari“ care s–au bucurat de un succes deosebit.
În cuvîntarea următoare, intitulată „Să fim vigilenţi în «timpul sfîrşitului»“, vorbitorul a enumerat şapte auxiliare care îi ajută pe membrii poporului lui Dumnezeu să rămînă vigilenţi: lupta împotriva distracţiilor, rostirea rugăciunii cu sinceritate, faptul de a face să răsune avertismentul despre sfîrşitul acestui sistem de lucruri, efectuarea unei autoexaminări, meditarea la profeţiile împlinite şi faptul de a ţine minte că salvarea lor este mai aproape decît atunci cînd au devenit credincioşi.
Programul de dimineaţă s–a încheiat cu discutarea temei „Cine va scăpa din «timpul de strîmtorare»?“ Vorbitorul a arătat că profeţia lui Ioel s–a împlinit într–o anumită măsură în timpul apostolilor, cunoaşte o împlinire suplimentară acum şi se va împlini complet în viitorul apropiat.
Duminică după–amiază
Programul de după–amiază a început cu discursul public „Să aclamăm lumea nouă a lui Dumnezeu — o lume nouă a libertăţii!“, care a continuat tema acestui congres: libertatea. S–a subliniat că în Cuvîntul lui Dumnezeu este profeţită o lume nouă în care va exista libertate faţă de oprimare din partea elementelor religiei false şi a celor de natură politică, economică şi rasială. Va exista, de asemenea, libertate faţă de păcat şi moarte. Se va reface sănătatea perfectă, astfel că oamenii vor putea trăi fericiţi veşnic, pe un pămînt paradiziac. Astfel, iubitorii dreptăţii au toate motivele să–l laude pe Făuritorul lumii noi, exclamînd: „Îţi mulţumim, Iehova, că ne–ai adus, în sfîrşit, adevărata libertate!“
Cuvîntarea publică a fost urmată de un lucru nou pentru congresele de district — analizarea lecţiei săptămînale din Turnul de veghere. Apoi congresul s–a încheiat cu o emoţionantă cuvîntare şi un îndemn: „Iubitori ai libertăţii, continuaţi să înaintaţi“. Vorbitorul a tratat pe scurt punctele principale ale libertăţii, tema congresului. El a subliniat faptul că membrii poporului lui Iehova sînt foarte fericiţi de libertatea lor, a enumerat modurile în care creştinii au făcut progrese şi i–a îndemnat să continue să înainteze în mod unit, ca să secere noi binecuvîntări. El a încheiat cu următoarele cuvinte: „În timp ce facem aceasta, fie ca Iehova să binecuvînteze pe toţi, astfel încît să continuăm să înaintăm ca iubitori ai libertăţii“.
„Creaţia a fost supusă deşertăciunii, nu de voie, ci din cauza celui care a supus–o, cu nădejdea însă că însăşi creaţia va fi eliberată din robia stricăciunii, ca să se bucure de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu.“ — Romani 8:20, 21.
[Legenda fotografiilor de la pagina 25]
Un tînăr delegat la congresul de la Praga, Cehoslovacia
[Legenda fotografiilor de la pagina 26]
1. Candidaţii mergînd spre locul botezului la Praga, Cehoslovacia
2. Fiind botezat ca Martor al lui Iehova la Tallinn, Estonia
3. Noile publicaţii au adus bucurie congresiştilor la Usolye-Sibirskoye, Siberia
4. Lansarea Bibliei, numită „New World Translation of the Holy Scriptures“, în limbile cehă şi slovacă la congresul de la Praga