Întrebări de la cititori
Ce responsabilitate au creştinii în ce priveşte reducerea poluării mediului nostru înconjurător — solul, apa şi aerul?
În calitate de Martori ai lui Iehova, noi sîntem profund interesaţi de multele probleme ecologice care afectează în prezent locuinţa noastră terestră. Într-o măsură mai mare decît majoritatea oamenilor, noi recunoaştem faptul că pămîntul a fost creat pentru a fi o locuinţă curată şi sănătoasă pentru o familie umană perfectă (Geneza 1:31; 2:15–17; Isaia 45:18). Avem, de asemenea, asigurarea din partea lui Dumnezeu că el va ‘distruge pe cei ce distrug pămîntul’ (Apocalipsa 11:18). De asemenea, din punct de vedere scriptural este corect să depunem eforturi echilibrate şi rezonabile pentru a evita să sporim în mod inutil degradarea continuă a planetei noastre de către om. Să reţinem însă cuvîntul „rezonabil“. Este corespunzător totodată să ne ferim de a permite ca practicile şi controversele ecologice să devină o preocupare excesivă pentru noi.
Chiar un mod de viaţă normal al oamenilor produce deşeuri. De exemplu, creşterea, prelucrarea şi consumarea produselor alimentare cauzează adeseori apariţia unor deşeuri, chiar dacă majoritatea lor sînt biodegradabile (Psalmul 1:4; Luca 3:17). Cînd înviatul Isus a pregătit peşte prăjit pe jăratic pentru discipolii săi, a rezultat probabil fum, cenuşă şi resturi de oase de peşte (Ioan 21:9–13). Dar sistemele sau ciclurile biotice, ca şi cele abiotice ale pămîntului sînt capabile să asimileze astfel de deşeuri.
Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să fie neglijent în ce priveşte problemele ecologice. Iehova i-a cerut poporului său din vechime să ia măsuri pentru a se debarasa de deşeuri, măsuri care aveau atît importanţă ecologică, cît şi sanitară (Deuteronomul 23:9–14). Şi, dat fiind că noi cunoaştem punctul său de vedere cu privire la cei care ruinează pămîntul, cu siguranţă că nu trebuie să ignorăm lucrurile pe care le putem face pentru a menţine curat mediul înconjurător. Putem reflecta această atitudine debarasîndu-ne în mod corect de gunoaie sau deşeuri, îndeosebi de substanţe toxice. Noi cooperăm cu conştiinciozitate în ce priveşte eforturile de reciclare a deşeurilor, avînd un motiv în plus să facem aceasta dacă măsurile sînt impuse de Cezar (Romani 13:1, 5). Iar unele persoane găsesc satisfacţie în luarea unor măsuri suplimentare, de pildă alegînd să utilizeze unele produse biodegradabile în locul celor care ar spori munţii de gunoaie de pe sol sau din ape.
Pînă unde va merge un creştin în această direcţie este însă o chestiune personală, atîta timp cît acest lucru nu este pretins de lege. Din ştirile făcute publice de mass media reiese în mod clar că oamenii imperfecţi cad cu uşurinţă în capcana de a fi extremişti. Desigur, sfatul lui Isus este pertinent: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi . . . De ce vezi tu paiul care este în ochiul fratelui tău şi nu zăreşti bîrna care este în ochiul tău?“ (Matei 7:1, 3). Păstrînd acest lucru în minte, am putea fi ajutaţi să nu pierdem din vedere alţi factori esenţiali.
Profetul Ieremia a scris: „Ştiu, DOAMNE, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, cînd umblă, să-şi îndrepte paşii“ (Ieremia 10:23). Ignorarea acestui principiu a adus omenirea faţă în faţă cu aceste „timpuri grele“, aşa cum sînt menţionate în 2 Timotei 3:1–5. Iar ceea ce a consemnat Dumnezeu la Apocalipsa 11:18 dovedeşte faptul că eforturile omeneşti de a elibera Pămîntul de marile sale probleme ecologice, inclusiv poluarea, nu vor avea succes deplin. Chiar dacă există, poate, unele progrese ici-colo, unica soluţie de durată pretinde însă intervenţia lui Dumnezeu.
Din acest motiv, noi ne concentrăm eforturile şi resursele mai degrabă asupra soluţiei divine, decît să încercăm să eliminăm nişte simptome de suprafaţă. În acest sens, noi urmăm exemplul lui Isus, care şi-a petrecut cea mai mare parte a ministerului său pentru a ‘mărturisi despre adevăr’ (Ioan 18:37). În loc să hrănească lumea sau să elimine nenorocirile de ordin social manifestate pe scară largă — inclusiv poluarea —, Isus a indicat spre soluţia absolută a problemelor care afectează omenirea. — Ioan 6:10–15; 18:36.
În timp ce iubirea faţă de semeni ne îndeamnă să evităm poluarea în mod inutil a solului, a atmosferei sau a rezervelor de apă, noi continuăm să depunem mărturie despre adevăr. Aceasta presupune să-i învăţăm pe oameni să aplice adevărul biblic şi astfel să evite să-şi ruineze propriile lor corpuri prin fumat, consum excesiv de alcool sau de droguri nocive. Cînd milioane de persoane noi au devenit discipoli, ele şi-au însuşit deprinderile referitoare la curăţenie şi la consideraţia faţă de alţii. Astfel, lucrarea de predicare şi-a adus literalmente contribuţia la diminuarea problemei generale a poluării actuale. Dar şi mai important este faptul că discipolii creştini se străduiesc să-şi modeleze acum personalitatea şi deprinderile lor astfel încît să corespundă pămîntului paradiziac curat pe care Dumnezeu îl va furniza în curînd adevăraţilor săi închinători.