Ce anume te poate face fericit?

POLITICIENII aleşi de oameni se străduiesc din greu să-i facă fericiţi pe cei care i-au ales. De aceasta depind, în fond, posturile lor. O revistă arată însă că în Polonia ‘alegătorii au ajuns să fie decepţionaţi şi înstrăinaţi’. Un ziarist dezvăluie faptul că Statele Unite constituie o societate „în care abundă neîncrederea faţă de politica oficială“. Un alt scriitor ne vorbeşte despre „apatia politică crescîndă din Franţa“. Aceste manifestări de apatie şi de nemulţumire, răspîndite pe scară largă — nefiind nicidecum limitate la aceste trei ţări —, dau de înţeles că eforturile politicienilor de a-i face fericiţi pe oameni sînt zadarnice.

Conducătorii religioşi promit şi ei fericire, dacă nu în viaţa aceasta, atunci măcar într-una viitoare. Ei îşi întemeiază această promisiune pe premiza că oamenii au un suflet nemuritor sau unul care transmigrează, idee pe care mulţi, din diferite motive, o resping şi pe care Biblia o demască cu claritate ca fiind falsă. Bisericile goale şi scăderea numărului de membri înscrişi pe listele lor demonstrează faptul că milioane de oameni nu mai consideră religia drept un element esenţial pentru a găsi fericirea. — Compară cu Geneza 2:7, 17; Ezechiel 18:4, 20.

Nemulţumiţii iubitori de argint

Dacă fericirea nu se găseşte în politică sau în religie, atunci unde poate fi găsită? Oare în domeniul comerţului? Şi acesta pretinde că poate să procure fericire. El prezintă argumente în favoarea sa prin mijloacele de publicitate care spun cu claritate: Fericirea constă în a avea toate bunurile materiale şi serviciile care se pot cumpăra cu bani.

Se pare că numărul persoanelor care caută fericirea în acest mod este în creştere. Cu mai mulţi ani în urmă se menţiona că 50% dintre familiile din Germania aveau datorii enorme. Nu este deci surprinzător faptul că prestigiosul ziar german Die Zeit prezicea că „mulţi [dintre aceştia] nu au nici cea mai mică şansă să scape vreodată de datorii“. Ziarul explica: „Este atît de uşor să faci împrumuturi fără acoperire pînă la limitele pe care băncile le stabilesc de obicei, dar este atît de greu să ieşi din capcana datoriilor“.

Şi în alte ţări puternic industrializate situaţia este similară. Cu cîţiva ani în urmă, David Caplovitz, sociolog la City University din New York, estima că 20 pînă la 25 de milioane de familii din Statele Unite aveau datorii extrem de mari. „Oamenii sînt copleşiţi de datorii, spunea el, şi acest lucru le ruinează viaţa.“

Este greu de spus că aceasta ar fi fericirea! Dar ar trebui oare să ne aşteptăm ca lumea comerţului să poată realiza obiectivul pe care celelalte două (politica şi religia), în mod evident, nu-l pot realiza? Bogatul rege Solomon a scris cîndva: „Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este deşertăciune!“ — Eclesiastul 5:10.

A căuta fericirea în bunuri materiale este ca şi cum ai clădi castele de nisip. Poate că este captivant să le clădeşti, dar vei avea probleme dacă vei încerca să trăieşti în ele.

Fericirea poate fi găsită, dar cum?

Apostolul Pavel îl numeşte pe Iehova ‘fericitul Dumnezeu’ (1 Timotei 1:11). Întrucît i-a creat pe oameni după propria sa imagine, fericitul Dumnezeu i-a înzestrat cu capacitatea de a fi fericiţi (Geneza 1:26). Dar, aşa cum arăta psalmistul, fericirea lor avea să depindă de serviciul lor pentru Dumnezeu: „Fericit este poporul, al căruĭ Dumneḑeŭ este Iehova“ (Psalmul 144:15b, Sfânta Scriptură, 1911). Dacă examinăm cîteva dintre cele 110 locuri din New World Translation (Traducerea Lumii Noi) în care apar cuvintele „fericit“ şi „fericire“, putem înţelege mai bine ce anume include serviciul nostru pentru Dumnezeu şi modul în care faptul de a-i sluji lui ne conduce la adevărata fericire.

Să ne recunoaştem necesităţile spirituale

În celebra sa Predică de pe munte, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a spus: „Fericiţi sînt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale“ (Matei 5:3, NW). Lumea comerţului încearcă să ne amăgească făcîndu-ne să credem că pentru a fi fericiţi este suficient să ne cumpărăm obiecte de lux. Ea ne spune că fericirea constă în a avea un computer personal, o videocameră, un telefon, o maşină, cel mai modern echipament sportiv, îmbrăcăminte în pas cu moda. Ceea ce nu ne spune este faptul că zeci de milioane de oameni din lume nu au aceste lucruri şi totuşi nu sînt neapărat nefericiţi. Chiar dacă aceste lucruri, probabil, fac viaţa mai confortabilă şi mai uşoară, ele nu sînt esenţiale pentru a fi fericit.

Cei care sînt conştienţi de necesităţile lor spirituale spun la fel ca Pavel: „Dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne acoperim, să fim mulţumiţi“ (1 Timotei 6:8, nota de subsol). De ce? Deoarece satisfacerea necesităţilor spirituale ne conduce la viaţă eternă. — Ioan 17:3.

Este ceva greşit să ne bucurăm de lucruri bune, dacă avem cu ce să le cumpărăm? Poate că nu. Totuşi, spiritualitatea noastră se va întări dacă învăţăm să nu ne satisfacem orice capriciu sau să nu cumpărăm un lucru numai pentru că ne putem permite s-o facem. În felul acesta învăţăm să fim mulţumiţi şi să ne păstrăm fericirea, aşa cum a făcut Isus care, potrivit normelor lumii, nu se bucura de cea mai bună situaţie pe plan economic (Matei 8:20). Nici Pavel nu exprima nefericire cînd scria: „M-am deprins să fiu mulţumit în mine însumi, în împrejurările în care mă găsesc. Ştiu să fiu smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În toate lucrurile şi în toate privinţele m-am deprins să fiu sătul şi flămînd, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă“. — Filipeni 4:11, 12.

Să ne încredem în Iehova

Faptul că cineva este conştient de necesităţile sale spirituale demonstrează că doreşte să se încreadă în Dumnezeu. Acest lucru contribuie la fericire, aşa cum a arătat regele Solomon: „Cel ce se încrede în Iehova, fericit va fi“. — Proverbele 16:20, SS.

Nu este însă o realitate faptul că mulţi oameni îşi pun o mai mare încredere în bani şi în bunuri decît în Dumnezeu? Privind lucrurile din acest punct de vedere, nu există un loc mai nepotrivit unde să fie expus motto-ul „în Dumnezeu ne încredem“, decît pe bani, deşi această expresie se găseşte pe bancnotele americane.

Regele Solomon, căruia nu i-a lipsit nici unul dintre lucrurile bune care se puteau cumpăra cu bani, a recunoscut că faptul de a-ţi pune încrederea în bunurile materiale nu duce la fericire durabilă (Eclesiastul 5:12–15). Banii păstraţi la bancă pot fi pierduţi ca urmare a unui faliment bancar sau a inflaţiei. Bunurile imobiliare pot fi distruse de furtuni puternice. Poliţele de asigurare, chiar dacă pot înlocui parţial unele pierderi materiale, nu pot niciodată să compenseze pierderile de ordin afectiv. Acţiunile şi obligaţiunile se pot devaloriza peste noapte din cauza unui crah neaşteptat la bursa de valori. Chiar un loc de muncă bine plătit poate fi — datorită multor factori — doar temporar.

Pentru aceste motive, cel care se încrede în Iehova înţelege cît este de înţelept să asculte de avertismentul lui Isus: „Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde molia şi rugina le strică şi unde hoţii le sapă şi le fură; ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură“. — Matei 6:19, 20.

Poate avea oare cineva un mai puternic sentiment de siguranţă şi de fericire decît cel pe care i-l dă faptul de a şti că şi-a pus încrederea în Dumnezeul Atotputernic, care se îngrijeşte întotdeauna de noi? — Psalmul 94:14; Evrei 13:5, 6.

Să acceptăm mustrarea divină

Sfatul, chiar sub formă de mustrare, este bine venit atunci cînd este dat de un prieten adevărat, cu un spirit plin de iubire. Un pretins prieten al lui Iov, slujitorul lui Dumnezeu, i-a spus acestuia cu un spirit moralist perfid: „Ferice de omul pe care-l corectează Dumnezeu“. Cu toate că afirmaţia este adevărată, ceea ce Elifaz voia să spună prin aceste cuvinte — şi anume că Iov era vinovat de o gravă nelegiuire — nu era adevărat. Ce ‘consolator dezagreabil’! Cînd Iehova l-a mustrat însă mai tîrziu pe Iov într-un mod iubitor, acesta a acceptat cu umilinţă mustrarea şi a ajuns să se bucure de o şi mai mare fericire. — Iov 5:17; 16:2, NW; 42:6, 10–17.

Astăzi, Dumnezeu nu le vorbeşte în mod direct slujitorilor săi, aşa cum a făcut în cazul lui Iov. În schimb, el îi mustră prin intermediul Cuvîntului său şi prin organizaţia sa condusă de spirit. Însă creştinii care urmăresc interese de ordin material adesea nu au nici timpul, nici forţa şi nici înclinaţia de a studia cu regularitate Biblia şi de a asista la toate întrunirile pe care le furnizează organizaţia lui Iehova.

În armonie cu Proverbele 3:11–18, omul pe care-l mustră Dumnezeu îşi dă seama cît de înţelept este să accepte o astfel de mustrare: „Ferice de omul care găseşte înţelepciune şi de omul care capătă pricepere. Căci cîştigul pe care-l aduce ea este mai bun decît al argintului şi venitul ei este mai de preţ decît aurul; ea este mai de preţ decît coralii şi toate lucrurile pe care le-ai dori nu se pot asemăna cu ea. În dreapta ei este o viaţă lungă; în stînga ei, bogăţie şi slavă. Căile ei sînt nişte căi plăcute şi toate cărările ei sînt paşnice. Ea este un pom al vieţii pentru cei ce o apucă şi cei ce o au sînt fericiţi“ (vezi nota de subsol).

Să fim puri şi iubitori de pace

Isus i-a descris pe oamenii fericiţi ca fiind „cu inima curată“ şi „împăciuitori“ (Matei 5:8, 9). Dar, într-o lume care încurajează un stil de viaţă materialist, cît de uşor este să prindă rădăcini în inima noastră dorinţe egoiste, poate chiar impure! Dacă nu sîntem îndrumaţi de înţelepciunea divină, cît de uşor este chiar să fim induşi în eroare să căutăm obţinerea unei bunăstări financiare prin mijloace discutabile, fapt care ne-ar distruge relaţiile paşnice cu alţii! Pe bună dreptate, Biblia ne avertizează: „Căci iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe dureri“. — 1 Timotei 6:10.

Iubirea de bani promovează un punct de vedere egotist care dă naştere la nemulţumire, la nerecunoştinţă şi la lăcomie. Pentru a preveni dezvoltarea unui asemenea spirit greşit, unii creştini, înainte de a lua decizii importante de ordin financiar, îşi pun unele întrebări, cum ar fi: Am nevoie cu adevărat de acest lucru? Această achiziţie costisitoare sau acest post bine plătit care îmi răpeşte însă mult timp îmi sînt oare necesare într-o măsură mai mare decît altor milioane de oameni care trebuie să trăiască fără ele? N-aş putea oare să dau o mai bună întrebuinţare banilor sau timpului de care dispun, extinzîndu-mi participarea la închinarea adevărată, susţinînd lucrarea mondială de predicare sau ajutîndu-i pe cei mai puţin bogaţi decît mine?

Să dăm dovadă de perseverenţă

Una dintre încercările pe care Iov a fost constrîns să le suporte a fost cauzată de privaţiunile de ordin economic (Iov 1:14–17). Aşa cum demonstrează exemplul lui, perseverenţa este necesară în toate aspectele vieţii. Unii creştini trebuie să suporte persecuţii, alţii tentaţii, iar alţii condiţii economice nu tocmai ideale. Dar perseverenţa în situaţii de orice natură va fi recompensată de Iehova, aşa cum a scris discipolul creştin Iacov referindu-se la Iov: „Iată, noi îi declarăm fericiţi pe cei care au perseverat“. — Iacov 5:11, NW.

Neglijarea intereselor spirituale cu scopul de a ne îmbunătăţi situaţia economică poate aduce o redresare temporară pe plan economic, dar ne va ajuta oare acest lucru să păstrăm clară imaginea redresării economice permanente care va avea loc sub Regatul lui Dumnezeu? Merită să riscăm? — 2 Corinteni 4:18.

Să găsim fericirea acum şi pentru totdeauna

Evident, unii contestă punctul de vedere al lui Iehova cu privire la ceea ce îi poate face fericiţi pe oameni. Trecînd cu vederea foloasele pe termen lung, care sînt cele mai importante, ei nu văd nici un avantaj personal imediat în faptul de a face ceea ce ne sfătuieşte Dumnezeu. Ei nu-şi dau seama că faptul de a-ţi pune încrederea în lucruri materiale este deşertăciune şi duce la decepţie. Scriitorul biblic pune în mod corect următoarea întrebare: „Cînd se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le mănîncă: şi ce folos mai are din ele stăpînul lor, decît că le vede cu ochii?“ (Eclesiastul 5:11; vezi şi Eclesiastul 2:4–11; 7:12). Cît de repede se stinge interesul, iar lucruri despre care credeam că trebuie neapărat să le avem sfîrşesc prin a se umple de praf, uitate pe un raft!

Un adevărat creştin nu-şi va permite niciodată să fie subjugat de dorinţa de ‘a fi în pas cu lumea’ în ce priveşte bunurile materiale. El ştie că adevărata valoare a cuiva constă nu în ceea ce are, ci în ceea ce este. În mintea sa nu există nici o îndoială cu privire la ce anume îl poate face pe cineva cu adevărat fericit: faptul de a se bucura de o relaţie bună cu Iehova şi de a se menţine ocupat în serviciul Său.

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Lucrurile materiale în sine nu pot niciodată să aducă o fericire durabilă

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Biblia spune: „Fericiţi sînt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale“