„Ultimul duşman“ va fi învins!
CÂND eraţi copil, poate că vă era frică de întuneric. Povestiri care inspiră groază, ba chiar unele basme poate că vă umpleau de teamă. Cât de liniştitor era când mama sau tata lăsau o lumină aprinsă în timp ce încercaţi să adormiţi!
Tot la fel, moartea îi înspăimântă pe mulţi. Totuşi, nu ar trebui să o facă. De ce? Datorită a ceea ce este moartea în realitate.
Cunoaşteţi-vă duşmanul
Înţeleptul rege Solomon din Israelul antic a spus: „Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic“ (Eclesiastul 9:5). În armonie cu această concepţie de inspiraţie divină care se află în propria dumneavoastră Biblie, moartea este pur şi simplu opusul vieţii. Morţii nu au o existenţă conştientă.
Referindu-se la moarte într-un mod expresiv, apostolul creştin Pavel scrie: „Unde îţi este ţepuşul, moarte? Unde îţi este biruinţa, moarte?“ Ce este acest ţepuş care generează moarte? Pavel spune: „Ţepuşul morţii este păcatul“ (1 Corinteni 15:55, 56; Osea 13:14). Atunci, care este originea acestui ţepuş fatal? Într-un alt loc în Scripturi, Pavel declară: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit“ (Romani 5:12). Apostolul nu lasă nici un dubiu cu privire la identitatea acelui „singur om“ când spune: „În Adam toţi mor“ (1 Corinteni 15:22). Da, prin neascultarea primului nostru strămoş, Adam, nimeni nu se poate sustrage de la ţepuşul morţii. — Geneza 3:1–19.
Bucurându-ne de o stare bună a sănătăţii şi de o familie iubitoare, într-un cadru plăcut, nici unul dintre noi nu ar prefera să moară. Însă, aşa cum arată Biblia, „timpul şi evenimentele neprevăzute“ ne pot priva de viaţă (Eclesiastul 9:11, NW). De fapt, nu ştim ce se va întâmpla cu viaţa noastră mâine (Iacov 4:14). Un lucru este sigur — toţi am moştenit păcatul şi moartea. Prin urmare, moartea ne pândeşte şi ne atacă la fel ca un duşman.
Să facem faţă morţii unei persoane dragi
Moartea este un duşman mai ales atunci când ne răpeşte o persoană dragă. „Mai rău va fi pentru tine“, îi spunea soţului ei o soţie care suferea de o boală incurabilă, gândindu-se la apropiata ei moarte. De ce a spus ea astfel? Deoarece Biblia afirmă: „Tot ce găseşte mîna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“ (Eclesiastul 9:10). Morţii nu mai suferă. Însă durerea cade ca o povară pe umerii rudelor şi ai prietenilor rămaşi în viaţă. Se poate face ceva cu privire la această suferinţă?
În paginile Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia, există multe cuvinte consolatoare. De exemplu, faptul de a citi şi a medita asupra Psalmilor este în mod sigur o sursă de mângâiere. Cu adevărat consolatoare sunt cuvinte ca acestea: „Binecuvîntat să fie Domnul [Iehova, NW], care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu care este mîntuirea noastră!“ — Psalmul 68:19.
O altă sursă de mângâiere este congregaţia creştină. În primul secol al erei noastre, apostolul Pavel a scris: „Cinsteşte pe văduvele care sînt cu adevărat văduve. Dacă o văduvă are copii sau nepoţi [care se pot îngriji de ea din punct de vedere material], aceştia să înveţe să fie evlavioşi întîi faţă de cei din casa lor şi să răsplătească pe părinţi, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu. O văduvă, ca să fie trecută pe listă, trebuie să n-aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decît un singur soţ, să aibă mărturie pentru faptele ei bune — dacă a crescut copii, dacă a fost primitoare de oaspeţi, dacă a spălat picioarele sfinţilor, dacă a ajutat pe cei strîmtoraţi, dacă a dat ajutor la orice faptă bună“ (1 Timotei 5:3, 4, 9, 10). În mod asemănător astăzi, Martorii lui Iehova acordă ajutor şi mângâiere acestor colaboratori în credinţă.
Adesea, cea mai importantă schimbare pe care trebuie să o facă cel îndoliat este de natură afectivă. „Mi-am iubit foarte mult soţia“, scria un bărbat a cărui parteneră murise cu doi ani în urmă. „Acesta este cel mai trist eveniment din viaţa mea, şi constat că este greu de suportat.“ O persoană care a fost căsătorită un anumit timp a împărtăşit viaţa cu el sau ea în cea mai intimă formă a relaţiilor umane. Când partenerul de căsătorie moare, cel care supravieţuieşte simte în mod natural că a suferit o mare pierdere. Spre cine se poate îndrepta această persoană pentru a primi ajutor?
În astfel de situaţii, colaboratorii creştini amabili vă pot întări. „Prietenul adevărat iubeşte oricînd şi în nenorocire ajunge ca un frate“, spune un proverb înţelept (Proverbele 17:17). O văduvă sau un văduv au nevoie de ajutor — prieteni care să le acorde un sprijin real. Prietenii înţelepţi îl încurajează pe cel îndurerat să vorbească, chiar dacă acest lucru provoacă lacrimi. Probabil că un creştin care a simţit deja durerea şi strângerea de inimă rezultate în urma pierderii unui partener poate oferi un ajutor iubitor. Biblia ne sfătuieşte astfel: „Mîngîiaţi pe cei deznădăjduiţi“ (1 Tesaloniceni 5:14). Dar nu uitaţi că persoanele văduve simt lipsa partenerului conjugal. Prin urmare, cel îndoliat ar trebui să-şi deschidă inima faţă de alţii numai în situaţii care le permit tuturor să-şi menţină conduita castă. — 1 Petru 2:12.
Cel mai bun antidot pentru durerea pe care o pricinuieşte moartea este să vă menţineţi ocupaţi în a-i ajuta pe alţii — o problemă cu adevărat dificilă pentru persoanele care consideră că ele sunt acelea care au nevoie de ajutor. Altruismul joacă aici un rol important. Efectuarea cu altruism a unor lucruri pentru alţii contribuie la îndepărtarea tristeţii şi a durerii, întrucât Isus a zis: „Este mai ferice să dai decît să primeşti“. — Faptele 20:35.
Victorie asupra morţii
O înţepătură de albină poate fi foarte dureroasă, chiar fatală. De obicei însă, îndepărtarea acului albinei din piele aduce uşurare. Dar ce perspective există pentru a alina durerea care provine de la ţepuşul ce generează moartea?
După ce explică faptul că păcatul este ţepuşul care generează moartea, Pavel exclamă: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos“ (1 Corinteni 15:57). În ce fel este asociată biruinţa asupra morţii cu Cristos? Isus a arătat că lucrurile stau astfel când a spus despre sine: „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi“ (Matei 20:28). Da, pentru cei care exercită credinţă în Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, şi în jertfa de răscumpărare pe care Iehova a furnizat-o prin el, moartea moştenită de la Adam nu va avea ca rezultat o ştergere din existenţă pentru totdeauna. — Ioan 3:16.
Cuvintele lui Isus sunt cu adevărat încurajatoare: „Vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele: cei care au practicat binele, pentru învierea vieţii, iar cei care au făcut răul, pentru învierea judecăţii“. — Ioan 5:28, 29.
Profetul lui Dumnezeu, Isaia, prezisese cu secole mai înainte: „[Iehova Dumnezeu] nimiceşte moartea pe vecie: Stăpînul, DOMNUL va şterge lacrimile de pe toate feţele“ (Isaia 25:8). Apoi, la Apocalipsa 21:4, Biblia prezintă această perspectivă încântătoare: „[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plîns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au trecut“. Întăriţi de această speranţă biblică pentru cei adormiţi în moarte, persoanele îndoliate nu trebuie ‘să se întristeze ca ceilalţi, care n-au nădejde’. — 1 Tesaloniceni 4:13.
Încercaţi să vizualizaţi ce anume îi rezervă Dumnezeu omenirii, aşa cum este dezvăluit în Biblie. Iminentul ‘necaz cel mare’ înseamnă distrugere pentru actualul sistem de lucruri rău (Apocalipsa 7:14). Cei care practică religia falsă îşi ajung sfârşitul. Avidele elemente politice şi comerciale care contribuie la foamete şi războaie nu mai există. Isus Cristos trece la aruncarea în abis a lui Satan Diavolul, care a cauzat pierderea atâtor vieţi umane. Apoi Cristos îşi începe Domnia Milenară, pe parcursul căreia aplică omenirii valoarea jertfei sale de răscumpărare. Prin mult aşteptata înviere, morţii revin la viaţă, iar lumina din Cuvântul lui Dumnezeu străluceşte atât de puternic, încât concepţiile superstiţioase cu privire la moarte, duşmanul omenirii, nu mai există. Toţi cei vii de atunci au posibilitatea de a învăţa despre căile lui Dumnezeu şi de a-şi armoniza viaţa cu normele sale drepte. — Proverbele 4:18; Faptele 24:15; Evrei 2:14, 15; Apocalipsa 18:4–8; 19:19–21; 20:1–3.
‘După aceea, va veni sfîrşitul, spune Pavel, cînd Isus Hristos va da împărăţia în mîinile lui Dumnezeu şi Tatăl. Căci trebuie ca El să împărăţească pînă cînd Dumnezeu va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea’ (1 Corinteni 15:24–26). Orice neputinţă datorată păcatului lui Adam a trecut. Are loc o încercare finală, şi cei care îl iubesc pe Dumnezeu o trec cu fidelitate (Apocalipsa 20:4–10). Restabiliţi la perfecţiune, aceşti oameni ascultători trăiesc nu numai 70 sau chiar 110 ani, ci pentru totdeauna. Ce dar a oferit Dumnezeu prin intermediul Fiului său iubit! — Romani 6:23.
Prin urmare, cât de mult puteţi trăi? Durata vieţii dvs. se poate extinde pentru toată eternitatea. Şi dat fiind faptul că trăiţi în „timpul sfîrşitului“ acestei lumi, aveţi posibilitatea de a nu muri niciodată (Daniel 12:4; Ioan 11:25, 26; 17:3). Dacă îndepliniţi voinţa lui Dumnezeu puteţi trece cu viaţă direct în lumea nouă promisă de Dumnezeu. — 2 Petru 3:13.
Dar dacă sunteţi destul de înaintat în vârstă, ar trebui să vă gândiţi în mod realist la posibilitatea morţii. În mod sigur speranţa învierii aduce bucurie. Dar poate că vă întrebaţi cum va organiza Iehova viaţa de familie în acel sistem de lucruri nou. Nu permiteţi unor asemenea gânduri să vă preocupe, căci Iehova se va îngriji de fericirea de durată a celor care îi sunt fideli pentru totdeauna.
Pe măsură ce „zilele din urmă“ critice ale sistemului rău al lui Satan înaintează spre finalul lor, nu lăsaţi ca frica de moarte să vă priveze de privilegiul de a-i sluji lui Iehova chiar în prezent (2 Timotei 3:1). Dacă pierdeţi în moarte o persoană dragă, găsiţi consolare în faptul că cunoaşteţi natura temporară a morţii (Apocalipsa 20:13, 14). Puneţi-vă încrederea în speranţa învierii. Şi fie că veţi intra în lumea nouă supravieţuind marelui necaz, fie prin intermediul învierii, fiţi convinşi de garanţia divină că moartea, ultimul duşman, urmează să fie redusă la nimic. — Apocalipsa 7:9, 14.
[Legenda fotografiei de la pagina 5]
Colaboratorii creştini amabili îi pot întări din punct de vedere spiritual pe cei îndoliaţi
[Legenda fotografiei de la pagina 7]
Faptul de a vă menţine ocupaţi în a-i ajuta pe alţii alină durerea cauzată de moartea unei persoane dragi