În curând, o lume fără războaie!

LA 24 DECEMBRIE 1914, un tânăr soldat britanic pe nume Jim Prince a traversat zona dintre tranşeele inamice pentru a discuta cu un infanterist german. „Eu sunt saxon. Tu eşti anglo-saxon. De ce ne luptăm?“ l-a întrebat neamţul. După mai mulţi ani, Prince a mărturisit următoarele: „Încă nu ştiu răspunsul la această întrebare“.

Timp de o săptămână de excepţie din anul 1914, soldaţii britanici şi cei germani au fraternizat, au jucat fotbal şi chiar au schimbat daruri de Crăciun. Acest armistiţiu a fost, desigur, neoficial. Generalii nu voiau ca trupele lor să descopere că „duşmanul“ nu era acel monstru îngrozitor prezentat de propaganda de război. Soldatul britanic Albert Moren a declarat mai târziu: „Dacă încetarea focului ar fi ţinut încă o săptămână, ar fi fost foarte greu să se reînceapă războiul“.

Acea încetare spontană a focului lasă să se înţeleagă că până şi numeroşi soldaţi de carieră tânjesc mai mult după pace decât după război. Majoritatea soldaţilor care au cunoscut ororile războiului subscriu la proverbul spaniol „să se ducă la război cine nu ştie ce este războiul“. Fără îndoială că un sondaj mondial efectuat în rândul maselor ar dovedi că o majoritate absolută preferă pacea în locul războiului. Dar cum se poate transforma această dorinţă mondială de pace într-o lume fără războaie?

Înainte ca războiul să poată fi abolit, trebuie să fie schimbate atitudinile. Constituţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură declară: „Întrucât războaiele încep în mintea oamenilor, tot în mintea oamenilor trebuie concepută apărarea păcii“. Însă lumea de azi, unde domneşte neîncrederea şi ura, devine mai violentă, nu mai paşnică.

Cu toate acestea, Dumnezeu însuşi a promis că într-o zi pacea va fi întipărită în mintea oamenilor care aspiră la dreptate. Prin profetul său Isaia, el a spus: „El [Dumnezeu] va fi Judecătorul neamurilor, El va mustra un mare număr de popoare [va pune lucrurile în ordine cu privire la multe popoare, New World Translation], aşa încît din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug [brăzdare, NW] şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“. — Isaia 2:4.

Promovarea păcii în minte

Se poate realiza o asemenea schimbare extraordinară în gândire? Vor învăţa vreodată oamenii să salvgardeze pacea în loc să glorifice războiul? Să luăm exemplul lui Wolfgang Kusserow. În 1942, naziştii l-au decapitat pe acest neamţ în vârstă de 20 de ani deoarece nu a vrut ‘să înveţe războiul’. De ce a preferat el să moară? Într-o declaraţie scrisă, el a citat principii scripturale cum ar fi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ şi „Toţi cei care scot sabia, de sabie vor pieri“ (Matei 22:39; 26:52). Apoi a întrebat ironic: „Oare Creatorul nostru a pus să se scrie toate aceste lucruri pentru copaci?“

Cuvântul lui Dumnezeu, consemnat în Biblie, „exercită putere“ şi l-a îndemnat pe acest Martor tânăr al lui Iehova să urmărească pacea, indiferent de consecinţe (Evrei 4:12, NW; 1 Petru 3:11). Dar Wolfgang Kusserow nu a fost singurul care a urmărit pacea în felul acesta. În cartea The Nazi Persecution of the Churches 1933-45, J. S. Conway citează arhivele naziste oficiale, care adeveresc faptul că gruparea Martorilor lui Iehova a refuzat să pună mâna pe arme. După cum subliniază Conway, o asemenea poziţie curajoasă însemna practic semnarea propriei condamnări la moarte.

Indiferent de rasa ori de naţionalitatea lor, Martorii lui Iehova de azi continuă să urmărească pacea. De ce? Deoarece ei au învăţat din Biblie că adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu trebuie să-şi facă din săbii brăzdare. Alejandro, un tânăr argentinian care a imigrat în Israel în 1987, poate să confirme personal acest lucru.

Timp de trei ani, Alejandro a trăit într-un kibbutz în timp ce studia la facultate şi lucra în diferite hoteluri şi restaurante. În această perioadă a început să citească Biblia, căutând un scop în viaţă. Mai presus de orice, dorea să vadă o lume în care oamenii să se poată bucura de pace şi dreptate. Alejandro — un evreu — lucra alături de evrei şi de arabi, dar prefera să nu sprijine nici una dintre părţi.

În 1990, un prieten care studia Biblia cu Martorii lui Iehova l-a invitat pe Alejandro la o adunare de o zi la Haifa. Uluit că vede 600 de evrei şi arabi stând împreună fericiţi la această adunare, şi-a spus în sinea lui: ‘Acesta este modul corect de a trăi al oamenilor’. În şase luni a devenit Martor, iar acum îşi dedică cea mai mare parte din timp predicării mesajului de pace al Bibliei.

Cum va aduce Dumnezeu pace

Oricât ar fi de mişcătoare, aceste exemple sunt mai degrabă o excepţie, şi nu o regulă, în lumea de azi. Deşi actualul sistem vorbeşte despre pace, el aţâţă focul războiului. V-ar plăcea să locuiţi pe o stradă, unde oamenii cheltuiesc pe arme şi pe sistemele de apărare a casei între 7 şi 16 la sută din câştigul lor? De fapt, tocmai acest lucru au făcut, prin cheltuieli militare, naţiunile în ultimii ani. Nu ne surprinde faptul că profeţia lui Isaia arată că omenirea în ansamblu nu îşi va face din săbii brăzdare decât atunci când Dumnezeu „va pune lucrurile în ordine cu privire la multe popoare“. Cum va face el aceasta?

Mijlocul principal pentru a pune lucrurile în ordine este Regatul lui Iehova Dumnezeu. Profetul Daniel a spus că „Dumnezeul cerului va instaura un regat care nu va fi distrus niciodată“. Acest Regat, adaugă el, „va zdrobi toate aceste regate [guverne lumeşti], şi le va pune capăt, şi el însuşi va dăinui pentru timpuri indefinite“ (Daniel 2:44, NW). Aceste cuvinte ne dezvăluie faptul că Regatul lui Dumnezeu va instaura o stăpânire fermă peste întregul pământ. Prin eliminarea hotarelor naţionale, Regatul va înlătura rivalităţile. În plus, întrucât supuşii lui vor fi „învăţaţi de DOMNUL“, pacea lor ‘va fi mare’ (Isaia 54:13). Nu-i de mirare faptul că Isus ne-a spus să ne rugăm lui Dumnezeu: „Vie împărăţia Ta [regatul tău, NW]“. — Matei 6:10.

Eliminarea obstacolelor religioase

Dumnezeu va elimina din calea păcii şi obstacolele religioase. Religia a fost cauza celui mai lung conflict armat din istorie — cruciadele, sau „războaiele sfinte“, declanşate de papa Urban II în 1095 e.n.a În secolul nostru, clerul a jucat un rol proeminent în incitarea maselor şi în obţinerea sprijinului acestora în ce priveşte războaiele, chiar şi cele de natură exclusiv laică.

Referindu-se la rolul bisericilor aşa-zis creştine în timpul primului război mondial, istoricul Paul Johnson a scris următoarele: „Clericii nu au putut, iar cei mai mulţi nu au vrut, să pună credinţa creştină înaintea naţionalismului. Majoritatea au ales o cale mai uşoară, punând creştinismul pe acelaşi plan cu patriotismul. Soldaţi creştini din toate confesiunile au fost îndemnaţi să se ucidă reciproc în numele Salvatorului lor“.

Religia mai mult a aţâţat la război decât a promovat pacea. De fapt, Biblia prezintă religia falsă sub chipul unei ‘prostituate’ care satisface dorinţele conducătorilor lumii (Apocalipsa 17:1, 2). Dumnezeu o declară principalul vinovat şi răspunzător de vărsarea sângelui tuturor celor ucişi pe pământ (Apocalipsa 18:24). Drept urmare, Iehova Dumnezeu va elimina acest obstacol din calea păcii o dată pentru totdeauna. — Apocalipsa 18:4, 5, 8.

Dar chiar şi cu dispariţia acestor factori de dezbinare, cum sunt politica şi religia falsă, pacea nu ar fi niciodată în siguranţă fără înlăturarea celui mai mare dintre toţi instigatorii la război, şi anume Satan Diavolul. Aceasta este ultima sarcină pe care şi-o va asuma Regatul lui Dumnezeu conform programului său de a instaura o pace desăvârşită pe pământ. Cartea biblică Apocalipsa arată că Satan va fi prins, „legat“ şi „aruncat în Adînc . . . ca să nu mai înşele neamurile“. După aceea el va fi nimicit complet. — Apocalipsa 20:2, 3, 10.

Promisiunea biblică potrivit căreia se va pune capăt războiului nu este un vis irealizabil. Măsurile luate de Iehova Dumnezeu în vederea păcii au fost deja puse în aplicare. Regatul său a fost instaurat în ceruri şi este gata să implementeze şi alte măsuri pentru a garanta pacea mondială. Între timp, milioane de Martori ai lui Iehova, care sprijină acest guvern ceresc, au învăţat să trăiască în pace.

Este clar deci că avem motive întemeiate să credem că războaiele nu sunt inevitabile. Dar un lucru şi mai bun este faptul că putem aştepta cu încredere apropiata zi în care Iehova va face să înceteze pentru totdeauna războaiele (Psalmul 46:9). El va avea grijă ca în curând să fie o lume fără războaie.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Puteţi trăi într-o lume nouă fără războaie.