Cum să faci faţă dorului de casă atunci când te afli în serviciul lui Dumnezeu
ISUS CRISTOS le-a poruncit continuatorilor săi: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele“ (Matei 28:19). În cazul multor creştini, îndeplinirea acestei misiuni a însemnat să accepte să slujească departe de casă, în condiţii dificile. Supraveghetorii itineranţi, soţiile lor şi alţii au lăsat multe lucruri în urmă de dragul serviciului lui Dumnezeu. Dorul de casă poate fi o reală încercare pentru toţi aceşti Martori ai lui Iehova.
Dorul de casă apare atunci când gândurile te poartă înapoi spre un trecut înduioşător, plin de siguranţă şi iubire. Aceste amintiri pot provoca o emoţie atât de puternică, încât te simţi deprimat şi ţi se pare că nu mai poţi să continui. Într-adevăr, după ce şi-au vândut bunurile şi au făcut o călătorie costisitoare într-o ţară străină, unii au renunţat la planurile lor şi s-au întors acasă. Ei nu au putut rezista dorului de casă.
De obicei, astfel de nostalgii sunt frecvente imediat după mutare, însă în cazul unora ele persistă toată viaţa. După ce stătuse peste 20 de ani departe de casă, Iacov ‘se topea de dor după casa tatălui său’ (Geneza 31:30). Cine s-ar putea să sufere din cauza dorului de casă? Ce anume îl generează? Cum se poate face faţă unui astfel de sentiment?
Ce anume generează tristeţea?
Dorul de casă poate să-l afecteze pe oricine. Amytis, una dintre fiicele regelui med Astyages, avea desigur toate motivele să fie fericită: avea bogăţii, prestigiu şi o locuinţă splendidă. Totuşi, îi era atât de dor de munţii Mediei, încât soţul ei, regele Nebucadneţar, în străduinţa de a-i aduce o mângâiere, a construit grădinile suspendate ale Babilonului.
Dorul de casă poate constitui o încercare în special atunci când viaţa pare să fie mai dificilă decât era înainte ca persoana să se mute. Când membrii naţiunii lui Iuda au ajuns în exil, ei s-au lamentat: „Pe malurile rîurilor Babilonului, acolo am stat jos şi am plîns, cînd ne-am adus aminte de Sion. Cum să cîntăm noi o cîntare a DOMNULUI [Iehova, New World Translation] pe un pămînt străin?“ — Psalmul 137:1, 4.
Multe lucruri pot provoca melancolia dorului de casă. Terri, care s-a mutat din Canada, spune: „Într-o zi, a căzut dintr-o carte o fotografie în care era familia mea. Când am ridicat-o, m-a copleşit dintr-odată dorul de casă şi am început să plâng“. Chris, care s-a mutat din Anglia într-o ţară mult mai săracă, mărturiseşte: „Simplul fapt de a recunoaşte melodia unui vechi cântec sau aroma unei mâncări cunoscute mă făcea să-mi fie dor de ceea ce lăsasem în urmă“. — Compară cu Numeri 11:5.
Existenţa unor legături strânse de familie constituie adesea un factor care contribuie la apariţia dorului de casă. Roseli, o Martoră din Brazilia care locuieşte acum într-o ţară învecinată, explică: „Mă simt descurajată atunci când primesc veşti rele de la cei de acasă fiindcă nu pot fi acolo pentru a-i ajuta. Uneori este şi mai rău, şi anume atunci când nu primesc veşti deloc şi încep să-mi imaginez tot felul de lucruri“. Janice s-a mutat din America de Nord într-un orăşel din regiunea tropicală a Amazonului. Ea spune: „Dorul de casă mă cuprinde atunci când aflu veşti bune de acasă. Aflu că se simt bine împreună şi aş dori să pot fi şi eu cu ei“.
Dorul de casă nu este legat doar de persoanele lăsate în urmă. Linda explică: „Mă simţeam frustrată atunci când nu ştiam de unde să cumpăr lucrurile de care aveam nevoie. Nu ştiam preţurile, nici cum se face schimb în natură. Nu-mi puteam permite să am o maşină fiindcă era prea costisitoare şi eram totdeauna înghiontită în timp ce mă chinuiam să urc în aglomeratele mijloace de transport în comun. Aceasta mă făcea pur şi simplu să-mi fie dor de casă“. Vorbind despre prăpastia de ordin cultural şi economic, Janet face următoarea remarcă: „Sărăcia mă tulbura. Nu mai văzusem niciodată înainte oameni cerşind pâine sau familii numeroase trăind într-o singură încăpere fără apă curentă. . . . Aceste lucruri mă necăjeau atât de mult, încât simţeam că nu mai pot rămâne acolo“.
Cum să faci faţă sentimentelor
Nu trebuie să ne simţim stingheriţi de faptul că avem sentimente atât de puternice faţă de persoane pe care le iubim sau faţă de mediul ambiant familiar în care am crescut. Iehova Dumnezeu ne-a înzestrat cu sentimente, astfel încât să ne putem bucura de o relaţie plină de căldură cu diverse persoane. Supraveghetorii creştini ai congregaţiei din Efes erau bărbaţi maturi pe plan afectiv. Dar ce s-a întâmplat atunci când vizita pe care le-o făcea apostolul Pavel s-a apropiat de sfârşit? „Au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut pe gîtul lui Pavel şi l-au acoperit cu sărutări“ (Faptele 20:37)! Desigur, acest episod nu s-a datorat dorului de casă. Însă el ne dă de gândit. Este un lucru normal să avem sentimente, dar nu trebuie să permitem ca acestea să ne stăpânească. Aşadar, cum poţi face faţă cu succes dorului de casă?
Faptul de a învăţa să vorbeşti limba locală este o soluţie pentru a te simţi ca acasă. S-ar putea ca dorul de casă să crească atunci când comunicarea cu alţii îţi este stânjenită din cauză că te confrunţi cu o limbă străină. Dacă este posibil deci, învaţă să citeşti şi să vorbeşti limba regiunii respective înainte de a te muta acolo. Sau, odată ajuns acolo, concentrează-ţi eforturile asupra studierii limbii încă din primele săptămâni. Acesta este momentul în care ai cea mai puternică motivaţie şi, astfel, cele mai mari şanse de a o învăţa. Dacă vei dedica aceste săptămâni în principal învăţării limbii, în scurt timp vei avea bucuria de a întreţine conversaţii, iar acest lucru poate contribui la atenuarea dorului de casă.
Fă-ţi cât mai repede posibil noi prieteni, deoarece acest lucru te va ajuta să te simţi ca acasă. Congregaţia Martorilor lui Iehova este cel mai bun loc pentru a-ţi face prieteni adevăraţi. Ia iniţiativa şi manifestă interes faţă de alţii. Fă un efort pentru a le cunoaşte trecutul, familia, problemele şi preocupările. Invită-i pe colaboratorii tăi de credinţă la tine acasă. Vei constata la rândul tău că şi alţii vor manifesta interes faţă de tine.
În mijlocul poporului lui Dumnezeu, o legătură de prietenie poate fi tot atât de strânsă ca şi legăturile de familie. Isus a spus: „Oricine va face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă“ (Marcu 3:35). Cristos i-a asigurat totodată pe continuatorii săi: „Nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soţie, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie, şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor viaţa veşnică“ (Marcu 10:29, 30). Bucurându-ne de această minunată fraternitate spirituală, nu suntem singuri nici chiar într-o altă ţară.
Păstrarea legăturilor de prietenie cu cei rămaşi acasă te poate, de asemenea, ajuta să faci faţă dorului de casă. S-ar putea să rămâi surprins când vei constata că, după ce te-ai mutat, comunicarea prin corespondenţă devine deosebit de semnificativă, deoarece ea îţi va permite să te gândeşti mult mai mult la ceea ce spui. Vor fi lucruri emoţionante de relatat. Janet, pe care am menţionat-o anterior, sugerează: „Convorbirile telefonice la mare distanţă sunt costisitoare, dar expedierea prin poştă a unei casete înregistrate costă relativ puţin. La început pare ciudat să vorbeşti în faţa unui aparat. Însă, dacă îţi imaginezi că dincolo de microfon este cineva cu care conversezi, este uşor şi interesant“. La rândul tău, ai putea cere şi tu să ţi se trimită o casetă înregistrată.
Shirley, care a emigrat acum 25 de ani din Statele Unite în America Latină, spune: „Întotdeauna le scriu altora mai degrabă despre experienţe constructive, decât despre probleme. Aceasta îi stimulează să continue să-mi scrie“. Fii atent însă. Faptul de a scrie prea multe scrisori te poate împiedica să-ţi faci noi prieteni. Del, care s-a mutat din Canada într-o altă ţară, spune: „Evită să stai acasă şi să te tot gândeşti la ceea ce-ţi lipseşte. Mai degrabă ieşi din casă şi bucură-te de noul tău mediu“.
Află care sunt obiceiurile, istoria, temperamentul, precum şi locurile frumoase şi demne de interes ale regiunii în care locuieşti acum. Aceasta te va ajuta să nu-ţi îndrepţi atenţia asupra unor factori negativi. Iar dacă intenţionezi să rămâi acolo unde te-ai mutat, cel mai bine este să nu-ţi vizitezi prea curând sau prea des locurile natale. Pentru a lega noi prietenii şi pentru a te obişnui cu noul mediu ambiant, îţi trebuie timp. Prin efectuarea unor vizite îndelungate acasă, acest proces este întrerupt. Odată ce ai prins rădăcini în noul sol, te poţi bucura să mergi acasă în vizită — şi apoi să revii. Între timp, ocupă-te mult să-ţi dezvolţi ataşamentul pentru noul tău cămin.
Continuă să aştepţi cu nerăbdare
Iehova ne-a dat drept locuinţă întregul pământ (Psalmul 115:16). Păstrând un spirit creştin plin de bucurie, viaţa poate fi plăcută în orice ţinut. Dacă te muţi pentru a promova interesele Regatului şi pentru a predica vestea bună în altă ţară sau în altă regiune din ţara ta natală, fă acest lucru bucurându-te încă dinainte. Aşteaptă cu nerăbdare să-ţi faci noi prieteni, să cunoşti diferite obiceiuri, să faci discipoli sau să efectuezi lucruri pline de satisfacţii în serviciul lui Dumnezeu.
Iehova Dumnezeu este un Prieten care va fi întotdeauna cu tine, indiferent unde te-ai afla (Psalmii 94:14; 145:14, 18). Aşadar, rămâi aproape de el prin intermediul rugăciunii (Romani 12:12). Aceasta te va ajuta să nu uiţi care este scopul tău în viaţă în calitate de slujitor al lui Dumnezeu. Când Avraam şi Sara şi-au părăsit locuinţa lor confortabilă din oraşul Ur, ei nu au uitat care era scopul lor. Ascultând de porunca lui Iehova, ei au lăsat în urmă prieteni şi rude (Faptele 7:2–4). Dacă şi-ar fi amintit şi ar fi tânjit mereu după locul pe care-l părăsiseră, ar fi avut posibilitatea să se reîntoarcă acolo. Dar ei aspirau spre un loc mai bun — şi anume, în final, spre viaţa pe un pământ paradiziac sub guvernarea Regatului ceresc al lui Dumnezeu. — Evrei 11:15, 16.
Faptul de a predica în ţări străine sau chiar în propria ta ţară, acolo unde nevoia de proclamatori ai Regatului este mai mare, poate constitui o mare încercare. Dar este în acelaşi timp o lucrare foarte recompensatoare şi aducătoare de roade (Ioan 15:8). Iar dacă unele gânduri negative te copleşesc pentru un timp, le vei putea depăşi păstrând în minte obiectivul propus şi privind înainte. O soră misionară celibatară spunea: „Când simt că mă cuprinde tristeţea, încerc să mă gândesc la lumea nouă şi să-mi imaginez modul în care întreaga omenire va fi o singură familie“. Asemenea gânduri plăcute te pot ajuta să-ţi păstrezi bucuria şi să rezişti dorului de casă.
[Legenda fotografiei de la pagina 29]
Dorul de casă nu trebuie să pună piedici ministerului creştin.