„Am respectat credinţa“

RELATATĂ DE PRIETENI AI BRUNELLEI INCONDITI

„ZIUA de sâmbătă a fost foarte lungă şi tristă. Eram singură în cameră, fără nici o speranţă. Mă simţeam ca şi cum aş fi trecut printr-un coridor. Totul mergea bine când, deodată, cineva mi-a trântit uşa direct în faţă, fără să mai existe vreo ieşire, oricât de mult am încercat să o găsesc.“

O mare dezamăgire apăsa greu inima tinerei Brunella Inconditi, în vârstă de 15 ani. Se încheia cea mai importantă zi din viaţa ei. La începutul acelui an, iubirea ei tot mai mare faţă de Iehova şi faţă de Biblie o îndemnase să-şi dedice lui viaţa. Ea urma să fie botezată în iulie 1990, la congresul de district al Martorilor lui Iehova „Limba curată“, din Montreal, Canada. În loc de aceasta, nu peste mult timp, Brunella urma să se confrunte cu un test al credinţei care avea să dureze până la sfârşitul vieţii sale.

Cu două zile înaintea datei la care se aştepta să-şi simbolizeze dedicarea prin botezul în apă, Brunella a aflat că avea leucemie. Medicii de la spitalul de copii din localitate doreau să înceapă imediat tratamentul, astfel că Brunella a rămas în spital.

Cuvintele ei îi mişcă pe medici

Brunella ştia că sângele este sacru în ochii lui Iehova Dumnezeu (Leviticul 17:11). Părinţii ei, Edmondo şi Nicoletta, atrăseseră în mod expres atenţia asupra faptului că în tratamentul fiicei lor nu trebuia să se recurgă la transfuzii de sânge. „Brunella dorea ca medicii să audă acest lucru şi de la ea, chiar dacă era minoră, îşi aminteşte tatăl ei. Ea le-a spus în mod ferm că nu dorea un tratament care ar viola porunca biblică de ‘a ne abţine de la sânge’.“ — Faptele 15:20.

În ziua de 10 iulie 1990, trei medici şi o asistentă socială s-au întâlnit cu părinţii Brunellei şi cu doi miniştri din congregaţia locală a Martorilor lui Iehova. Analizele confirmau faptul că Brunella avea o leucemie limfoblastică gravă. Medicii au explicat care era planul lor de combatere a bolii. Ei au descris cu tact faptul că era o boală foarte dificil de tratat. „Conduita Brunelei şi hotărârea ei de a asculta de Dumnezeu îi mişcase pe medici şi pe asistenta socială. Erau impresionaţi de iubirea manifestată de părinţii ei şi de sprijinul acordat de fraţii din congregaţia creştină. Ei au apreciat, de asemenea, modul în care şi noi am înţeles şi am respectat poziţia lor“, îşi aminteşte unul dintre bătrânii congregaţiei.

Medicii intenţionau să evite transfuzia de sânge. Brunella urma să fie supusă unei chimioterapii extensive, dar aceasta avea să fie mai puţin agresivă decât în mod obişnuit. Prin aceasta se reduceau daunele produse de tratament asupra celulelor ei sanguine. „Medicii au ţinut cont de necesităţile fizice, afective şi spirituale ale Brunellei, explică Nicoletta. Când le-am cerut să se consulte cu un specialist experimentat în tratarea fără sânge a leucemiei infantile, ei au fost de acord.“ Între Brunella şi personalul spitalului s-a creat o caldă legătură de afecţiune.

Obiective spirituale

Cu toate că tratamentul iniţial a avut unele rezultate bune, încercarea Brunellei abia începea. Până în noiembrie 1990, boala a diminuat în intensitate, aşa încât Brunella s-a botezat fără întârziere. Gândindu-se la cele câteva luni care tocmai trecuseră, Brunella recunoştea: „N-a fost deloc uşor. Îţi trebuie multă forţă şi trebuie să gândeşti pozitiv. . . . Credinţa mi-a fost pusă la încercare, dar am rămas fermă şi încă mai doresc să urmez cariera de pionier regular [ministru cu timp integral]“.

La începutul anului 1991, Brunella a suferit un nou atac al bolii. Aproape că murise în timp ce suporta chimioterapia, dar, spre surprinderea şi spre bucuria tuturor, şi-a revenit. În august s-a simţit suficient de bine pentru a petrece acea lună în ministerul public, ca pionier auxiliar. Boala i s-a agravat din nou, iar în noiembrie 1991, în mai multe părţi ale organismului apăruse cancerul. O altă echipă de medici, de la un alt spital, a început o terapie cu radiaţii.

Chiar în asemenea condiţii dificile, Brunella a rămas neclintită şi şi-a propus obiective spirituale. Când aflase prima dată că are leucemie, i se spusese că mai avea de trăit doar şase luni. Acum, cu aproape un an şi jumătate mai târziu, Brunella îşi făcea încă planuri de viitor. „Ea nu a pierdut timpul în ce priveşte faptul de a lucra la atingerea obiectivelor sale, remarca un bătrân de congregaţie. Credinţa Brunellei în Paradisul promis de Dumnezeu a susţinut-o pe parcursul încercării ei. Cu toate că era tânără ca vârstă, ea a crescut spre maturitate creştină. Prin conduita şi atitudinea ei, a însufleţit congregaţia şi a câştigat inimile celor care o cunoşteau, inclusiv inimile celor din personalul spitalicesc.“ Mama ei îşi aminteşte: „Nu se plângea niciodată. Dacă o întreba cineva cum se simte, ea răspundea: «Bine» sau «Binişor, dar tu?»“

Un viitor sigur

Brunella îşi făcuse planuri să asiste la congresul de district al Martorilor lui Iehova, „Purtători de lumină“, din iulie 1992. Până la data congresului însă Brunella a stat în spital, iar viaţa i se scurgea lent. Totuşi, ea a asistat la congres într-un scaun cu rotile, fiind absorbită de drama Să facem ce este drept în ochii lui Iehova.

Ea s-a întors acasă la familia ei pentru a-şi petrece ultimele zile de viaţă. „Până la sfârşit, a fost preocupată mai mult de alţii decât de ea însăşi, spune Nicoletta. Ea îi încuraja să studieze Biblia spunându-le: «Vom fi împreună în Paradis».“

Brunella a murit în ziua de 27 iulie 1992, rămânând fermă în speranţa ei că va fi o înviere pentru viaţă în paradis pe pământ. Abia începuse să lucreze la atingerea obiectivelor ei, dar îşi propusese să-şi continue conduita ei dedicată după înviere. Cu numai câteva zile înainte de a muri, Brunella a scris următoarea scrisoare, care a fost citită la serviciul funerar oficiat cu ocazia înmormântării sale.

„Dragi fraţi,

Vă mulţumesc că aţi venit. Prezenţa voastră înseamnă foarte mult pentru familia mea.

Pentru cei care mi-au fost apropiaţi — am trecut împreună prin grele încercări. Am avut multe clipe triste, dar au fost şi clipe plăcute. A fost o luptă îndelungată şi grea, dar nu cred că am pierdut-o. Aşa cum se spune în Scripturi: «Am luptat lupta excelentă, am terminat alergarea, am respectat credinţa». — 2 Timotei 4:7, NW.

De asemenea, am învăţat multe lucruri, şi am progresat mult, iar prietenii mei şi cei care au fost în jurul meu au văzut schimbarea. Doresc să le mulţumesc tuturor celor care m-au sprijinit.

Voi, cei care credeţi în noul sistem de lucruri şi în Iehova, ştiţi că va exista o înviere, aşa cum se spune în Ioan 5:28, 29. Aşadar, rămâneţi tari în adevăr şi vom putea să ne vedem din nou.

Doresc să le mulţumesc celor care ştiu prin ce încercare am trecut. Vă îmbrăţişez mult şi vă sărut pe fiecare. Vă iubesc pe toţi.“

Brunella nu a permis vârstei tinere sau bolii să o determine să-şi amâne dedicarea ei faţă de Dumnezeu. Exemplul ei de credinţă şi de hotărâre îi încurajează atât pe cei tineri, cât şi pe cei vârstnici să dea la o parte orice lucru care i-ar putea împiedica să alerge în cursa vieţii. — Evrei 12:1.