Să cultivăm rezonabilitatea

„Rezonabilitatea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape.“ — FILIPENI 4:5, NW.

1. De ce este greu să fii rezonabil în lumea de azi?

„OMUL rezonabil“ — jurnalistul englez Sir Alan Patrick Herbert îl considera o figură mitică. Într-adevăr, poţi avea uneori impresia că în această lume sfâşiată de război nu au mai rămas oameni rezonabili. Biblia a profeţit că în aceste critice „zile din urmă“, oamenii vor fi „cruzi“, „încăpăţânaţi“, şi „refractari la orice acord“ — cu alte cuvinte, orice numai rezonabili nu (2 Timotei 3:1–5, NW). Şi totuşi, adevăraţii creştini apreciază foarte mult rezonabilitatea, fiind conştienţi că ea este un indiciu al înţelepciunii divine (Iacov 3:17). Noi nu considerăm că este imposibil să fii rezonabil într-o lume nerezonabilă. Dimpotrivă, acceptăm fără rezerve provocarea ce rezultă din sfatul inspirat al apostolului Pavel din Filipeni 4:5: „Rezonabilitatea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii“ (NW).

2. Cum ne ajută cuvintele apostolului Pavel din Filipeni 4:5 să aflăm dacă suntem rezonabili?

² Să observăm cum ne ajută cuvintele lui Pavel să verificăm dacă suntem rezonabili. Nu se pune atât de mult problema cum anume ne vedem noi înşine, ci cum ne văd alţii, cum suntem cunoscuţi. Traducerea Phillips redă acest verset astfel: „Să aveţi reputaţia că sunteţi rezonabili“. Fiecare dintre noi s-ar putea foarte bine întreba: ‘Cum sunt eu cunoscut? Am eu reputaţia de persoană rezonabilă, dispusă să cedeze şi blândă? Sau sunt cunoscut ca fiind rigid, aspru sau încăpăţânat?’

3. a) Ce înseamnă cuvântul grecesc tradus prin „rezonabil“, şi de ce este atrăgătoare această calitate? b) Cum ar putea învăţa un creştin să fie mai rezonabil?

³ Reputaţia noastră în această privinţă va reflecta pur şi simplu măsura în care îl imităm pe Isus Cristos (1 Corinteni 11:1). Când a fost aici pe pământ, Isus a reflectat în mod perfect exemplul suprem de rezonabilitate al Tatălui său (Ioan 14:9). De fapt, atunci când Pavel a scris despre „blîndeţea şi bunătatea lui Hristos“, cuvântul grecesc pe care l-a utilizat pentru bunătate (epieikías) înseamnă şi „rezonabilitate“ sau, în sens literal, „a fi dispus să cedezi“ (2 Corinteni 10:1). The Expositor’s Bible Commentary îl numeşte „unul dintre cele mai importante cuvinte folosite pentru descrierea personalităţii în N[oul] T[estament]“. El indică o calitate atât de atrăgătoare, încât un biblist îl redă prin „dulce rezonabilitate“. Să examinăm, aşadar, trei moduri în care Isus, asemenea Tatălui său, Iehova, a manifestat rezonabilitate. Putem astfel învăţa cum să devenim noi înşine mai rezonabili. — 1 Petru 2:21.

‘Gata să ierte’

4. Cum s-a dovedit Isus ‘gata să ierte’?

⁴ Asemenea Tatălui său, Isus a manifestat rezonabilitate, fiind ‘gata să ierte’ de repetate ori (Psalmul 86:5). Să ne gândim la timpul când Petru, un colaborator apropiat, l-a renegat pe Isus de trei ori în noaptea arestării şi judecării sale. Isus însuşi declarase anterior: „De oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu“ (Matei 10:33). A aplicat Isus în mod rigid şi lipsit de îndurare această regulă în cazul lui Petru? Nu; după învierea Sa, Isus i-a făcut lui Petru o vizită personală, fără îndoială pentru a-l mângâia şi linişti pe acest apostol penitent, cu inima zdrobită (Luca 24:34; 1 Corinteni 15:5). La scurt timp după aceea, Isus i-a permis lui Petru să aibă o mare responsabilitate (Faptele 2:1–41). Aici a fost demonstrată în mod excepţional o dulce rezonabilitate! Nu este mângâietor să ştim că Iehova l-a numit pe Isus ca Judecător peste toată omenirea? — Isaia 11:1–4; Ioan 5:22.

5. a) Ce reputaţie ar trebui să aibă bătrânii printre oi? b) Ce material ar putea revedea bătrânii înainte de a se ocupa de unele cazuri judiciare, şi de ce?

⁵ Când bătrânii acţionează ca judecători în congregaţie, ei se străduiesc să urmeze exemplul rezonabil al lui Isus. Ei nu doresc ca oile să se teamă de ei ca de nişte persoane care aplică pedepse. Mai degrabă, ei caută să-l imite pe Isus, astfel încât oile să se simtă în siguranţă alături de ei ca păstori iubitori. În cazuri judiciare, ei depun toate eforturile pentru a fi rezonabili, gata să ierte. Înainte de a se ocupa de o problemă de genul acesta, unii bătrâni au găsit că este util să revadă articolele „Iehova, imparţialul «Judecător al întregului pământ»“ şi „Bătrâni, judecaţi cu dreptate!“, din ediţia din 1 iulie 1992 a Turnului de veghere. Ei păstrează astfel în minte esenţa modului de judecată al lui Iehova: „Fermitate acolo unde este necesar, îndurare acolo unde este posibil“. Nu este greşit să se manifeste îndurare în judecată atunci când există o bază rezonabilă pentru a se proceda astfel (Matei 12:7). Este o mare greşeală să fii aspru sau lipsit de milă (Ezechiel 34:4). Astfel, bătrânii evită eroarea, căutând în mod activ cel mai iubitor şi mai plin de milă mod de acţiune posibil în limitele justiţiei. — Compară cu Matei 23:23; Iacov 2:13.

Flexibilitate în faţa unor circumstanţe schimbate

6. Cum a dovedit Isus rezonabilitate atunci când a discutat cu femeia păgână a cărei fiică era demonizată?

⁶ Asemenea lui Iehova, Isus s-a dovedit şi el prompt în a-şi schimba modul de acţiune sau în a se adapta unor situaţii noi când acestea apăreau. Cu o ocazie, o femeie păgână l-a implorat să o vindece pe fiica ei care era foarte demonizată. În trei moduri diferite, Isus a indicat iniţial că nu intenţiona s-o ajute — în primul rând, reţinându-se să-i răspundă; în al doilea rând, spunând deschis că nu fusese trimis la păgâni, ci la evrei; şi în al treilea rând, printr-o ilustrare care indica în mod amabil acelaşi lucru. Însă femeia a continuat să insiste, dând dovadă de o credinţă extraordinară. În această circumstanţă excepţională, Isus a putut discerne că nu era momentul să aplice o regulă generală; era momentul să fie flexibil, reacţionând la nişte principii mai înalte.a Astfel, Isus a făcut exact ceea ce de trei ori indicase că nu va face. A vindecat-o pe fiica acelei femei! — Matei 15:21–28.

7. În ce moduri ar putea părinţii dovedi rezonabilitate, şi de ce?

⁷ Suntem şi noi cunoscuţi pentru faptul că suntem dispuşi să cedăm atunci când lucrul acesta este potrivit? Este nevoie ca părinţii să manifeste în mod frecvent o astfel de rezonabilitate. Întrucât fiecare copil este unic, metodele eficiente pentru unul, pot fi nepotrivite pentru altul. În plus, pe măsură ce copiii cresc, necesităţile lor se schimbă. Ar trebui modificată ora la care să se întoarcă acasă? Ar trage foloase familia dintr-un studiu mai însufleţit? Când un părinte reacţionează exagerat la unele transgresiuni minore, este el sau ea dispus să fie umil şi să îndrepte lucrurile? Părinţii dispuşi să cedeze în aceste privinţe evită iritarea inutilă a copiilor lor şi înstrăinarea lor de Iehova. — Efeseni 6:4.

8. Cum ar putea bătrânii de congregaţie lua iniţiativa în a se adapta necesităţilor din teritoriul lor?

⁸ Şi bătrânii trebuie să se adapteze atunci când se ivesc circumstanţe noi, în timp ce niciodată nu compromit legile concrete ale lui Dumnezeu. În supravegherea lucrării de predicare, sunteţi voi atenţi la schimbările survenite în teritoriu? Când stilul de viaţă al oamenilor din cartier se schimbă, ar trebui încurajată poate mărturia serală, mărturia stradală sau mărturia prin telefon. O astfel de adaptare ne poate ajuta să ne îndeplinim cu mai multă eficienţă misiunea de predicare (Matei 28:19, 20; 1 Corinteni 9:26). De asemenea, Pavel a depus eforturi pentru a se adapta la toate tipurile de oameni în ministerul său. Facem şi noi la fel, învăţând, de exemplu, suficiente lucruri cu privire la religiile şi culturile locale pentru a fi în măsură să-i ajutăm pe oameni? — 1 Corinteni 9:19–23.

9. De ce nu ar trebui ca un bătrân să insiste în a trata întotdeauna problemele în modul în care o făcea în trecut?

⁹ Pe măsură ce aceste ultime zile devin tot mai critice, poate este necesar ca şi păstorii să se adapteze caracterului neplăcut şi extrem de complex al unora dintre problemele cu care se confruntă turma lor (2 Timotei 3:1). Bătrâni, nu este momentul să fiţi rigizi! Desigur, un bătrân nu va insista să trateze unele probleme în modul în care o făcea în trecut dacă metodele sale au devenit ineficiente sau dacă „sclavul fidel şi prevăzător“ a considerat potrivit să publice un material nou cu privire la astfel de subiecte (Matei 24:45, NW; compară cu Eclesiastul 7:10; 1 Corinteni 7:31). Un bătrân fidel a încercat în mod sincer să o ajute pe o soră deprimată care avea foarte mare nevoie de un bun ascultător. Însă el a luat mai degrabă în mod uşuratic deprimarea ei şi i-a oferit nişte soluţii simpliste. În acea perioadă, Societatea Watch Tower a publicat anumite materiale biblice care tratau exact problema ei. Bătrânul s-a hotărât să discute din nou cu ea, aplicând de această dată noul material şi manifestând empatie faţă de situaţia ei (compară cu 1 Tesaloniceni 5:14, 15). Ce exemplu excelent de rezonabilitate!

10. a) Cum trebuie să manifeste bătrânii o atitudine flexibilă unii faţă de alţii şi faţă de corpul de bătrâni ca întreg? b) Cum trebuie să-i privească corpul de bătrâni pe cei care se arată nerezonabili?

¹⁰ Bătrânii trebuie să manifeste o atitudine flexibilă şi unii faţă de alţii. Când corpul de bătrâni se întruneşte, cât de important este ca nici un bătrân să nu domine întrunirea (Luca 9:48)! În special cel care conduce întrunirea trebuie să se reţină în această privinţă. Iar când unul sau doi bătrâni nu sunt de acord cu o decizie adoptată de majoritatea corpului de bătrâni, ei nu vor insista asupra punctului lor de vedere. Mai degrabă, atât timp cât nu este încălcat vreun principiu scriptural, ei vor ceda, amintindu-şi că bătrânilor li se pretinde să fie rezonabili (1 Timotei 3:2, 3, NW). Pe de altă parte, corpul de bătrâni trebuie să păstreze în minte faptul că Pavel a mustrat aspru congregaţia din Corint pentru că ‘suporta persoane nerezonabile’ care se prezentau drept ‘super-apostoli’ (2 Corinteni 11:5, 19, 20, NW). Astfel, ei ar trebui să fie dispuşi să sfătuiască un colaborator bătrân care se comportă într-o manieră încăpăţânată, nerezonabilă, dar, în timp ce fac aceasta, ei înşişi trebuie să fie blânzi şi amabili. — Galateni 6:1.

Rezonabilitate în exercitarea autorităţii

11. Ce contrast exista între modul în care exercitau autoritate conducătorii religioşi evrei din zilele lui Isus şi cel în care o făcea Isus?

¹¹ Când Isus a fost pe pământ, rezonabilitatea lui s-a remarcat într-adevăr prin modul în care şi-a exercitat autoritatea acordată de Dumnezeu. Cât de deosebit era el faţă de conducătorii religioşi evrei din zilele sale! Să analizăm un exemplu. Legea lui Dumnezeu ordona să nu se facă nici o lucrare, nici chiar să se strângă lemne, în ziua sabatului (Exodul 20:10; Numeri 15:32–36). Conducătorii religioşi doreau să controleze chiar modul în care poporul aplica această lege. Astfel, ei şi-au asumat dreptul de a stabili ce anume putea ridica o persoană în ziua sabatului. Ei au hotărât: nimic ce depăşeşte greutatea a două smochine uscate. Ei au emis chiar şi o interdicţie privind încălţarea sandalelor cu cuie pe talpă, pretinzând că ridicarea greutăţii suplimentare a cuielor constituia muncă! Se spune că, în total, rabinii au adăugat 39 de reguli la legea lui Dumnezeu privitoare la sabat şi apoi au făcut adăugiri nesfârşite la acele reguli. Isus, în schimb, nu a căutat să obţină control asupra oamenilor fixându-le nesfârşite reguli restrictive sau stabilindu-le standarde rigide imposibil de atins pentru a-i face să se simtă vinovaţi. — Matei 23:2–4; Ioan 7:47–49.

12. De ce putem spune că Isus nu a ezitat când a fost vorba de normele drepte ale lui Iehova?

¹² Putem presupune, atunci, că Isus nu a susţinut cu fermitate normele drepte ale lui Dumnezeu? Cu siguranţă, el le-a susţinut! El a înţeles că legile au cel mai mare efect atunci când oamenii acordă atenţie principiilor care stau la baza lor. În timp ce fariseii erau preocupaţi încercând să-i ţină pe oameni sub control prin reguli fără număr, Isus a căutat să atingă inimile. De exemplu, el ştia foarte bine că nu se poate ceda când este vorba de unele legi divine cum este aceasta: „Fugiţi de desfrînare“ (1 Corinteni 6:18). Astfel, Isus i-a avertizat pe oameni cu privire la gândurile care ar putea duce la imoralitate (Matei 5:28). O astfel de învăţătură pretindea mult mai multă înţelepciune şi discernământ decât simplul fapt de a le fixa reguli şablon, rigide.

13. a) De ce trebuie să evite bătrânii stabilirea unor legi şi reguli inflexibile? b) Care sunt unele domenii în care este important să se respecte conştiinţa individului?

¹³ Fraţii aflaţi astăzi în poziţii de răspundere sunt şi ei la fel de interesaţi să atingă inimile. Astfel, ei evită să stabilească reguli arbitrare, inflexibile sau să dea statut de lege propriilor lor puncte de vedere şi opinii (compară cu Daniel 6:7–16). Din când în când, rediscutarea cu amabilitate a unor chestiuni, cum ar fi îmbrăcămintea şi aspectul exterior pot fi potrivite şi binevenite, dar un bătrân poate să-şi strice reputaţia de bărbat rezonabil dacă insistă asupra unor chestiuni de genul acesta sau dacă încearcă să impună ceea ce constituie în esenţă chestiuni de gust personal. Într-adevăr, toţi membrii congregaţiei ar trebui să evite faptul de a încerca să-i controleze pe alţii. — Compară cu 2 Corinteni 1:24; Filipeni 2:12.

14. Cum a arătat Isus că era rezonabil cu privire la ceea ce pretindea de la alţii?

¹⁴ Poate că bătrânii ar dori să se autoexamineze şi dintr-un alt punct de vedere: ‘Sunt eu rezonabil în ceea ce pretind de la alţii?’ Isus, cu siguranţă, a fost. El le-a arătat în mod consecvent discipolilor săi că nu pretindea de la ei mai mult decât puteau ei să facă străduindu-se din toată inima şi că aprecia foarte mult lucrul acesta. El a lăudat-o pe văduva săracă pentru faptul că oferise monedele ei de mică valoare (Marcu 12:42, 43). El i-a mustrat pe discipolii săi atunci când aceştia au criticat contribuţia valoroasă a Mariei, spunând: „Lăsaţi-o în pace; . . . Ea a făcut ce a putut“ (Marcu 14:6, 8). El a fost rezonabil chiar şi atunci când discipolii i-au înşelat aşteptările. De exemplu, deşi îi îndemnase pe cei mai apropiaţi trei discipoli ai săi să stea treji şi să vegheze alături de el în noaptea arestării sale, ei l-au dezamăgit, adormind de repetate ori. Cu toate acestea, el a spus plin de înţelegere: „Duhul este plin de rîvnă, dar trupul este neputincios“. — Marcu 14:34–38.

15, 16. a) De ce ar trebui ca bătrânii să fie atenţi să nu exercite presiuni asupra turmei sau să o intimideze? b) Cum a ajuns o soră fidelă să-şi schimbe punctul de vedere cu privire la ceea ce pretindea de la alţii?

¹⁵ Adevărat, Isus i-a încurajat pe discipolii săi să ‘lupte’ (Luca 13:24). Dar niciodată nu a exercitat presiuni asupra lor în acest sens. El i-a încurajat, a stabilit un exemplu, a luat iniţiativa şi a căutat să le atingă inimile. El s-a încrezut în puterea spiritului lui Iehova pentru a face restul. Bătrânii de astăzi trebuie, la fel, să încurajeze turma să-i slujească lui Iehova cu toată inima, dar trebuie să evite să-i intimideze, suscitând sentimente de vinovăţie sau de ruşine, lăsând să se înţeleagă că ceea ce fac ei actualmente în serviciul lui Iehova este într-un anume fel insuficient sau inacceptabil. O abordare rigidă şi extenuantă, de genul: „Faceţi mai mult, faceţi mai mult, faceţi mai mult!“, poate să-i descurajeze pe cei care fac tot ce pot. Ce trist ar fi dacă un bătrân şi-ar forma reputaţia de persoană „greu de mulţumit“ — ceva ce nu prea seamănă a rezonabilitate! — 1 Petru 2:18.

¹⁶ Cu toţii trebuie să fim rezonabili în ceea ce pretindem de la alţii! O soră, după ce ea şi soţul ei au părăsit serviciul misionar pentru a se îngriji de mama ei bolnavă, a scris: „Aceste timpuri sunt cu adevărat dificile pentru noi, vestitorii din cadrul congregaţiilor. Întrucât am participat în lucrarea de circumscripţie şi de district, fiind astfel scutiţi de multe presiuni de genul acesta, am fost dintr-odată conştientizaţi în mod dureros de acest lucru. Obişnuiam, de exemplu, să-mi zic: «De ce sora cutare nu oferă literatura care trebuie în această lună? Ea nu citeşte Ministerul nostru pentru Regat?» Acum ştiu de ce. Pentru unii tot ce pot să facă este să iasă [în serviciu]“. Este cu mult mai bine să-i lăudăm pe fraţii noştri pentru ceea ce fac în loc să-i judecăm pentru ceea ce nu fac!

17. Cum a stabilit Isus un exemplu pentru noi în ceea ce priveşte rezonabilitatea?

¹⁷ Să reflectăm la un ultim exemplu privitor la modul rezonabil în care îşi exercită Isus autoritatea. Asemenea Tatălui său, Isus nu-şi păzeşte cu gelozie autoritatea. Şi el este maestru în a delega, numind clasa sclavului său fidel să se îngrijească de „toate averile sale“ de aici de pe pământ (Matei 24:45–47). Nici lui nu îi este teamă să asculte ideile altora. Adesea el îşi întreba ascultătorii: „Ce gândiţi?“ (Matei 17:25; 18:12; 21:28; 22:42). Aşa trebuie să fie printre toţi discipolii de astăzi ai lui Cristos. Nici o măsură de autoritate nu ar trebui să-i facă să nu fie dispuşi să asculte. Părinţi, ascultaţi! Soţi, ascultaţi! Bătrâni, ascultaţi!

18. a) Cum am putea afla dacă avem reputaţia de persoane rezonabile? b) Ce hotărâre ar fi bine să luăm cu toţii?

¹⁸ Categoric, fiecare dintre noi doreşte să ‘aibă reputaţia că este rezonabil’ (Filipeni 4:5, Phillips). Dar cum anume ştim dacă avem o astfel de reputaţie? Ei bine, când Isus a fost curios să afle ce spuneau oamenii despre el, el i-a întrebat pe discipolii săi de încredere (Matei 16:13). De ce nu i-ai urma exemplul? Ai putea întreba pe cineva pe a cărui sinceritate contezi dacă ai reputaţia de persoană rezonabilă, dispusă să cedeze. Desigur, există multe lucruri pe care cu toţii le putem face pentru a imita mai îndeaproape exemplul perfect de rezonabilitate al lui Isus! Îndeosebi dacă exercităm o măsură de autoritate asupra altora, să urmăm în permanenţă exemplul lui Iehova şi al lui Isus, exercitând-o întotdeauna în mod rezonabil, fiind întotdeauna gata să iertăm, să renunţăm sau să cedăm când lucrul acesta este potrivit. Într-adevăr, fie ca toţi să ne străduim ‘să fim rezonabili’. — Tit 3:2, NW.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ De ce ar trebui creştinii să dorească să fie rezonabili?

◻ Cum pot bătrânii să-l imite pe Isus în ce priveşte faptul de a fi gata să ierte?

◻ De ce ar trebui să ne străduim să fim flexibili asemenea lui Isus?

◻ Cum putem demonstra rezonabilitate în modul în care ne exercităm autoritatea?

◻ Cum ne-am putea autoexamina pentru a vedea dacă suntem într-adevăr rezonabili?

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Isus a fost prompt în a-l ierta pe penitentul Petru.

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Când o femeie a manifestat o credinţă extraordinară, Isus a discernut că nu era momentul să aplice o regulă generală.

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Părinţi, ascultaţi!

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Soţi, ascultaţi!

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Bătrâni, ascultaţi!