Care este starea morţilor?
TEAMA de morţi pleacă de la premisa că decedatul are un suflet sau un spirit care continuă să trăiască după moarte. Dacă Biblia ne învaţă în mod clar că acest concept este fals, atunci întrebarea dacă morţii pot să vă facă rău este de prisos. Aşadar, ce spune Biblia?
Referitor la starea morţilor, Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi amintirea li se uită. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi invidia lor, de mult au şi pierit, şi ei niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare“. — Eclesiastul 9:5, 6.
Având în vedere aceste lucruri, pot morţii să vă ajute sau să vă facă rău? Nu, spune Scriptura. Morţii sunt inconştienţi şi muţi. Ei sunt incapabili să comunice cu cei vii sau să exprime vreun sentiment — iubire sau ură — sau să întreprindă vreo acţiune. Nu trebuie să aveţi nici o teamă de ei.
„Mda, s-ar putea să fie aşa dacă vă referiţi la moartea corpului fizic“, spun, probabil, unii. „Dar moartea fizică nu este sfârşitul vieţii; ea doar eliberează spiritul de corp. Acel spirit ar putea să-i ajute sau să le facă rău celor vii.“ Milioane de oameni din lumea întreagă sunt de această părere.
De exemplu, în Madagascar, viaţa este considerată doar o simplă tranziţie. Ca atare, funeraliile şi exhumarea sunt considerate mai importante decât nunta. Se crede că persoana vine de la strămoşii săi şi că la moarte se reîntoarce la ei. De aceea, locuinţele celor vii sunt făcute din lemn şi chirpici, materiale care se descompun odată cu trecerea anilor, în timp ce mormintele, „casele“ morţilor, sunt, în general, mai complicate şi mai durabile. La exhumare, familia şi prietenii cred că vor fi binecuvântaţi, iar femeile cred că, dacă ating oasele rudei decedate, vor deveni fertile. Dar, din nou, ce spune Cuvântul lui Dumnezeu?
Omenirea nu a fost concepută ca să moară
Este interesant de remarcat faptul că Iehova Dumnezeu l-a creat pe om pentru a trăi şi a vorbit de moarte doar ca o consecinţă a neascultării (Geneza 2:17). Din nefericire, primul bărbat şi prima femeie au păcătuit; drept urmare, păcatul s-a extins asupra întregii omeniri asemenea unei moşteniri fatale (Romani 5:12). S-ar putea spune deci că moartea este o realitate cu care ne confruntăm chiar de la neascultarea primei perechi umane, da, o dureroasă realitate. Noi am fost creaţi pentru a trăi, fapt ce explică în parte motivul pentru care nenumărate milioane de oameni nu pot accepta ideea că moartea înseamnă sfârşitul.
Potrivit relatării biblice, Satan a încercat să inducă în eroare prima pereche umană în privinţa morţii, contrazicând avertismentul lui Dumnezeu potrivit căruia neascultarea avea să ducă la moarte (Geneza 3:4). Cu trecerea timpului însă, a devenit absolut clar că oamenii mor întocmai cum a spus Dumnezeu. Astfel, de-a lungul secolelor, Satan a reacţionat lansând o nouă minciună, şi anume că o anumită parte spirituală din om supravieţuieşte morţii corpului. O astfel de înşelătorie i se potriveşte lui Satan Diavolul, despre care Isus a zis că este „tatăl minciunii“ (Ioan 8:44). În schimb, Dumnezeu a reacţionat la problema morţii făcând o promisiune încurajatoare.
Ce promisiune?
Promisiunea referitoare la o înviere a multor persoane. Cuvântul grecesc tradus prin „înviere“ este anástasis. El înseamnă literalmente „ridicare din nou“ şi se referă la ridicarea din moarte. Da, omul zace în moarte, dar Dumnezeu, prin puterea sa, poate să-l ridice din nou. Omul îşi pierde viaţa, dar Dumnezeu poate să i-o redea. Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, a spus că „vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele“ (Ioan 5:28, 29). Apostolul Pavel şi-a exprimat „în Dumnezeu nădejdea . . . că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi“ (Faptele 24:15). Iov, un slujitor fidel al lui Dumnezeu din timpurile precreştine, şi-a exprimat şi el speranţa în înviere: „Dacă omul odată mort ar putea să mai trăiască, încă aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc. Atunci [tu, Dumnezeule, NW] m-ai chema şi Ţi-aş răspunde“. — Iov 14:14, 15.
Nu dezminte oare promisiunea clară a învierii ideea că morţii trăiesc într-o formă spirituală? Dacă morţii ar fi vii şi s-ar bucura de existenţă în ceruri sau într-o anume lume a spiritelor, care ar fi scopul învierii? Oare nu şi-ar fi primit ei deja recompensa sau destinul? Un studiu al Cuvântului lui Dumnezeu dezvăluie faptul că morţii sunt în realitate morţi, inconştienţi, adormiţi până la marea trezire prin înviere într-o lume nouă — sau paradis — promisă de iubitorul nostru Tată, Iehova. Dar, dacă moartea nu înseamnă o separare a corpului de spirit şi dacă spiritul nu continuă să trăiască, ce se poate spune despre aşa-zisele mesaje venite din lumea spiritelor?
Mesaje din lumea spiritelor
S-au raportat nenumărate mesaje primite, se pare, din lumea spiritelor. Care este în realitate originea lor? Biblia ne avertizează că „Satan se preface într-un înger de lumină. Nu este deci mare lucru pentru slujitorii lui să se prefacă în slujitori ai dreptăţii“ (2 Corinteni 11:14, 15). Da, pentru a-i amăgi şi induce mai uşor în eroare pe oameni, demonii (îngeri răzvrătiţi) au comunicat cu cei vii, pretinzând uneori a fi de ajutor.
Apostolul Pavel ne mai dă un avertisment cu privire la această campanie de inducere în eroare: „Unii se vor îndepărta de credinţă, dându-şi mintea unor duhuri înşelătoare şi unor învăţături ale demonilor“ (1 Timotei 4:1). Astfel, orice răspuns atribuit morţilor poate, foarte bine, proveni de la demoni, care se prefac în „slujitori ai dreptăţii“ şi promovează o minciună religioasă făcându-i pe oameni robii unor superstiţii care îi îndepărtează de adevărul Cuvântului lui Dumnezeu.
Confirmând faptul că morţii nu pot spune nimic, nu pot face nimic, nici nu pot simţi nimic, Psalmul 146:3, 4 declară: „Nu vă puneţi încrederea în nobili, nici în fiul omului pământean, căruia nu-i aparţine nici o salvare. Spiritul său iese, el se întoarce în pământul său; în acea zi pier gândurile lui“ (NW). Ce spirit „iese“? Forţa de viaţă a persoanei care este întreţinută prin respiraţie. De aceea, când decedatul a încetat să respire, facultăţile sale de percepţie nu mai funcţionează. El intră într-o stare de totală inconştienţă. Aşadar, el nu mai poate să deţină controlul asupra celor vii.
Iată de ce Biblia compară moartea unui om cu cea a unui animal, declarând că ambii devin inconştienţi la moarte şi se întorc în ţărâna din care au fost făcuţi. Eclesiastul 3:19, 20 spune: „Soarta fiilor oamenilor şi a animalelor este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi: cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare şi omul nu întrece cu nimic pe animal; căci totul este deşertăciune. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână“.
Cunoscând faptul că demonii încearcă să-i înşele pe oameni să creadă că pot comunica cu persoana decedată şi că aceasta îi poate influenţa, Iehova Dumnezeu şi-a avertizat poporul — anticul Israel — astfel: „Să nu se găsească printre voi . . . nimeni care foloseşte ghicirea, nici un prezicător al viitorului, sau care face farmece, sau cititor în stele, sau descântător, nimeni care să întrebe pe cei care cheamă duhurile, sau spiritist, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea DOMNULUI“. — Deuteronomul 18:10–12.
Evident, ideea că morţii ne pot face rău nu provine de la Dumnezeu. El este un Dumnezeu al adevărului (Psalmul 31:5; Ioan 17:17). Şi el le-a rezervat un viitor minunat iubitorilor adevărului care i se închină „în duh şi în adevăr“. — Ioan 4:23, 24.
Iehova, un Dumnezeu al adevărului şi al iubirii
Iubitorul nostru Tată ceresc, „care nu poate să mintă“, a promis că milioane şi milioane de persoane care au murit şi au ajuns în morminte vor fi înviate cu perspectiva vieţii eterne într-o lume nouă a dreptăţii (Tit 1:1, 2; Ioan 5:28)! Această promisiune iubitoare privitoare la înviere dezvăluie faptul că Iehova manifestă un interes profund faţă de bunăstarea creaţiei sale umane şi doreşte în mod sincer să pună capăt morţii, tristeţii şi suferinţei. Nu trebuie deci să ne temem de morţi sau să fim prea îngrijoraţi cu privire la ei şi la ceea ce li se va întâmpla (Isaia 25:8, 9; Apocalipsa 21:3, 4). Dumnezeul nostru iubitor şi drept, Iehova, îi poate învia şi o va face anulând suferinţa morţii.
Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, abundă în descrieri referitoare la condiţiile care vor fi pe pământ în acea promisă lume nouă a dreptăţii (Psalmul 37:29; 2 Petru 3:13). Va fi un timp de pace şi fericire şi de iubire faţă de toţi semenii (Psalmul 72:7; Isaia 9:7; 11:6–9; Mica 4:3, 4). Toţi vor avea locuinţe frumoase şi sigure, precum şi un loc de muncă plăcut (Isaia 65:21–23). Va exista hrană din belşug pentru toţi (Psalmii 67:6; 72:16). Toţi se vor bucura de o sănătate deplină (Isaia 33:24; 35:5, 6). Deşi apostolii şi încă un număr, limitat, de persoane vor domni în ceruri cu Isus, Biblia nu vorbeşte nicăieri despre condiţiile binecuvântate din ceruri rezervate după moarte altor suflete (Apocalipsa 5:9, 10; 20:6). Acest lucru ar fi cât se poate de bizar în cazul în care miliardele de persoane care au murit ar continua să trăiască după moarte.
Cunoscând însă învăţătura clară a Bibliei acest lucru nu este deloc bizar. Morţii au încetat să existe ca suflete vii. Ei nu vă pot face rău. Cei care sunt în mormintele memoriale pur şi simplu se odihnesc şi rămân inconştienţi până la momentul stabilit de Dumnezeu pentru a fi înviaţi (Eclesiastul 9:10; Ioan 11:11–14, 38–44). Speranţa şi aspiraţiile noastre depind, aşadar, de Dumnezeu. „Să ne înveselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!“ — Isaia 25:9.
[Legenda fotografiei de la pagina 7]
Aşa cum arată cu claritate Cuvântul lui Dumnezeu, morţii sunt completamente inactivi până la înviere.