Cât mai au de aşteptat cei săraci?
„Dacă o societate liberă nu îi poate ajuta pe numeroşii săraci, ea nu îi poate salva nici pe puţinii bogaţi.“ — John F. Kennedy.
„MI-AR plăcea ca viitorul să fie luminos pentru fiecare — fără sărăcie, fără oameni care dorm în parcuri, un paradis!“ Aşa spunea un băiat de 12 ani din São Paulo, Brazilia. Dar s-ar putea oare pune capăt vreodată sărăciei? Cât mai au de aşteptat cei săraci?
Unii se consideră săraci pentru că nu pot cumpăra lucrurile pe care şi le doresc. Gândiţi-vă însă la situaţia tristă în care se află cei într-adevăr săraci. Vă puteţi imagina greutăţile extreme şi nefericirea acestor oameni? Unii trebuie să concureze cu pescăruşii şi cu şobolanii atunci când scormonesc prin mormanele de gunoi în căutare de hrană! Cât timp va mai fi chinuită omenirea de o astfel de sărăcie? Federico Mayor, directorul general al UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură) a lansat un apel potrivit: „Să abandonăm această formă ciudată de toleranţă care ne permite să tolerăm intolerabilul — sărăcia, foametea şi suferinţa în care se zbat milioane de oameni“.
Se va împlini vreodată visul unei bunăstări universale? Ce speranţă există pentru cei săraci?
Ce perspective au cei săraci?
Unii conducători bine intenţionaţi propun mai multe locuri de muncă, salarii mai bune, programe sociale îmbunătăţite şi o reformă agrară. Ei sunt, poate, în asentimentul fostului preşedinte american John F. Kennedy: „Dacă o societate liberă nu îi poate ajuta pe numeroşii săraci, ea nu îi poate salva nici pe puţinii bogaţi“. Însă, pentru a eradica sărăcia nu sunt de ajuns bunele intenţii. De exemplu, îi va ajuta pe cei săraci, în general, dezvoltarea economică? Nu neapărat. Fostul lider indian Jawaharlal Nehru a declarat: „Forţele societăţii capitaliste, lăsate nesupravegheate, tind să îi facă pe bogaţi mai bogaţi şi pe săraci mai săraci“. Cu toate acestea, în afară de dificultăţi şi privaţiuni, povara celor săraci este îngreuiată de sentimentul lipsei valorii. Pot oare conducătorii umani să-i ajute pe săraci să depăşească sentimentele de neajutorare şi de disperare?
De fapt, multe persoane extrem de sărace au învăţat să facă faţă sărăciei şi să depăşească sentimentul pierderii demnităţii personale în faţa unor mari greutăţi, cum ar fi inflaţia foarte ridicată şi şomajul. Mai mult, foametea, lipsa de locuinţe şi suferinţa vor fi cu certitudine smulse din rădăcini. Vă surprinde acest lucru? Vă invităm să citiţi următorul articol: „În curând, nimeni nu va mai fi sărac!“