Eşti prieten cu Dumnezeu? — Ce dezvăluie rugăciunile tale
AI SURPRINS vreodată o conversaţie dintre două persoane? Fără îndoială că nu ţi-a trebuit mult timp ca să determini natura relaţiilor lor — dacă erau apropiate sau străine, simple cunoştinţe sau prieteni intimi, de încredere. În mod similar, rugăciunile noastre pot dezvălui relaţia noastră cu Dumnezeu.
Biblia ne asigură că Dumnezeu „nu este departe de fiecare dintre noi“ (Faptele 17:27). Într-adevăr, el ne invită să-l cunoaştem. Chiar putem să-i fim prieteni (Psalmul 34:8; Iacov 2:23). Ne putem bucura de o adevărată intimitate cu el (Psalmul 25:14)! Categoric, relaţia noastră cu Dumnezeu este cel mai preţios lucru pe care l-am putea poseda noi, oamenii imperfecţi. Şi Iehova preţuieşte prietenia cu noi. Lucrul acesta este evident, deoarece prietenia dintre noi şi el se bazează pe credinţa în Fiul său unic-născut, care şi-a dat viaţa pentru noi. — Coloseni 1:19, 20.
De aceea, rugăciunile noastre ar trebui să reflecte o iubire şi o apreciere profundă faţă de Iehova. Dar ai avut vreodată sentimentul că rugăciunile tale, deşi reverenţioase, sunt oarecum lipsite de sentimente cu adevărat profunde? Lucrul acesta nu este neobişnuit. Care este secretul îmbunătăţirii situaţiei? Adâncirea prieteniei cu Iehova Dumnezeu.
Să ne facem timp pentru rugăciune
Mai întâi de toate, este nevoie de timp pentru a adânci şi cultiva o prietenie. Poate că zilnic saluţi sau chiar conversezi cu unele persoane — vecini, colegi de muncă, şoferi de autobuze şi vânzători din magazine. Şi totuşi, este greu de spus că le eşti cu adevărat prieten. Prietenia se adânceşte cu cât vorbeşti mai mult cu cineva, trecând de la discuţii superficiale la exprimarea sentimentelor şi gândurilor tale profunde.
În mod similar, rugăciunea ne ajută să ne apropiem de Iehova. Dar trebuie să-i dedicăm timp suficient; este nevoie de mai mult decât de un mulţumesc spus în grabă la ora mesei. Cu cât vei vorbi mai mult cu Iehova, cu atât vei fi mai în măsură să-ţi clarifici propriile sentimente, motive şi acţiuni. Soluţiile la problemele dificile încep să se contureze pe măsură ce spiritul lui Dumnezeu îţi aduce în minte principii din Cuvântul său (Psalmul 143:10; Ioan 14:26). Mai mult, pe măsură ce te rogi, Iehova devine mai real pentru tine şi tu devii mai conştient de interesul său iubitor şi de grija ce ţi-o poartă.
Lucrurile stau aşa îndeosebi când primeşti răspuns la rugăciunile tale. Iehova poate „să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi“ (Efeseni 3:20)! Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu face miracole pentru tine. Totuşi, prin Cuvântul său scris, prin publicaţiile clasei sclavului fidel sau prin cuvintele unor fraţi şi surori iubitoare, el poate să-ţi ofere sfatul sau îndrumarea de care ai nevoie. Sau poate să-ţi dea puterea necesară de a persevera sau de a rezista unei tentaţii (Matei 24:45, NW; 2 Timotei 4:17). Astfel de experienţe ne umplu inima de apreciere faţă de Prietenul nostru ceresc!
Aşadar, trebuie să ne facem timp pentru rugăciune. Adevărat, timpul este o problemă în aceste zile stresante. Dar, când realmente te interesează o persoană, de obicei găseşti timp pentru ea. Observă modul în care s-a exprimat însuşi psalmistul: „Cum doreşte cerbul izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul Cel viu. Când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?“ (Psalmul 42:1, 2). Tânjeşti şi tu la fel să vorbeşti cu Dumnezeu? Atunci răscumpără timpul pentru aceasta! — Compară cu Efeseni 5:16.
De exemplu, ai putea încerca să te scoli dimineaţa devreme pentru a avea timp să te rogi în linişte (Psalmul 119:147). Ai uneori nopţi fără somn? Atunci, la fel ca psalmistul, le poţi considera ocazii de a-ţi exprima îngrijorările înaintea lui Dumnezeu (Psalmul 63:6). Sau pur şi simplu ai putea face mai multe rugăciuni scurte pe parcursul zilei. Psalmistul i-a spus lui Dumnezeu: „Toată ziua strig către Tine!“ — Psalmul 86:3.
Să ne îmbunătăţim calitatea rugăciunilor
Uneori vei constata, de asemenea, că este util să-ţi lungeşti durata rugăciunilor. Într-o rugăciune scurtă, poate că tinzi să vorbeşti despre lucruri superficiale. Dar când rosteşti rugăciuni mai lungi şi mai profunde, îţi vine mai uşor să-ţi exprimi gândurile şi sentimentele lăuntrice. Cel puţin o dată, Isus a petrecut toată noaptea în rugăciune (Luca 6:12). Fără îndoială, vei constata că rugăciunile tale devin mai intime şi mai pline de sens dacă eviţi să le spui în grabă.
Aceasta nu înseamnă să baţi câmpii când ai puţine de spus sau să recurgi la repetări lipsite de sens. Isus a avertizat: „Când vă rugaţi, să nu folosiţi repetări fără rost, ca păgânii, care gândesc că, dacă spun o mulţime de cuvinte, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, mai înainte de a-I cere voi“. — Matei 6:7, 8.
Rugăciunea este mai plină de sens când te gândeşti dinainte ce anume doreşti să spui. Posibilităţile sunt nelimitate: bucuriile din minister, slăbiciunile şi imperfecţiunile, dezamăgirile, îngrijorările de natură financiară, presiunile la care suntem supuşi la locul de muncă sau la şcoală, bunăstarea familiei noastre şi starea spirituală a congregaţiei locale, pentru a nu menţiona decât câteva.
Ţi se întâmplă uneori ca mintea să o ia razna în timp ce te rogi? Atunci depune mai mult efort pentru a te concentra. La urma urmei, Iehova este dispus să „ia aminte la strigătele“ noastre (Psalmul 17:1). Nu ar trebui să fim dispuşi să depunem eforturi asidue pentru a acorda atenţie propriilor noastre rugăciuni? Da, să ne ‘gândim la lucrurile Duhului’ şi să nu-i permitem minţii să vagabondeze. — Romani 8:5.
Modul în care ne adresăm lui Iehova este, de asemenea, important. Deşi el doreşte să-l considerăm prieten, niciodată nu trebuie să uităm că stăm de vorbă cu Suveranul universului. Citeşte şi meditează la scena inspiratoare de teamă descrisă în Apocalipsa, capitolele 4 şi 5. Aici Ioan a văzut într-o viziune măreţia Celui de care ne apropiem în rugăciune. Ce privilegiu este să ne putem apropia şi să avem acces la Cel „care stă pe scaunul de domnie“! Niciodată să nu permitem ca limbajul nostru să devină peste măsură de familiar sau nedemn. Mai degrabă, ar trebui să depunem eforturi serioase pentru ca Iehova ‘să primească cu bunăvoinţă cuvintele gurii noastre şi cugetarea inimii noastre’. — Psalmul 19:14.
Să reţinem însă că nu-l putem impresiona pe Iehova printr-o vorbire pompoasă. Lui îi plac exprimările noastre sincere şi pline de respect, indiferent cât de simple ar fi ele. — Psalmul 62:8.
Mângâiere şi înţelegere în timpuri de restrişte
Când avem nevoie de ajutor şi de mângâiere, adesea ne îndreptăm spre un prieten apropiat pentru sprijin şi înţelegere. Ei bine, nici un prieten nu este mai accesibil decât Iehova. El este „un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi“ (Psalmul 46:1). În calitate de ‘Dumnezeu al oricărei mângâieri’, el înţelege prin ce trecem mai bine decât oricine altcineva (2 Corinteni 1:3, 4; Psalmii 5:1; 31:7). Iar el manifestă cu adevărat empatie şi compasiune faţă de cei aflaţi în situaţii disperate (Isaia 63:9; Luca 1:77, 78). Văzând în Iehova un prieten înţelegător, ne simţim liberi să-i vorbim cu fervoare şi profunzime. Ne simţim îndemnaţi să ne exprimăm temerile şi îngrijorările cele mai profunde. Astfel cunoaştem nemijlocit modul în care însăşi ‘mângâierile [lui Iehova] ne desfătează sufletul’. — Psalmul 94:18, 19.
Uneori poate ne simţim nedemni să ne apropiem de Dumnezeu din cauza greşelilor noastre. Dar să presupunem că un prieten apropiat ţi-a greşit şi îţi cere iertare. Nu te-ai simţi îndemnat să-l mângâi şi să-l linişteşti? Atunci, de ce ai aştepta mai puţin de la Iehova? El îi iartă cu largheţe pe prietenii săi care păcătuiesc din cauza imperfecţiunii umane (Psalmii 86:5; 103:3, 8–11). Ştiind lucrul acesta, noi nu ne reţinem să-i mărturisim deschis greşelile noastre; putem conta pe iubirea şi îndurarea sa (Psalmul 51:17). Dacă suntem deprimaţi din cauza defectelor noastre, putem găsi consolare în cuvintele din 1 Ioan 3:19, 20: „Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile înaintea Lui: fiindcă, dacă ne condamnă inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate“.
Însă nu trebuie să ajungem într-o stare disperată pentru a ne bucura de grija iubitoare a lui Dumnezeu. Iehova este interesat de orice lucru care ne-ar putea afecta bunăstarea spirituală şi afectivă. Da, niciodată nu trebuie să credem că sentimentele, gândurile şi preocupările noastre sunt prea neînsemnate pentru a fi menţionate în rugăciune (Filipeni 4:6). Când eşti cu un prieten apropiat, discuţi doar evenimentele majore din viaţă? Nu-i împărtăşeşti şi îngrijorările oarecum minore? Tot la fel, te poţi simţi liber să-i vorbeşti lui Iehova despre orice aspect al vieţii tale, ştiind că „El Însuşi îngrijeşte de [tine]“. — 1 Petru 5:7.
Desigur, o prietenie nu prea are şanse să dureze dacă tot timpul vorbeşti doar despre tine. În mod similar, rugăciunile noastre nu ar trebui să graviteze în jurul intereselor personale. Ar trebui să ne exprimăm totodată iubirea şi preocuparea faţă de Iehova şi faţă de interesele sale (Matei 6:9, 10). Rugăciunea nu este doar o ocazie de a cere ajutor de la Dumnezeu, ci şi o posibilitate de a-i adresa mulţumiri şi laude (Psalmii 34:1; 95:2). Faptul de a ‘asimila cunoştinţă’ printr-un studiu personal regulat ne va fi de ajutor şi în această privinţă, în timp ce ne ajută să ne familiarizăm mai bine cu Iehova şi cu căile sale (Ioan 17:3, NW). Ţi-ar putea fi deosebit de utilă citirea cărţii Psalmilor, şi încearcă să observi cum i s-au adresat lui Iehova alţi slujitori fideli.
Prietenia cu Iehova este într-adevăr un dar preţios. Să arătăm că îl apreciem rugându-ne într-un mod mai intim, mai din inimă şi mai personal. Atunci ne vom bucura de fericirea exprimată de psalmist, care a declarat: „Ferice de acela pe care-l alegi Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta“. — Psalmul 65:4.
[Legenda fotografiilor de la pagina 28]
Ne putem ruga lui Dumnezeu pe tot parcursul zilei, când se iveşte ocazia