Iehova îşi îndeplineşte promisiunile făcute celor fideli

„Fidel este cel care a promis.“ — EVREI 10:23, NW.

1, 2. De ce putem avea încredere deplină în promisiunile lui Iehova?

IEHOVA le cere slujitorilor săi să cultive şi să-şi păstreze cu fermitate credinţa în el şi în promisiunile sale. Cu o astfel de credinţă, cineva poate avea încredere deplină că Iehova va face ceea ce a promis. Cuvântul său inspirat afirmă: „DOMNUL oştirilor a jurat şi a zis: «Hotărât, ce am gândit se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini»“. — Isaia 14:24.

² Declaraţia „DOMNUL oştirilor a jurat“ arată că el face un jurământ solemn că îşi va îndeplini promisiunile. Acesta este motivul pentru care Cuvântul său spune: „Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările“ (Proverbele 3:5, 6). Când ne punem încrederea în Iehova şi ne lăsăm călăuziţi de înţelepciunea sa, cărările noastre vor duce negreşit la viaţă veşnică, deoarece înţelepciunea lui Dumnezeu este un „pom al vieţii pentru cei ce o apucă“. — Proverbele 3:18; Ioan 17:3.

Credinţa adevărată în antichitate

3. Cum şi-a dovedit Noe credinţa în Iehova?

³ Consemnarea unor acţiuni întreprinse de Iehova în folosul celor care au avut o credinţă adevărată demonstrează că putem avea încredere în el. De exemplu, cu peste 4 400 de ani în urmă, Dumnezeu i-a spus lui Noe că lumea contemporană acestuia va fi distrusă printr-un potop mondial. El i-a dat lui Noe instrucţiuni să construiască o arcă uriaşă pentru a păstra în viaţă oameni şi animale. Ce a făcut Noe? În Evrei 11:7 se spune: „Prin credinţă, Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, mişcat de teamă, a pregătit o corabie ca să-şi scape casa“. De ce a avut Noe credinţă în ceva ce nu se mai întâmplase până atunci, în lucruri „care încă nu se vedeau“? Deoarece cunoştea suficiente lucruri despre felul în care Dumnezeu acţionase anterior faţă de familia umană pentru a-şi da seama că orice spune Dumnezeu se împlineşte. Astfel, Noe a fost sigur că şi Potopul urma să aibă loc. — Geneza 6:9–22.

4, 5. De ce a avut Avraam încredere deplină în Iehova?

⁴ Un alt exemplu de credinţă adevărată este Avraam. Cu aproape 3 900 de ani în urmă, Dumnezeu i-a spus să-l sacrifice pe Isaac, singurul fiu născut de Sara, soţia lui (Geneza 22:1–10). Cum a reacţionat Avraam? În Evrei 11:17 se arată: „Prin credinţă, Avraam a adus jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare“. Însă, în ultimul moment, îngerul lui Iehova l-a oprit pe Avraam (Geneza 22:11, 12). Totuşi, cum a fost posibil ca Avraam să se gândească la un asemenea lucru? Potrivit cu Evrei 11:19, el a considerat „că Dumnezeu poate să-l învieze [pe Isaac] chiar şi dintre cei morţi“. Dar cum a putut Avraam să creadă în înviere când nu văzuse niciodată vreuna şi nici nu exista vreo relatare anterioară în acest sens?

⁵ Amintiţi-vă că Sara avea 89 de ani când Dumnezeu le-a promis un fiu. Sara nu mai putea avea copii — pântecele ei era mort, ca să spunem aşa (Geneza 18:9–14). Dar Dumnezeu a dat din nou viaţă pântecelui ei, şi Sara l-a născut pe Isaac (Geneza 21:1–3). Avraam ştia că, întrucât Dumnezeu a putut să readucă la viaţă fecunditatea Sarei, El putea şi să-l readucă la viaţă pe Isaac, dacă era necesar. În Romani 4:20, 21 se spune despre Avraam: „El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţă, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că ce a făgăduit, El poate să şi împlinească“.

6. Cum şi-a exprimat Iosua încrederea în Iehova?

⁶ Cu mai bine de 3 400 de ani în urmă, când Iosua avea peste o sută de ani şi după ce o viaţă întreagă se convinsese că Dumnezeu este demn de încredere, el a spus care era motivul încrederii sale: „Recunoaşteţi . . . din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru că nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de DOMNUL Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, nici unul n-a rămas neîmplinit“. — Iosua 23:14.

7, 8. Ce acţiune de salvare au întreprins creştinii fideli din secolul întâi, şi de ce?

⁷ Cu aproape 1 900 de ani în urmă, mulţi oameni umili au demonstrat că aveau o credinţă adevărată. Din împlinirea profeţiilor biblice, ei au înţeles că Isus era Mesia şi i-au acceptat învăţăturile. Întrucât aveau o bază solidă — faptele şi Scripturile ebraice — ei au exercitat credinţă în ceea ce îi învăţa Isus. Astfel, când Isus le-a spus că judecata nefavorabilă a lui Dumnezeu avea să vină asupra Iudeei şi Ierusalimului din cauza infidelităţii acestora, ei l-au crezut. Iar când le-a spus ce acţiuni trebuiau să întreprindă pentru a-şi salva viaţa, ei le-au întreprins.

⁸ Isus le-a spus celor care aveau credinţă că, atunci când Ierusalimul avea să fie înconjurat de armate, ei trebuiau să fugă. Armatele romane au venit într-adevăr împotriva Ierusalimului în anul 66 e.n. Dar după aceea, romanii s-au retras din motive necunoscute. Pentru creştini, acesta a fost semnalul de a părăsi oraşul, deoarece Isus spusese: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el şi cei de prin ogoare să nu intre în el“ (Luca 21:20, 21). Cei care aveau o credinţă adevărată au părăsit Ierusalimul şi împrejurimile acestuia şi au fugit într-un loc de siguranţă.

Consecinţele lipsei de credinţă

9, 10. a) Cum şi-au dovedit conducătorii religioşi lipsa de credinţă în Isus? b) Care au fost consecinţele acestei lipse de credinţă?

⁹ Ce au făcut cei care nu au avut o credinţă adevărată? Ei nu au fugit când au avut posibilitatea să o facă. Ei au crezut că puteau fi salvaţi de conducătorii lor. Totuşi, şi acei conducători, şi cei care îi urmau au avut dovezi că Isus era Mesia. Aşadar, de ce nu au acceptat ceea ce le-a spus el? Din cauza stării rele a inimii lor. Această stare a fost arătată mai devreme, când ei i-au văzut pe mulţi oameni de rând adunându-se la Isus, după ce acesta l-a înviat pe Lazăr. În Ioan 11:47, 48 se relatează: „Preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat sinedriul [curtea supremă iudaică] şi au zis: «Ce vom face? Omul Acesta [Isus] face multe semne. Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi poporul nostru»“. În versetul 53 se spune: „Din ziua aceea, deci, s-au sfătuit să-L omoare“.

¹⁰ Ce miracol extraordinar a înfăptuit Isus readucându-l pe Lazăr la viaţă! Însă, pentru că Isus a făcut aceasta, conducătorii religioşi îi doreau moartea. Răutatea lor crâncenă a fost evidentă în continuare când „preoţii cei mai de seamă s-au sfătuit să[-l] omoare şi pe Lazăr, căci din cauza lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus“ (Ioan 12:10, 11). Lazăr abia fusese înviat, iar aceşti preoţi voiau să-l vadă iarăşi mort! Lor nu le păsa de voinţa lui Dumnezeu şi nu voiau binele poporului. Ei erau egoişti, interesaţi numai de poziţia şi de avantajele lor. „Au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu“ (Ioan 12:43). Dar lipsa de credinţă i-a costat. În anul 70 e.n., armatele romane s-au întors şi le-au distrus locul, naţiunea, şi pe mulţi dintre ei.

Credinţa demonstrată în timpurile noastre

11. Cum a fost demonstrată credinţa adevărată la începutul secolului nostru?

¹¹ Şi în secolul nostru au existat şi există mulţi bărbaţi şi femei ai credinţei. De exemplu, la începutul secolului, oamenii în general se aşteptau la un viitor paşnic şi prosper. Tot atunci, cei care credeau în Iehova anunţau că omenirea se afla în pragul unei ere care avea să cunoască cele mai grave tulburări. Acest lucru a fost prezis în Cuvântul lui Dumnezeu, în Matei capitolul 24, în 2 Timotei capitolul 3 şi în alte pasaje din Biblie. Ceea ce au spus aceşti oameni ai credinţei s-a întâmplat în realitate începând din 1914, odată cu izbucnirea primului război mondial. Lumea a intrat într-adevăr în „zilele din urmă“ prezise, care sunt marcate de „timpuri critice cărora cu greu li se . . . face faţă“ (2 Timotei 3:1, NW). Cum de au cunoscut slujitorii lui Iehova adevărul despre starea de atunci a lumii, în timp ce alţii nu? Datorită faptului că, la fel ca Iosua, ei au crezut într-adevăr că nici unul dintre cuvintele lui Iehova nu va rămâne neîmplinit.

12. În ce promisiune a lui Iehova au încredere deplină slujitorii săi astăzi?

¹² Astăzi, slujitorii lui Iehova care au încredere în el numără aproape şase milioane pe întregul glob. Din dovezile privitoare la împlinirea cuvântului profetic al lui Dumnezeu ei ştiu că Dumnezeu va pune capăt în curând acestui sistem de lucruri violent şi imoral. Astfel, ei sunt convinşi că momentul în care vor vedea împlinindu-se ceea ce este scris în 1 Ioan 2:17 este aproape: „Lumea trece, şi pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac“. Slujitorii săi au încredere deplină că Iehova îşi va îndeplini această promisiune.

13. În ce măsură ne putem încrede în Iehova?

¹³ În ce măsură ne putem încrede în Iehova? Putem avea o încredere absolută în Iehova! Chiar dacă acum ne-am pierde viaţa pentru că îi slujim, el ne va da o viaţă mult mai bună la înviere. Isus ne dă următoarea asigurare: „Vine ceasul când toţi cei din morminte [„mormintele comemorative“ (NW), adică cei aflaţi în memoria lui Dumnezeu] vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele“ (Ioan 5:28, 29). Cunoaşteţi vreun medic, conducător politic, om de ştiinţă, om de afaceri sau vreun alt om care poate să facă acest lucru? Istoria demonstrează că oamenii nu pot. Iehova poate să facă acest lucru şi îl va face!

Un viitor minunat pentru cei fideli

14. Ce viitor minunat le promite Cuvântul lui Dumnezeu celor fideli?

¹⁴ Isus a arătat certitudinea venirii unei lumi noi care se va afla sub domnia Regatului ceresc al lui Dumnezeu, spunând: „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!“ (Matei 5:5). Aceste cuvinte au întărit promisiunea lui Dumnezeu consemnată în Psalmul 37:29: „Cei drepţi vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie“. Şi, chiar înainte de moartea lui Isus, când un răufăcător şi-a exprimat credinţa în el, Isus i-a spus: „Vei fi cu Mine în rai [Paradis, NW]“ (Luca 23:43). Da, în calitate de Rege al Regatului lui Dumnezeu, Isus va avea grijă ca acest om să fie readus la viaţă pe pământ, cu perspectiva de a trăi veşnic în acel Paradis. Astăzi, cei care cred în Regatul lui Iehova pot, de asemenea, aştepta cu nerăbdare să trăiască într-un Paradis în care „[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere“. — Apocalipsa 21:4.

15, 16. De ce în viaţa din lumea nouă va domni pacea?

¹⁵ Să ne transpunem în acea lume nouă. Să ne imaginăm că trăim deja acolo. Imediat observăm pretutindeni oameni fericiţi care locuiesc împreună într-o pace deplină. Ei se bucură de condiţii similare celor descrise în Isaia 14:7: „Tot pământul se bucură acum de odihnă şi de pace; oamenii izbucnesc în cântece de veselie“. De ce se manifestă ei astfel? Mai întâi, să remarcăm faptul că uşile locuinţelor nu au încuietori. Nu este nevoie de ele, pentru că nu există delincvenţă sau violenţă. Este exact cum s-a spus în Cuvântul lui Dumnezeu: „Fiecare va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-l va mai tulbura“. — Mica 4:4.

¹⁶ Nu mai există nici războaie, deoarece, în această lume nouă, războiul este interzis. Toate armele au fost transformate în unelte ale păcii. Isaia 2:4 s-a împlinit în mod deplin: „Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“. Dar tocmai lucrul acesta l-am aşteptat! De ce? Deoarece mulţi locuitori ai lumii noi au învăţat să facă aceasta în timp ce îi slujeau lui Dumnezeu în lumea veche.

17. Ce condiţii de viaţă vor exista sub Regatul lui Dumnezeu?

¹⁷ Un alt lucru pe care îl remarcăm este că nu există sărăcie. Nimeni nu trăieşte într-o cocioabă mizeră, nu poartă haine zdrenţăroase, nici nu este fără adăpost. Fiecare are o locuinţă confortabilă şi o proprietate bine întreţinută, cu pomi şi flori încântătoare (Isaia 35:1, 2; 65:21, 22; Ezechiel 34:27). Şi nu există foamete, deoarece Dumnezeu şi-a îndeplinit promisiunea conform căreia va exista hrană din abundenţă pentru toţi: „Va fi belşug de grâne în ţară până pe vârful munţilor“ (Psalmul 72:16). Într-adevăr, sub conducerea Regatului lui Dumnezeu, un paradis glorios se extinde pe întregul pământ, aşa cum a prevăzut Dumnezeu în Eden. — Geneza 2:8.

18. Care lucruri nu vor mai constitui o ameninţare pentru oameni în lumea nouă?

¹⁸ De asemenea, ne uimeşte vigoarea fiecărei persoane. Aceasta se datorează faptului că mintea şi corpul tuturor sunt acum perfecte. Nu mai există boli, dureri sau moarte. Nimeni nu este într-un scaun cu rotile sau pe un pat de spital. Toate acestea au dispărut pentru totdeauna (Isaia 33:24; 35:5, 6). Da, şi nici un animal nu mai constituie o ameninţare pentru om, pentru că, prin puterea lui Dumnezeu, animalele au devenit paşnice! — Isaia 11:6–8; 65:25; Ezechiel 34:25.

19. De ce fiecare zi din lumea nouă va fi o zi de „bucurie desăvârşită“?

¹⁹ Ce civilizaţie minunată alcătuiesc locuitorii fideli ai acestei lumi noi! Energia şi deprinderile lor, precum şi bogăţiile pământului sunt întrebuinţate la obiective folositoare, nu dăunătoare, la colaborarea cu alţii, nu la concurenţă. Şi orice persoană pe care o întâlnim este un om de încredere, deoarece, aşa cum a promis Dumnezeu, toţi „vor fi învăţaţi de DOMNUL“ (Isaia 54:13). Întrucât fiecare este guvernat de legile lui Dumnezeu, „pământul“ este „plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“ (Isaia 11:9). Într-adevăr, fiecare zi în această lume nouă va fi, aşa cum promite Psalmul 37:11, o zi de „bucurie desăvârşită“ (NW).

Ne este garantat un viitor fericit

20. Ce trebuie să facem pentru a ne bucura de un viitor paşnic?

²⁰ Aşadar, ce trebuie să facem pentru a avea parte de acest viitor fericit? Isaia 55:6 ne spune: „Căutaţi pe DOMNUL cât timp se poate găsi; chemaţi-L cât timp este aproape“. Şi, în timp ce îl căutăm, atitudinea noastră ar trebui să fie cea descrisă în Psalmul 143:10: „Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu“. Cei care fac acest lucru pot umbla în mod ireproşabil înaintea lui Iehova pe parcursul acestor ultime zile şi pot aştepta cu nerăbdare un viitor splendid. „Uită-te bine la omul cinstit şi priveşte pe cel drept; căci viitorul unui astfel de om este pacea. Dar cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu toţii, viitorul celor răi este tăiat.“ — Psalmul 37:37, 38.

21, 22. Ce face Dumnezeu acum, şi cum se realizează instruirea?

²¹ În prezent, Iehova îi cheamă din toate naţiunile pe cei ce vor să înfăptuiască voinţa sa. Cu ei, el pune bazele noii sale societăţi pământeşti, aşa cum a anunţat profeţia biblică: „În zilele din urmă [timpurile în care trăim noi acum] . . . multe popoare se vor duce şi vor zice: «Veniţi, să ne suim la muntele DOMNULUI [înalta închinare adevărată adusă lui] . . . ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui»“. — Isaia 2:2, 3.

²² Apocalipsa 7:9 îi prezintă pe aceştia ca fiind „o mare mulţime . . . din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă“. Versetul 14 spune: „Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare“, ca supravieţuitori ai sfârşitului prezentului sistem. Acest fundament al lumii noi este acum puternic, numărând aproape şase milioane de persoane, în timp ce, în fiecare an, alte sute de mii de persoane sunt adăugate la acesta. Toţi aceşti slujitori fideli ai lui Iehova sunt instruiţi pentru viaţa din lumea sa nouă. Ei învaţă atât deprinderi spirituale, cât şi alte deprinderi necesare pentru a transforma pământul într-un paradis. Ei au o încredere deplină că acest Paradis va deveni realitate, deoarece „fidel este cel care a promis“. — Evrei 10:23, NW.

Idei recapitulative

◻ Ce consecinţe a avut lipsa de credinţă în secolul întâi?

◻ În ce măsură se pot încrede în Dumnezeu slujitorii săi?

◻ Ce viitor îi aşteaptă pe cei fideli?

◻ Ce trebuie să facem pentru a ne asigura un viitor fericit în lumea nouă a lui Dumnezeu?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Încă de pe acum, Iehova pune bazele unei noi societăţi pământeşti