De ce a fost creat pământul?

A fost adusă în existenţă frumoasa noastră planetă de un Creator inteligent, care are un scop cu privire la pământ şi la oamenii de pe el? Iată o întrebare care ar trebui să vă dea de gândit. Un răspuns satisfăcător vă poate ajuta să înţelegeţi ce îi rezervă viitorul planetei noastre.

MULŢI oameni de ştiinţă care au studiat temeinic universul şi pământul au putut vedea dovezi ale existenţei unui Creator, ale faptului că Dumnezeu este cel care îl susţine. Să vedem ce are de spus unul dintre aceştia.

Profesorul Paul Davies scrie în cartea The Mind of God (Mintea lui Dumnezeu): „Existenţa unui univers armonios şi ordonat, care conţine structuri complexe, organizate şi stabile presupune legi şi condiţii extraordinare“.

După ce vorbeşte despre mai multe „coincidenţe“ pe care le-au observat astrofizicienii şi alţi oameni de ştiinţă, profesorul Davies adaugă: „Luate împreună, ele oferă o dovadă impresionantă a faptului că viaţa, aşa cum o cunoaştem noi, este strâns legată de natura legilor fizice şi de unele accidente aparent întâmplătoare în sistemul valorilor actuale, pe care Natura le-a ales pentru masa, forţa, rezistenţa etc. a diferitelor particule. . . . Este suficient să spunem că, dacă ne-am putea asuma rolul lui Dumnezeu alegând după bunul plac, prin răsucirea mai multor butoane, valoarea acestor cantităţi, am descoperi că, oricum le-am răsuci, universul ar fi nelocuibil. În unele cazuri, s-ar părea că butoanele trebuie reglate cu o precizie extraordinară, dacă dorim un univers în care viaţa să poată prospera. . . . Faptul că până şi schimbările nesemnificative ar face ca universul să devină imperceptibil are, cu siguranţă, o semnificaţie profundă“.

Pentru mulţi, toate acestea sunt o dovadă a faptului că pământul, împreună cu restul universului, a fost adus în existenţă de un Creator care are un scop. Dacă aşa stau lucrurile, ar trebui să aflăm în primul rând de ce a creat el pământul. De asemenea, dacă am putea, ar trebui să aflăm care este scopul său cu privire la pământ. În această privinţă a apărut o anomalie. În pofida popularităţii ateismului, un număr surprinzător de mare de oameni cred încă într-un Creator inteligent. Majoritatea bisericilor creştinătăţii vorbesc în mod formal despre un Dumnezeu atotputernic, care este Creatorul universului. Însă aceste religii vorbesc rareori cu încredere şi convingere despre scopul lui Dumnezeu cu privire la viitorul pământului.

Ce spune Biblia?

Este logic să ne îndreptăm spre o sursă de informaţii despre care mulţi oameni cred că provine de la Creator. Această sursă este Biblia. Una dintre cele mai simple şi mai clare afirmaţii conţinute în ea privitoare la viitorul pământului se găseşte în Eclesiastul 1:4. Iată ce se spune aici: „O generaţie trece, alta vine şi pământul rămâne pentru totdeauna“. Biblia spune cu claritate de ce a creat Iehova Dumnezeu pământul. De asemenea, ea arată că Dumnezeu l-a aşezat în locul cel mai potrivit din Univers, în vecinătatea soarelui nostru care susţine viaţa de pe el. Atotputernicul Dumnezeu l-a inspirat pe Isaia, un profet din vechime, să scrie: „Aşa vorbeşte DOMNUL, care a creat cerurile, însuşi Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a creat nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: «Eu sunt DOMNUL, şi nu este altul!»“ — Isaia 45:18.

Ce se poate spune însă despre mijloacele pe care le inventează omul pentru a distruge toate formele de viaţă de pe pământ? În înţelepciunea sa fără egal, Dumnezeu declară că va interveni înainte ca omul să distrugă toate formele de viaţă de pe planeta noastră. Remarcaţi această promisiune liniştitoare din Apocalipsa, ultima carte a Bibliei: „Neamurile se umpluseră de mânie, dar a venit mânia Ta şi timpul ca cei morţi să fie judecaţi şi să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei care se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să distrugi pe cei care distrug pământul!“ — Apocalipsa 11:18.

Iehova ne dezvăluie care a fost scopul său iniţial când a creat pământul, acest giuvaer din spaţiu, cum l-a descris un astronaut care a făcut înconjurul pământului. Dumnezeu şi-a propus ca pământul să fie un paradis mondial, populat în mod confortabil de oameni — bărbaţi şi femei — care să trăiască în pace şi armonie. El şi-a propus ca planeta să fie populată treptat, dându-i primei perechi de oameni posibilitatea de a avea urmaşi. Pentru desfătarea primei perechi umane, Iehova transformase un colţişor de pe pământ în paradis. În timp ce familia umană ar fi continuat să se mărească de-a lungul anilor şi al secolelor, grădina Edenului ar fi fost extinsă până când s-ar fi împlinit Geneza 1:28: „Dumnezeu le-a zis: «Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l»“.

Când văd starea jalnică în care a ajuns pământul şi locuitorii lui, unii se întreabă dacă scopul original al lui Dumnezeu cu privire la pământ a eşuat? Sau şi-a schimbat el scopul şi a hotărât ca, din cauza încăpăţânării omului, să lase ca planeta să fie ruinată complet şi să o ia de la început, ca să spunem aşa? Nu, putem fi siguri că nici una dintre aceste situaţii nu este reală. Biblia ne spune că orice îşi propune Iehova trebuie să se realizeze în cele din urmă, că orice hotărăşte el nu poate fi zădărnicit de nici un om sau nici măcar de o situaţie neprevăzută. El ne dă următoarea asigurare: „Tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut şi va împlini lucrul pentru care l-am trimis“. — Isaia 55:11.

Scopul lui Dumnezeu nu a fost schimbat, ci întrerupt

În urma infidelităţii lui Adam şi a Evei şi a expulzării lor din grădina Edenului, era clar că scopul lui Dumnezeu de a transforma pământul în paradis urma să se realizeze fără ei. Cu toate acestea, Iehova a arătat imediat că o parte din urmaşii lor aveau să ducă la îndeplinire mandatul divin iniţial. Este adevărat că lucrul acesta pretindea timp, chiar multe secole, însă nu există nici un indiciu care să arate cât timp ar fi fost necesar pentru realizarea mandatului divin dacă atât Adam, cât şi Eva ar fi trăit în continuare ca oameni perfecţi. Realitatea este că la sfârşitul domniei milenare a lui Isus Cristos — adică după mai bine de o mie de ani socotind din acest moment — condiţiile paradiziace din Eden vor fi extinse pe tot globul, iar pământul va fi populat cu descendenţii fericiţi şi paşnici ai primei perechi umane. Într-adevăr, capacitatea lui Iehova de a realiza în mod infailibil ceea ce îşi propune va fi justificată pentru totdeauna!

Apoi se vor împlini emoţionantele profeţii scrise sub inspiraţie divină cu mult timp în urmă. Versete cum sunt cele din Isaia 11:6–9 se vor împlini într-un mod minunat: „Lupul va locui împreună cu mielul şi leopardul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul care suge se va juca la gura scorburei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina viperei. Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“.

Sănătatea precară şi bolile incurabile vor aparţine trecutului, lucru care se va întâmpla chiar şi cu moartea. Ar putea exista ceva mai clar decât aceste cuvinte simple care se găsesc în ultima carte a Bibliei? „Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei, Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.“ — Apocalipsa 21:3, 4.

Da, să fim siguri că pământul, frumoasa noastră planetă, va rămâne în picioare. Fie ca şi dumneavoastră să aveţi privilegiul de a supravieţui sfârşitului acestui sistem rău de lucruri, cu toate practicile lui care ruinează pământul. Lumea nouă, curată, pe care o promite Dumnezeu este acum foarte aproape. Şi multe persoane dragi vor reveni la viaţă prin miracolul învierii (Ioan 5:28, 29). Într-adevăr, pământul va rămâne în picioare, iar noi vom putea rămâne pe el şi ne vom putea bucura de el.