Filip, un evanghelizator zelos
SCRIPTURILE conţin multe relatări despre bărbaţi şi femei a căror credinţă este demnă de imitat. Să analizăm exemplul lui Filip, un misionar creştin din secolul I. Cu toate că nu a fost apostol, el a fost folosit într-un mod impresionant la răspândirea mesajului despre Regat. De fapt, Filip a devenit cunoscut ca „evanghelizatorul“ (Faptele 21:8, NW). De ce era numit Filip astfel? Şi ce putem învăţa de la el?
Filip apare în relatarea biblică la puţin timp după Penticosta din 33 e.n. În perioada aceea, iudeii de limbă greacă au început să murmure împotriva iudeilor de limbă ebraică, pretinzând că văduvele lor erau trecute cu vederea la distribuirea zilnică a alimentelor. Pentru a rezolva această problemă, apostolii au numit „şapte bărbaţi cu o mărturie bună“. Printre cei aleşi a fost şi Filip. — Faptele 6:1–6.
Aceşti şapte bărbaţi aveau „o mărturie bună“. Traducerea lui James Moffatt spune că ei aveau „o reputaţie bună“. Într-adevăr, la data numirii lor, ei erau cunoscuţi deja ca fiind oameni spirituali şi capabili. Acelaşi lucru se cere şi din partea celor ce slujesc astăzi ca supraveghetori creştini. Aceşti bărbaţi nu sunt numiţi în mod pripit (1 Timotei 5:22). Ei trebuie să aibă „o bună mărturie din partea celor de afară“, iar de colaboratorii lor creştini trebuie să fie cunoscuţi pentru rezonabilitatea şi judecata lor sănătoasă. — 1 Timotei 3:2, 3, 7; Filipeni 4:5.
Se pare că Filip a dus cu bine la îndeplinire această responsabilitate pe care a avut-o la Ierusalim. Cu toate acestea, un val de persecuţii aprige care s-a abătut la scurt timp după aceea i-a împrăştiat pe continuatorii lui Cristos. La fel ca alţii, Filip a părăsit oraşul, dar ministerul lui nu s-a încheiat aici. Nu după mult timp, el predica într-un teritoriu nou: Samaria. — Faptele 8:1–5.
Se deschid noi teritorii
Isus prezisese că discipolii săi aveau să predice „în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului“ (Faptele 1:8). Predicând în Samaria, Filip lua parte la împlinirea acestor cuvinte. În general, evreii îi dispreţuiau pe samariteni. Filip însă nu avea prejudecăţi faţă de aceşti oameni, iar imparţialitatea lui a fost binecuvântată. De fapt, mulţi samariteni s-au botezat, printre ei numărându-se şi un fost magician pe nume Simon. — Faptele 8:6–13.
După câtva timp, un înger al lui Iehova l-a îndrumat pe Filip să meargă pe drumul din deşert care lega Ierusalimul de Gaza. Acolo Filip a observat un car în care se afla un demnitar etiopian ce citea cu voce tare din profeţia lui Isaia. Filip a alergat până a ajuns în dreptul carului şi a început o conversaţie. Deşi etiopianul era un prozelit care cunoştea unele lucruri despre Dumnezeu şi despre Scripturi, el a recunoscut cu umilinţă că avea nevoie de ajutor pentru a înţelege ce citea. De aceea, el l-a invitat pe Filip să urce în car şi să stea cu el. După ce i s-a depus mărturie, ei au ajuns la o apă. „Ce mă împiedică să fiu botezat?“, a întrebat etiopianul. Filip l-a botezat imediat, iar etiopianul şi-a văzut de drum plin de bucurie. Probabil că acest nou discipol a răspândit vestea bună când s-a întors în ţara sa natală. — Faptele 8:26–39.
Ce putem învăţa din faptul că Filip le-a predicat samaritenilor şi demnitarului etiopian? Niciodată nu ar trebui să presupunem că oameni de o anumită naţionalitate, rasă sau care au o anumită poziţie socială nu vor fi interesaţi de vestea bună. Dimpotrivă, ar trebui să anunţăm mesajul despre Regat „oamenilor de orice fel“ (NW) (1 Corinteni 9:19–23). Dacă ne punem la dispoziţie, predicându-le tuturor oamenilor, Iehova ne poate folosi în lucrarea de ‘facere de ucenici din toate popoarele’ înainte de sosirea sfârşitului acestui sistem de lucruri. — Matei 28:19, 20.
Alte privilegii ale lui Filip
După ce i-a predicat demnitarului etiopian, Filip a depus mărturie în Asdod, „şi el a străbătut teritoriul şi a continuat să declare vestea bună tuturor oraşelor, până când a ajuns la Cezareea“ (Faptele 8:40, NW). În secolul I, populaţia majoritară a acestor două oraşe era de origine păgână. Îndreptându-se spre nord pentru a ajunge la Cezareea, se pare că Filip a predicat în oraşe evreieşti importante, cum ar fi Lida şi Iope. Probabil că de aceea au putut fi găsiţi mai târziu discipoli în aceste părţi. — Faptele 9:32–43.
Filip este menţionat ultima oară după 20 de ani. La sfârşitul celei de-a treia călătorii misionare a sa, Pavel a debarcat la Ptolemaida. Luca, tovarăşul de călătorie al lui Pavel, spune: „A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul“. Pe timpul acela, Filip avea „patru fiice fecioare, care proroceau“. — Faptele 21:8, 9.
Din câte se pare, Filip se stabilise în Cezareea. Însă el nu-şi pierduse spiritul de misionar, deoarece Luca îl numeşte „evanghelistul [evanghelizatorul, NW]“. Acest termen se referă de obicei la cineva care îşi lasă casa pentru a predica vestea bună în teritorii nelucrate. Faptul că Filip avea patru fiice care profeţeau lasă să se înţeleagă că ele călcaseră pe urmele zelosului lor tată.
Părinţii creştini din zilele noastre nu ar trebui să uite că copiii lor sunt cei mai importanţi discipoli ai lor. Chiar dacă aceşti părinţi trebuie să renunţe la anumite privilegii teocratice pentru a se achita de responsabilităţile familiale, ei pot rămâne, la fel ca Filip, slujitori zeloşi ai lui Dumnezeu şi părinţi exemplari. — Efeseni 6:4.
Vizita lui Pavel şi a tovarăşilor săi i-a dat familiei lui Filip o ocazie excelentă de a manifesta ospitalitate. Imaginaţi-vă schimbul de încurajări care a avut loc! Probabil cu această ocazie a adunat Luca amănunte despre activitatea lui Filip, amănunte care au fost incluse mai târziu în cartea Faptele Apostolilor, capitolele 6 şi 8.
Iehova Dumnezeu l-a folosit foarte mult pe Filip pentru a promova interesele Regatului. Datorită zelului său, Filip a răspândit vestea bună în teritorii noi şi a păstrat o atmosferă spirituală sănătoasă în familia lui. V-ar plăcea să aveţi parte de privilegii şi binecuvântări asemănătoare? Dacă da, puteţi imita calităţile manifestate de Filip evanghelizatorul.