Flagelul actual al inegalităţii
„Considerăm că aceste adevăruri vorbesc de la sine, că toţi oamenii au fost creaţi egali, că ei sunt înzestraţi de Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, că printre aceste drepturi se numără dreptul la Viaţă, la Libertate şi la căutarea Fericirii.“ — Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite, din 1776.
„Toţi oamenii se nasc liberi şi cu drepturi egale.“ — Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului, adoptată în 1789 de Adunarea Naţională a Franţei.
„Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi.“ — Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată în 1948 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite.
NU ÎNCAPE îndoială că aşa stau lucrurile. Toţi oamenii doresc în unanimitate să fie egali. Din nefericire însă, însuşi faptul că ideea egalităţii oamenilor a trebuit să fie repetată atât de frecvent dovedeşte că până în prezent egalitatea i-a ocolit pe oameni.
Poate cineva să susţină cu sinceritate că acum, la sfârşitul secolului al XX-lea, lucrurile s-au schimbat în bine? Se bucură cu adevărat toţi cetăţenii Statelor Unite şi ai Franţei, sau cetăţenii oricăreia dintre cele 185 de ţări membre ale Naţiunilor Unite, de drepturi egale, cu care se presupune că s-au născut?
Deşi ideea egalităţii tuturor oamenilor poate „vorbi de la sine“, nu toţi oamenii se bucură în egală măsură de dreptul la „Viaţă, la Libertate şi la căutarea Fericirii“. De exemplu, putem vorbi despre egalitate în ce priveşte dreptul la viaţă, când un copil din Africa trebuie să împartă un medic cu 2 569 de oameni, în timp ce un copil din Europa împarte un medic cu numai 289 de persoane? Sau ce fel de egalitate în drepturi în ce priveşte libertatea şi căutarea fericirii există, când în India aproximativ o treime dintre băieţi şi două treimi dintre fete vor fi analfabeţi, în timp ce în ţări ca Japonia, Germania şi Marea Britanie practic fiecărui copil i se asigură o anumită formă de instruire?
Se bucură oamenii din ţările Americii Centrale, unde venitul pe cap de locuitor este de 1 380$, de aceeaşi „demnitate şi drepturi“ în viaţă ca cei din Franţa, unde venitul pe cap de locuitor este de 24 990$? De ce fel de egalitate se pot bucura fetiţele africane nou-născute, care au o speranţă de viaţă de 56 de ani, în comparaţie cu fetiţele nord-americane, care au o speranţă de viaţă de 79 de ani?
Inegalitatea are multe faţete, însă toate sunt respingătoare. Inegalitatea privind nivelul de trai şi inegalitatea privind posibilităţile de a beneficia de asistenţă medicală şi de instruire sunt doar câteva dintre aceste faţete. Uneori, diferenţele de ordin politic, rasial şi religios joacă un rol decisiv în privarea oamenilor de demnitatea şi libertatea lor. În pofida tuturor discursurilor pe tema egalităţii, trăim într-o lume a inegalităţii. Asemenea unui flagel — „ceva ce cauzează o nenorocire mare sau larg răspândită“, potrivit definiţiei acestui cuvânt —, inegalitatea este prezentă în toate nivelurile societăţii umane. Durerea pe care o cauzează inegalitatea sub forma sărăciei, a bolii, a ignoranţei, a şomajului şi a discriminării este foarte mare.
„Toţi oamenii au fost creaţi egali.“ Ce idee minunată! Cât de tragic este însă că în realitate lucrurile stau exact invers!
[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]
UN PHOTO 152113/SHELLEY ROTNER