Întrebări de la cititori

La ce s-a referit apostolul Pavel când a afirmat că femeile trebuie „să tacă în congregaţii“?

Pavel a scris congregaţiei creştine din Corint: „Ca în toate congregaţiile sfinţilor, femeile să tacă în congregaţii, căci nu le este permis să vorbească“ (1 Corinteni 14:33, 34). Pentru a înţelege corect acest sfat, este util să analizăm contextul în care l-a dat Pavel.

În 1 Corinteni, capitolul 14, Pavel a prezentat chestiuni referitoare la întrunirile congregaţiei creştine. El a arătat ce trebuia discutat la aceste întruniri şi a dat unele îndrumări cu privire la modul în care trebuiau conduse (1 Corinteni 14:1–6, 26–34). Mai departe, el a subliniat obiectivul întrunirilor creştine: „congregaţia să primească zidire“. — 1 Corinteni 14:4, 5, 12, 26.

Porunca „să tacă“, dată de Pavel, apare de trei ori în capitolul 14 al cărţii 1 Corinteni. De fiecare dată, îi este adresată altui grup din congregaţie, dar în toate cazurile este menţionată pentru acelaşi motiv: ca „toate să aibă loc decent şi în ordine“. — 1 Corinteni 14:40.

În primul caz, Pavel a spus: „Dacă cineva vorbeşte într-o limbă, acest lucru să se limiteze la doi sau cel mult trei, şi pe rând; iar cineva să traducă. Dar, dacă nu este nici un traducător, să tacă în congregaţie şi să-şi vorbească lui însuşi şi lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 14:27, 28). Aceasta nu însemna că o astfel de persoană nu trebuia să vorbească niciodată la întruniri, ci că, uneori, trebuia să tacă. La urma urmei, dacă persoana vorbea într-o limbă pe care nu o înţelegea nimeni, nu se realiza obiectivul întrunirilor, respectiv de a se zidi unul pe altul.

În al doilea caz, Pavel a afirmat: „Să vorbească doi sau trei profeţi, iar ceilalţi să discearnă sensul. Iar, dacă altuia îi este dată o revelaţie în timp ce este aşezat, primul să tacă“. Aceasta nu însemna că primul profet trebuia să se reţină să vorbească la întruniri, ci că, uneori, trebuia să tacă. Cel care primise revelaţia miraculoasă putea atunci să se adreseze congregaţiei, şi astfel se realiza obiectivul întrunirii, acela ca „toţi să fie încurajaţi“. — 1 Corinteni 14:26, 29–31.

În al treilea caz, Pavel s-a adresat numai femeilor creştine, afirmând: „Femeile să tacă în congregaţii, căci nu le este permis să vorbească; ci să fie supuse“ (1 Corinteni 14:34). De ce le-a dat Pavel această poruncă surorilor? Pentru păstrarea ordinii în congregaţie. El spune: „Dacă deci vor să înveţe ceva, să-şi întrebe propriii soţi acasă, căci este ruşinos ca o femeie să vorbească în congregaţie“. — 1 Corinteni 14:35.

Probabil că unele surori contestau ceea ce se spunea în congregaţie. Sfatul lui Pavel le-a ajutat pe surori să evite spiritul de nesupunere şi să-şi accepte cu umilinţă locul în cadrul ordinii stabilite de Iehova cu privire la autoritate, în special în legătură cu soţii lor (1 Corinteni 11:3). În plus, tăcând, surorile dovedeau că nu aspiră la poziţia de învăţător în congregaţie. Când i-a scris lui Timotei, Pavel a arătat că nu ar fi potrivit pentru o femeie să-şi asume rolul de învăţător: „Nu îi permit femeii să predea, nici să exercite autoritate asupra bărbatului, ci să fie în tăcere“. — 1 Timotei 2:12.

Înseamnă aceasta că o femeie creştină nu trebuie să vorbească niciodată la întrunirile congregaţiei? Nu. În zilele lui Pavel au existat ocazii când femei creştine, impulsionate probabil de spirit sfânt, s-au rugat sau au profeţit în congregaţie. Cu aceste ocazii, ele au dovedit că-şi recunosc poziţia acoperindu-şi capul (1 Corinteni 11:5).a În plus, şi în zilele lui Pavel, şi în zilele noastre, atât surorile, cât şi fraţii sunt îndemnaţi să-şi declare public speranţa (Evrei 10:23–25). Deşi fac acest lucru în lucrarea de predicare, surorile îşi declară speranţa şi oferă încurajare şi la întruniri, făcând comentarii bine gândite când li se dă cuvântul, precum şi acceptând să prezinte demonstraţii la Întrunirea de serviciu sau să ţină teme pentru cursanţi la Şcoala de Minister Teocratic.

Prin urmare, femeile creştine ‘tac’ în sensul că nu încearcă să-şi asume rolul unui bărbat şi să instruiască congregaţia. Ele nu pun întrebări care stârnesc dispute şi prin care ar contesta autoritatea celor care predau în congregaţie. Îndeplinindu-şi rolul ce le revine în congregaţie, surorile creştine contribuie într-o mare măsură la crearea unei atmosfere de pace în care ‘toate [lucrurile de la întrunirile congregaţiei] au loc pentru zidire’. — 1 Corinteni 14:26, 33.

[Notă de subsol]