ÎNTREBĂRI DE LA CITITORI
Ce se poate face pentru a-i ajuta pe fraţii şi surorile care au reacţii adverse la parfumuri?
Persoanele cu sensibilitate la parfum se confruntă cu o problemă dificilă. Probabil că, din cauza contactului zilnic cu persoane străine, nu pot evita complet expunerea la parfum. Totuşi, unii au întrebat dacă n-ar fi posibil să li se ceară fraţilor şi surorilor să nu mai folosească parfumuri şi ape de colonie la întruniri şi la congrese.
În mod sigur, niciun slujitor al lui Iehova n-ar face cu bună ştiinţă un lucru din cauza căruia altei persoane să-i fie greu să asiste la întruniri. Toţi avem nevoie de încurajarea pe care o primim la întruniri (Evr. 10:24, 25). Prin urmare, dacă cineva are o sensibilitate la parfum atât de mare, încât aceasta îl împiedică să fie prezent la întruniri, este bine să discute cu bătrânii. Deşi nu ar fi nici în armonie cu Biblia şi nici potrivit ca bătrânii să facă reguli cu privire la folosirea parfumurilor de către cei care vin la întruniri, ei pot oferi unele informaţii pentru a-i ajuta pe membrii congregaţiei să înţeleagă problemele cu care se confruntă anumite persoane. În funcţie de situaţie, bătrânii pot decide să analizeze la întrunirea de serviciu, în cadrul temei Necesităţi locale, informaţiile deja publicate sau pot alege să facă un anunţ plin de tact în legătură cu acest subiect.a Totuşi, bătrânii nu pot face mereu anunţuri de felul acesta. La întrunirile noastre vin deseori persoane interesate care nu cunosc problema, iar noi dorim să se simtă bine-venite. Nu vrem să punem pe nimeni într-o situaţie stânjenitoare pentru că a folosit cu moderaţie parfum.
Acolo unde există o astfel de problemă, iar situaţia permite acest lucru, bătrânii ar putea stabili ca persoanele cu sensibilitate la parfum să stea într-o zonă oarecum izolată a sălii Regatului. De exemplu, în cazul în care există o sală secundară sau o sală de conferinţe prevăzută cu sistem de sonorizare, aceste persoane ar putea sta acolo în timpul întrunirilor. Dacă problema nu se poate rezolva în mod rezonabil şi unii au în continuare reacţii adverse grave, congregaţia ar putea înregistra întrunirile pentru ei sau ar putea lua măsuri ca aceştia să asculte întrunirile la telefon, aşa cum se procedează în cazul celor care nu pot să iasă din casă.
În ultimii ani, Serviciul pentru Regat i-a îndemnat pe fraţi şi surori ca, atunci când iau parte la congresele regionale, să arate o consideraţie deosebită faţă de cei care se confruntă cu această problemă. Având în vedere că majoritatea congreselor se desfăşoară în spaţii închise, ventilate artificial, cei care asistă la aceste evenimente au fost rugaţi să evite folosirea parfumurilor tari. S-a dat îndemnul de a arăta o consideraţie deosebită în special la congresele regionale, întrucât, în general, cu aceste ocazii nu pot fi puse la dispoziţie spaţii pentru cei cu sensibilitate la parfum. Totuşi, nu s-a avut niciodată în vedere ca această îndrumare să devină o regulă generală pentru întrunirile congregaţiei şi nici n-ar trebui interpretată astfel.
Cât timp vom trăi în acest sistem, cu toţii vom suferi consecinţele imperfecţiunii moştenite. Apreciem foarte mult eforturile altora de a ne uşura suferinţa! Pentru unii ar putea fi un sacrificiu să nu folosească parfum sau apă de colonie pentru ca unui frate sau unei surori să-i fie mai uşor să asiste la întruniri. Cu toate acestea, iubirea ne-ar putea îndemna să alegem să facem acest lucru.
Confirmă sursele laice existenţa lui Ponţiu Pilat?
Pe această lespede de piatră a fost gravat numele lui Pilat în latină
Ponţiu Pilat le este cunoscut cititorilor Bibliei din cauza rolului pe care l-a avut în procesul şi în execuţia lui Isus (Mat. 27:1, 2, 24-26). Însă numele său apare de mai multe ori şi în alte documente ale vremii. Potrivit unui dicţionar biblic, referinţele istorice laice cu privire la el sunt „mai multe şi mai detaliate decât cele cu privire la oricare alt guvernator roman al Iudeii” (The Anchor Bible Dictionary).
Numele lui Pilat apare cel mai frecvent în scrierile istoricului evreu Josephus, care a consemnat trei situaţii concrete privind dificultăţile întâmpinate de Pilat în timp ce guverna Iudeea. O a patra situaţie a fost consemnată de istoricul evreu Filon. Scriitorul roman Tacitus, care a scris o istorie a împăraţilor Romei, a confirmat faptul că Ponţiu Pilat a ordonat executarea lui Isus în timpul domniei lui Tiberiu.
În 1961, arheologii care făceau săpături la teatrul roman antic din Cezareea (Israel) au descoperit o lespede de piatră refolosită pe care se vede clar numele lui Pilat în latină. Inscripţia (prezentată în imagine) este fragmentară, dar se consideră că iniţial a avut următorul conţinut: „Ponţiu Pilat, prefectul Iudeii, a dedicat (aceasta) zeilor şi lui Tiberiu”. Clădirea la care se făcea referire a fost, probabil, un templu ridicat în onoarea împăratului roman Tiberiu.
Trebuie o soră să-şi acopere capul când conduce un studiu biblic în prezenţa unui vestitor?
În articolul „Întrebări de la cititori” publicat în Turnul de veghe din 15 iulie 2002 se spunea că o soră trebuie să-şi acopere capul când conduce un studiu biblic în prezenţa unui vestitor, indiferent dacă el este botezat sau nu. Reanalizarea acestui subiect arată că este potrivit să se facă o modificare a acestei îndrumări.
Dacă vestitorul care însoţeşte o soră la un studiu biblic pe care ea îl conduce este botezat, sora va trebui să-şi acopere capul. În felul acesta, sora arată respect faţă de autoritatea stabilită de Iehova în congregaţie, deoarece ea îndeplineşte o responsabilitate pe care în mod obişnuit o îndeplineşte un frate (1 Cor. 11:5, 6, 10). Sau, sora l-ar putea ruga pe fratele care o însoţeşte să conducă studiul dacă este calificat şi dacă poate să facă acest lucru.
Dar, dacă o soră este însoţită la un studiu biblic de un vestitor nebotezat, care nu este soţul ei, nu este necesar ca ea să-şi acopere capul, întrucât în Biblie nu este consemnată o astfel de cerinţă. Cu toate acestea, conştiinţa le-ar putea îndemna pe unele surori să-şi acopere capul chiar şi în această situaţie.
a Pentru mai multe informaţii, vezi articolul „Cum putem să-i ajutăm pe bolnavii de MCS”, publicat în revista Treziţi-vă! din 8 august 2000, paginile 8-10.