SUBIECTUL DE COPERTĂ | A LUAT ŞTIINŢA LOCUL BIBLIEI?
Limitele ştiinţei
În ultimii ani a apărut o serie de cărţi care prezintă ideile aşa-numiţilor „atei noi”. Aceste publicaţii au atras atenţia multor oameni şi au devenit subiectul unor discuţii aprinse. David Eagleman, specialist în neuroştiinţe, a scris: „Unii cititori îşi imaginează că oamenii de ştiinţă ştiu totul”. Şi a adăugat: „Însă adevărata ştiinţă este întotdeauna deschisă la nou, iar istoria ei este plină de surprize”.
De-a lungul istoriei, mulţi oameni de ştiinţă dedicaţi au făcut descoperiri senzaţionale în efortul de a găsi răspunsuri la întrebările referitoare la mediul înconjurător. Însă unii au făcut şi erori grave. Isaac Newton, unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă, a explicat că forţa gravitaţională ţine unite planetele, stelele şi galaxiile, alcătuind universul. El a pus bazele calculului diferenţial, ramură a matematicii folosită în prezent în informatică, astronautică şi fizică nucleară. Totuşi, Newton a studiat şi alchimia, o pseudoştiinţă care îmbină astrologia cu misticismul şi care urmăreşte transformarea plumbului şi a altor metale în aur.
Cu peste 1 500 de ani înainte de naşterea lui Newton, astronomul grec Ptolemeu a studiat cerul cu ochiul liber. El a urmărit mişcarea planetelor în timpul nopţii şi a alcătuit hărţi terestre. Însă el credea că pământul se află în centrul universului. Astrofizicianul Carl Sagan a scris despre Ptolemeu: „Teoria geocentrică a fost acceptată 1 500 de ani. Acest lucru ne aminteşte că inteligenţa unei persoane nu este o garanţie că aceasta nu va greşi niciodată”.
Şi în prezent, oamenii de ştiinţă se confruntă cu probleme asemănătoare. Vor înţelege ei vreodată pe deplin universul? Chiar dacă este normal să recunoaştem că ştiinţa a înregistrat progrese şi că a adus foloase omenirii, nu trebuie să uităm că ea are şi limite. Fizicianul Paul Davies a făcut următoarea remarcă: „Este imposibil să găsim o explicaţie unitară, aplicabilă în orice situaţie”. Aceste cuvinte transmit un adevăr incontestabil: oamenii nu pot înţelege pe deplin lumea înconjurătoare. Aşadar, când auzim spunându-se că ştiinţa poate oferi explicaţii pentru orice, este bine să fim rezervaţi faţă de asemenea afirmaţii.
Biblia ne satisface necesităţile într-un mod în care ştiinţa nu poate.
Biblia face următoarea remarcă cu privire la minunile creaţiei: „Iată! Acestea sunt marginile căilor sale [ale lui Dumnezeu] şi nu auzim decât şoapta glasului său!” (Iov 26:14). Prin urmare, există o cantitate uriaşă de informaţii care depăşesc capacitatea de înţelegere a omului. Următoarele cuvintele scrise cu aproximativ 2 000 de ani în urmă de apostolul Pavel sunt valabile şi astăzi: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile sale şi cât de necuprinse căile sale!” (Romani 11:33).